Consiliera premierului: Sindicatele sunt frustrate

Consilierul economic al premierului, Andreea Paul-Vass, vede în roz viitorul României, dar nu promite investitorilor predictibilitate fiscală prea curând.

 

 

 Consilierul pe probleme economice al premierului, Andreea Paul-Vass, susţine că România a intrat pe “creştere economică constantă” şi se declară inamicul numărul 1 al muncii la negru. În schimb, spune că trebuie să muncim ca americanii, ca să ajungem Europa din urmă.

 

Emil Boc promite că la finele lui martie ieşim din recesiune, Victor Ponta spune că nici vorbă. Spre deosebire de ei, dumneavoastră sunteţi economist. Ieşim sau nu din recesiune?

Este întotdeauna haios să-i priveşti pe politicieni când discută despre problemele economiei în absenţa economiştilor, a profesioniştilor. De când se pricepe domnul Victor Ponta la economie? Haideţi să nu ne irosim timpul preţios şi să discutăm pe fapte concrete. Ultimul trimestru din anul 2010 a înregistrat, într-adevăr, o creştere economică pozitivă, chiar dacă foarte modestă, de 0,1%. Însă, când treci de la minus la plus, evident ai şi ceea ce se numeşte stabilizare economică. Avem argumente serioase în zona exporturilor, a producţiei industriale, a comenzilor noi în industrie, chiar şi a producţiei agricole, respectiv sectorul serviciilor şi chiar construcţiile. Nu uitaţi că în luna decembrie sectorul construcţiilor a cunoscut cea mai ridicată dinamică pozitivă în tot tabloul european. Or, din acest punct de vedere, trebuie să subliniez că aşteptările noastre sunt pozitive. Ceea ce însă găsesc greu explicabil este de ce oamenii de afaceri din străinătate care investesc în România sunt mult mai optimişti vizavi de aşteptările oamenilor de afaceri locali. De ce analiştii economici internaţionali sunt mult mai pozitivi şi mai optimişti în ceea ce priveşte mersul economiei româneşti decât cei din România? Răspunsul este simplu: ei fac analize lucide şi transpartinice în ceea ce priveşte calitatea măsurilor de reformă pe care România le-a luat după, sigur, o perioadă de austeritate foarte dificilă pentru buzunarul fiecărui român, de jos până sus.

 

Totuşi, în zona guvernului continuă să se vorbească de noi reduceri de personal în sectorul bugetar...

Reducerea nu se impune ca număr, ca dimensiune cantitativă. Reducerea personalului intră acum în coliziune cu efortul de informatizare a actului guvernamental, al prestării serviciilor publice către populaţie. Or, în mod evident, există un proces natural prin care numărul bugetarilor se va reduce, urmare a absenţei necesităţii de a mai transfera cu mâna o hârtie de la o instituţie publică la alta, dintr-un birou în altul sau a reducerii numărului de ghişee prin intermediul cărora contribuabilul intră în relaţie cu instituţiile statului. În mod evident, va avea loc un proces de reaşezare cu personalul bugetar, dar - nota bene - pe argumente calitative, care presupun, la urma urmei, un serviciu public de calitate superioară.

 

Proiectul noului Cod al Muncii e puternic contestat de sindicate şi controversat chiar şi în zona patronatelor. Ce impact economic apreciaţi că va avea?

Chiar dacă voi fi complet nepopulară cu ceea ce voi spune, trebuie să subliniez că americanii lucrează, în medie, cu cinci săptămâni mai mult pe an decât o fac europenii. Modelul social european s-a dovedit retrograd. Productivitatea muncii şi a economiei, în general, este net inferioară celei de peste Ocean, iar noi, dacă vrem să vorbim despre arderea decalajelor economice, de dezvoltare mult mai rapidă decât ţările din blocul comunitar, fără doar şi poate avem nevoie de muncă, dar nu orice fel de muncă. Într-o piaţă rigidă a muncii, toate lucrurile se mişcă mai greu. E nevoie de flexibilizarea pieţei muncii, pentru că rigiditatea ei este unul dintre argumentele majore pentru care România se poziţionează, din punct de vedere al competitivităţii economiei, mult în urma celorlalte ţări europene. În mod firesc, sindicatele se simt frustrate pentru că am trăit 20 de ani post-decembrişti sau post-comunişti, în care vocea sindicatelor a fost foarte foarte puternic auzită, în detrimentul vocii patronatelor. Or, acum e nevoie să se facă ceea ce este corect, nu doar să purtăm interesul unor sindicate. Românilor le spun atât: trebuie să discearnă bobul de grâu de neghină şi să nu uite că poziţia rigidă a sindicatelor a avut un mare rol în a contura faţa economică pe care o are acum România.

 

Investitorii, fie ei străini sau români, au o mare doleanţă: stabilitatea şi predictibilitatea sistemului fiscal. Le puteţi garanta asta?

Vom putea vorbi de predictibilitate în clipa în care politicile publice din România vor fi aşezate bine. Atât timp cât încă nimic nu merge cum trebuie sau, mai corect spus, e nevoie de reforme în toate domeniile, pornind de la educaţie, sănătate, administraţie publică ş.a.m.d., în mod evident, e greu să vorbim de predictibilitate. Noi avem de depus un mare efort pentru a atinge standardul mediu de viaţă al unui cetăţean european, iar asta impune un act guvernamental de calitate europeană şi asta înseamnă că trebuie să venim cu modificări. De pildă, deunăzi am luat decizia să unificăm cinci declaraţii fiscale, care se făceau la cinci instituţii diferite sau cinci ghişee diferite. S-a făcut acest lucru. Poţi vorbi despre predictibilitate? Este o modificare, dar este o modificare în bine. Deci vom vorbi de predictibilitate când vor fi toate aceste lucruri, considerate normale într-o economie aşezată, bine puse la punct.

 

E, într-adevăr, posibilă reducerea contribuţiilor sociale în acest an, aşa cum s-a promis?

Există mari şanse să scadă CAS-ul, însă e o condiţie pentru acest lucru şi anume, creşterea economică să fie de cel puţin 1,5%, la care mai adaug un efort, pe al cărui drum am pornit deja, şi anume diminuarea muncii la negru. Modificarea Codului Muncii va veni frumos împletită cu sancţiuni mult mai dure în zona muncii la negru, pentru că trebuie s-o spunem franc: banii puţini la buget se datorează economiei subterane. Aproximativ jumătate din economia subterană vine din munca la negru, un sfert din evaziunea pe taxa pe valoarea adăugată şi restul din alte forme de evaziune fiscală.

 

Suntem în an preelectoral. Ce garanţii avem că, mai ales anul viitor, guvernul Boc nu va da drumul şpăgii electorale, prezentând-o drept “rezultatul măsurilor de austeritate luate în 2010”?

Sigur că, din acest punct de vedere, lucrurile, mie cel puţin, îmi sunt clare: sub orice formă trebuie evitată capcana populismului. Cine va pica în această capcană nu va putea să scoată serios economia României din criză. Cine are tăria politică să renunţe la scorul electoral pentru a face cu adevărat bine românilor, şi nu doar în aparenţă, va câştiga, din punctul meu de vedere, electoral pe termen lung. Şi termenul mediu, care înseamnă între trei şi cinci ani, va arăta că reformele pe care le-a iniţiat guvernul Boc sunt cele corecte. Departe de mine gândul că nu s-au făcut şi greşeli, însă s-o spunem franc: dacă s-ar fi făcut greşeli grave, derapajul economic al României nu ar fi putut fi evitat. Or, noi, în realitate, vorbim acum de potenţial de creştere economică sănătoasă pe termen lung.