Comemorarea Voievodului Mihai Viteazul (P)

Întoarcerea către jertfa trecutului şi istoria poporului nostru lăsată de către Mihai Viteazul în urmă, ne-a oferit prilejul de a ne arăta recunoştinţa faţă de cel care, pentru prima dată a reuşit să unească inimile tuturor românilor.

Voievodul Mihai Bravu, rămas în istorie drept Mihai Viteazul - bănişor de Strehaia, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, domn al Ţării Româneşti şi conducător de facto al tuturor celor trei ţări medievale care formează România modernă, a reprezentat o valoarea politică a vremii reliefată prin luptele de la Călugăreni, Nicopole, Sadova, Şelimbăr şi Gurăslău.

În zorii zilei de 9 august 1601, pe "câmpia de la Turda", domnitorul Mihai Viteazul a fost asasinat mişeleşte, iar de atunci s-au scurs nu mai puţin de 414 ani. Asasinarea marelui Voievod comemorat astăzi, a însemnat un eveniment tragic în istoria poporului român care a dăinuit în timp.

Reprezentant al idealului de unitate, Mihai Viteazul a căzut pradă pentru a putea să adeverească faptul că nici o idee măreaţă nu va învinge fără jertfă, domnitorul rămânând pururea eroul naţional al tuturor românilor şi simbolul Unirii Principatelor Române.

Pentru istoria lăsată nouă, ceremonialul de comemorare al bravului voievod, ne-a făcut să conştientizăm faptul că învăţămintele transmise de filele istoriei nu trebuie uitate, ci transmise din generaţie în generaţie, iar unitatea statală pe care o moştenim ne-a adus recunoştinţa faţă de actele eroice şi jertfa patriotică a anului 1601.

Figură centrală a trecutului istoric, Mihai Bravu v-a dăinui peste gloria poporului român, opera tragică scrisă cu însăşi viaţa acestuia va evidenţia omul cu o ambiţie nemărginită şi cu o inimă neîfricată, un militar excelent, plin de curaj şi patriot declarat, care nu a cedat până când nu şi-a văzut ţelul împlinit - acela de a uni România modernă.

Într-un hristov în care scria: „Domn al Ţării Româneşti, Ardelului şi Moldovei", realizând unificarea Principatelor Române, faptele marelui domnitor s-au impus ca simbol al luptei pentru unitate şi au exprimat o aspiraţie fundamentală a poporului român.

De origine valah, cu o notorietate greu de depăşit, Mihai Bravu:"avu prilejul să-şi scrie cu sabia în mână strălucita sa epopee. Multă măreţie şi mult avânt sunt cuprinse într-însa, căci această adâncă tragedie omenească trezeşte mândrie de partea poporului român", afirma poetul, academicianul român şi marele istoric - Nicolae Iorga despre Mihai Viteazul.

Măria Sa Mihai Viteazul, domnitor al veacului al XVI-lea, cuvânta:" Pe acest pământ, oricine vine ca prieten e binevenit, cine va ţine seama de asta - bine, cine nu îl vom primi cu sabia." Lupta voievodului reprezintă un element cheie atât ca motivaţie istorică, dar mai presus de aceasta ca învăţătură pe care poporul român trebuie să o conştientizeze şi să o aplice în viitor.

Opozanţilor săi, Mihai obişnuia să le răspundă pe măsură: "Până ce nu îmi vor arunca pământ peste ochi, nu voi înceta să lupt."

Reuşind prin vitejia sa, abilitatea politică şi perseverenţa mai presus de orice încercare, să reunească sub sceptrul său toată populaţia din vechea Dacie, Mihai Bravu a devenit stăpân al întregului neam românesc.

La ceas comemorativ nu am dat uitării glasul marelui domnitor Mihai Viteazul care spunea: "Vreau ca acest popor să ştie din ce în ce mai mult ceea ce vrea şi să-şi dea seama de ceea ce poate, căci îi las înfăptuită moştenire Ţara Românească, Ţara Transilvaniei şi Ţara Moldovei".

În calitate de Primar al Municipiului Turda, în semn de omagiu, evenimentul de astăzi mi-a oferit ocazia să aduc pomenire vrednicului Mitropolit Bartolomeu Anania, care vreme de 18 ani a slujit ca arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului. Prin cinstea preamăritului Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, în urmă cu 13 ani s-a pus piatra de temelie a lăcaşului de cult al Mănăstirii "Mihai Vodă" - aşezământ bisericesc ridicat lângă monumentul care marchează locul asasinării Voievodului Mihai Viteazul.