Pacient plimbat peste 35 de ore de la un spital la altul. "Moartea domnului Lăzărescu", o realitate a sistemului de sănătate, la 18 ani de la lansare

"Moartea domnului Lăzărescu" încă este o realitate a sistemului de Sănătate din România. O pacientă din România a fost plimbată peste 35 de ore de la un spital la altul, deşi se afla la distanţă de o oră de capitală. 

Filmul românesc regizat de Cristi Puiu în 2005 "Moartea domnului Lăzărescu", se repetă după 18 ani de la semnalul de alarmă tras de regizor cu privire la sistemul de sănătate din România, în care pacienţii sunt plimbaţi între spitale fără a primi ajutorul de urgenţă.

În data de 1 decembrie o femeie care a suferit un AVC ar fi fost plimbată peste 35 de ore de la un spital la altul, iar soțul pacientei de 75 de ani îi acuză pe medici de neglijență. 

Pacienta a fost trimisă de la Spitalul Județean Prahova la un spital din Târgoviște pentru că nu era un medic neurolog la serviciu. După ce a fost consultată la Târgoviște, femeia a fost trimisă la Ploiești pentru tratament.

„Soția mea a fost adusă inconștientă, în urma unui AVC (n.r. accident vascular cerebral), în dimineața zilei de 1 decembrie, la unitatea de primiri urgențe a Spitalului Județean Ploiești. 35 de ore a fost plimbată pe drumuri, fiindcă la SJU nu era medic neurolog. În ce sistem inuman și bolnav trăim?!”, a declarat bărbatul pentru Observatorul Prahovean, citează jurnaluldearges.ro.

Pentru că nici un neurolog nu a fost prezent pentru tratament și internare, medicii au trimis-o cu salvarea la Târgoviște pentru vreo două ore, unde a fost consultată de un neurolog și trimisă înapoi la UPU Ploiești.

„După 24 de ore la camera de gardă, adică pe 2 decembrie dimineața, mi s-a spus că nici un neurolog nu va veni și că internarea nu i se poate face. Nu a fost contactat Bucureștiul, desi la Obregia locuri erau. Nu mi s-a propus nimic…

Eu, aparținător, soțul pacientei, sunt în varsta de 80 de ani și nu am primit nici un sprijin medical sau moral. Am fost obligat să semnez pe proprie răspundere că o iau din UPU, să plătesc o ambulanță privată pentru a ajunge, în seara zilei de 2 decembrie, după aproximativ 35 de ore de la AVC, la Institutul Național de Neurologie din București.

Din mila lui Dumnezeu, soția mea a supraviețuit accidentului, dar cu sechele importante”, a mai spus soțul pacientei. Pentru că nu s-a intervenit la timp, femeia a rămas cu o pareză și dificutăți de vorbire. Conducerea spitalului nu neagă situația și dă vina pe lipsa de personal.