Ziua Universală a iei, celebrată de Sânziene. FOTO de colecţie prezentate de Muzeul Etnografic Cluj

În cadrul portului femeiesc tradițional românesc, cămașa a constituit întotdeauna piesa principală, care evidenția în cel mai înalt grad - prin ornamentică, prin calitatea materialelor și a execuției - statutul social-economic și personalitatea purtătoarei. Numită local ie, cămeșe, spăcel, ciupag etc., ea a intrat în conștiința publică cu prima denominație, devenită generică.

Născută la inițiativa comunității online " La Blouse Roumaine ", Ziua Universală a Iei, sărbătorită de Sânziene, pe 24 iunie, a ajuns la cea de a doua ediție și mobilizează din ce în ce mai multe persoane și comunități din întreaga lume.

La rândul său, Muzeul Etnografic al Transilvaniei se alătură acestei inițiative cu o selecție de fotografii de arhivă, realizate în perioada interbelică. Imaginile imortalizează fete și neveste din diferite zone etnografice ale Transilvaniei, îmbrăcate atât în portul de sărbătoare, cât și în cel de lucru.

În Transilvania se regăsesc ambele mari tipuri tradiționale de croi, caracteristice cămășii țărănești: cel „carpatic" (cu toată lățimea corpului și a mânecilor adunată în crețuri, la baza gâtului) și cel de tip „poncho" (cu fața și spatele corpului croite dintr-o singură bucată și cu mâneca prinsă la umeri). Utilizând elemente de croi complementare, tehnici și motive decorative diferite, cămășile prezintă o mare diversitate, fiind reprezentative pentru comunitățile din care provin și având, în consecință, o importantă funcție identitară cu caracter local și zonal.
Deși, în timp, datorită diferitelor influențe culturale, croiul, tehnica și motivele decorative pot suferi schimbări, acestea trec întotdeauna prin filtrul gustului comunitar, păstrându-se rolul de marcare a apartenenței la comunitatea respectivă.