Spitalul de copii din Cluj-Napoca. Sanatoriu cu baie de aburi, hotel şi transformarea în spital de copii în plin război

Povestea clădirii spitalului de copii de pe Moţilor începe odată cu sanatoriul “Park” deschis pe actuala stradă Cardinal Iuliu Hossu (Pavlov, Băii, Fürdő utca) în 1923 sub conducerea directorului dr. Mátyás Mátyás şi cu Sárdi Elemér ca şi medic principal.

Pe terenul unde s-a ridicat sanatoriul, la ieşirea pe calea Mănăştur, ulterior s-a construit un nou corp de clădire în care s-a deschis în 1928 şi o baie cu aburi apreciată de clujeni. Din 1940, sanatoriul a a dat în chirie clădirea doamnei Bajkó Gyuláné care a deschis aici hotelul “Hargita”. Hotelul a funcţionat până în mai 1943 când clădirea a fost cumpărată de statul maghiar pentru a fi transformată în spital de copii. Spitalul a fost inaugurat un an mai târziu, în mai 1944, fiind echipat modern, în ciuda dificultăţilor cauzate de război.

După război şi-a păstrat destinaţia, fiind extinsă cu restul clădirilor sanatoriului Park (care a functionat până la marea naţionalizare). Mátyás Mátyás a devenit profesor de medicină la Târgu Mureş, dar, conform ultimei dorinţe, a fost înmorântat la Cluj (a decedat în 1956). Cât despre Sárdi Elemér: el a avut, din păcate o criză nervoasă chiar în timpul unei operaţii in 1947 (pacienta fiind salvată chiar de doctorul Mátyás), terminându-şi zilele la clinica de neurologie în 1952. Este înmormântat în cimitirul Hajongard / Házsongárd.