Power-play-ul verii: „Te fac un partid?”

Cine îşi mai aminteşte că primul partid înfiinţat în România în decembrie 1989 a fost Partidul Democrat din Cluj, cu sediul în clădirea vechiului UTC, condus de regretatul regizor Virgil-Andrei Vâţă, care ocupase funcţia de vicepreşedinte al CPUN, primul parlament postdecembrist? Acela a fost începutul. În elanul democraţiei proaspăt descoperite, la începutul anului 1990 au apărut partide mai ceva ca ciupercile după ploaie, multe generate doar de ambiţiile politice ale câte unui personaj mai mult sau mai puţin credibil.

Cine îşi mai aminteşte oare de Uniunea Liberală Brătianu a celebrului Brătianu „Cartof", de Partidul Naţional Progresist al „contelui" Zambra-Iosipescu şi mama, de Partidul Liber-Schimbist al regretatului caragialeolog Ştefan Cazimir, de PDAR-ul lui Victor Surdu, de Partidul Republican al profesorului Ioan Mânzatu, de PSM-ul fostului premier comunist Ilie Verdeţ, care l-a avut drept portstindard pe poetul Adrian Păunescu, sau de Partidul Liber Democrat al lui Nica Leon şi enumerarea ar putea continua. În timp majoritatea au dispărut fie fuzionând cu alte partide mai mari, fie neantizându-se pur şi simplu din lipsă de membri şi simpatizanţi.

Ei bine, fenomenul pare a se repeta, catalizat, fără discuţie, de noua lege a partidelor, care permite înregistrarea unei noi formaţiuni politice cu doar trei membri. De remarcat, însă, e faptul că explozie de partide am avut încă sub regimul vechii legi şi e suficient să amintim grupul formaţiunilor satelit din jurul lui Traian Băsescu, majoritatea ivite în vremea referendumului din vara lui 2012: Partidul Noua Republică a lui Mihai Neamţu, Partidul Forţa Civică a lui Mihai Răzvan Ungureanu şi PMP-ul talibanilor „băsişti" din vechiul PDL.

Ruperea USL de acum ceva mai bine de un an a dus la apariţia unui nou partid. În fapt, nesuportând trecerea în opoziţie, Călin Popescu-Tăriceanu a cumpărat Partidul Naţional al Mediului şi s-a luptat mai bine de un an în instanţe să-l reboteze Partidul Liberal Reformator, pentru a renunţa şi la acest brand, odată cu fuziunea cu PC, alături de care a format ALDE.

Cu patronul în puşcărie, conservatorii s-au rupt în două, o parte, în frunte cu Daniel Constantin, mergând alături de Tăriceanu, ceilalţi, fideli lui Dan Voiculescu (printre care şi clujeanul Şerban Rădulescu) înfiinţând Partidul Puterii Umaniste. Până la proaspăta topire în UNPR şi PPDD a generat o formaţiune politică nouă, Partidul Naţional Democrat. Pentru a încheia cu partidele apărute în parlament fără să le fi votat cineva, trebuie amintit Partidul România Unită înfiinţat de un epigon de-al lui Corneliu Vadim Tudor, fostul PSD-ist Bogdan Diaconu.

În afara parlamentului veselia e mai mare. Primul care şi-a anunţat intenţia de a înfiinţa un nou partid imediat ce legea a fost modificată a fost clujeanul Aurel Roşianu, care a anunţat lansarea Partidului Ţiganilor. Dar primii care şi-au depus actele la tribunal pe noua lege au fost oamenii Monicăî Macovei şi ai lui Adrian Papahagi de la M10. Simplificarea procedurii de înregistrare l-a scos de la naftalină pe fostul lider PRM căzut în dizgraţia lui Vadim, Corneliu Ciontu, care a anunţat înfiinţarea Frontului Demnităţii şi Identităţii Naţionale.

De asemenea, liderul PAS, Constantin Rotaru a anunţat că noua lege este prilejul mult aşteptat pentru reînfiinţarea legală a PCR. În fine, o organizaţie nonguvernmentală din capitală, Asociaţia Salvaţi Bucureştiul, a anunţat că se va transforma în partid, Uniunea Salvaţi Bucureştiul. Aşteptăm o mişcare oficială şi din partea moldoveanului iniţiator al Partidului Proştilor.

Statistic, şansele supravieţuirii acestor noi partiduleţe tind asimptotic spre zero. Nu de alta, dar din 1990 încoace doar şase formaţiuni politice absolut noi au reuşit să depăşească de unele singure pragul electoral de 5% şi doar trei dintre zecile de partide înfiinţate imediat după căderea comunismului mai supravieţuiesc şi azi în parlament: FSN, redenumit PD, apoi PDL, pentru ca anul trecut să fuzioneze cu PNL, PNL şi UDMR. Cele trei formaţiuni sunt singurele care au depăşit pragul de 5% la primele alegeri libere din 1990.

Cum atunci, însă, nu exista prag electoral, în Adunarea Deputaţilor au intrat 16 partide şi reprezentanţii a 11 organizaţii ale minorităţilor naţionale, iar în Senat au acces şapte partide. Partide complet noi care au reuşit să atingă pragul electoral de 5% fără a folosi „locomotive electorale" au mai fost doar PUNR în 1992, PRM, prima oară în 1996 şi PPDD în 2012. În rest au acces în parlament fie formaţiuni desprinse dintr-una din cele vechi, cum a fost cazul FDSN, rupt din FSN şi rebotezat ulterior PDSR, respectiv PSD sau PMP, rupt din PDL, fie partiduleţe de genul PC (ex-PUR) sau UNPR, care au reuşit să ajungă în legislativ doar în remorca PSD sau PNL.

Un caz aparte îl reprezintă PNŢCD, fost principal partid de guvernământ, care, de unul singur, nu a atins niciodată pragul de 5%. Ţărăniştii au intrat o singură dată de unii singuri în legislativ, cu sub 3%, în 1990, când nu exista prag electoral. În 1992 şi 1996 au intrat în parlament sub umbrela CDR, după care practic au dispărut din politica mare.