Trei ani şi cele cinci guverne ale lui Boc

Trei ani şi cele cinci guverne ale lui Boc
Cinci guverne, 42 de miniştri, criză economică şi primul premier demis prin moţiune de cenzură - reperele clujeanului fost angajat la Palatul Victoria.

Instalat în funcţie ca soluţie de avarie, Emil Boc, al doilea clujean în fruntea executivului, după Vaida Voievod, a fost un premier al... premierelor: a condus primul guvern demis prin moţiune de cenzură; deşi demis, a rămas în funcţie; a condus un guvern cu câte un ministru la două portofolii; a bătut recordul la ordonanţe de urgenţă şi angajări de răspundere; a introdus în guvern un partid neparlamentar; a avut în subordine miniştri din toate formaţiunile parlamentare, cu excepţia PNL.
Emil Boc a depus jurământul ca premier în 22 decembrie 2008, fiind, însă, abia a doua opţiune a preşedintelui Băsescu, după ce a fost refuzat de Theodor Stolojan. Guvernul Boc I a fost format din PDL şi PSD, având o majoritate confortabilă de peste 60% în Parlamentul României. Cu toate acestea, n-a rezistat decât puţin peste o jumătate de an, timp în care a supravieţuit unei prime moţiuni de cenzură. Demiterea ministrului Administraţiei şi Internelor, Dan Nica, a determinat miniştrii PSD să demisioneze în bloc în 2 octombire 2009. Portofoliile le-au fost preluate interimar de miniştrii PDL, Boc însuşi preluând portofoliul Educaţiei. Guvernul înjumătăţit a fost numit Boc II şi a rezistat doar 11 zile, devenind primul guvern postdecembrist demis prin moţiune de cenzură, în 13 octombrie.

Refuzul preşedintelui Băsescu de a desemna drept premier candidatul opoziţiei a dus la imposibilitatea învestirii unui alt cabinet, astfel că guvernul interimar (Boc III) a rămas în funcţie până după alegerile prezidenţiale. Victoria lui Traian Băsescu a generat o reconfigurare a forţelor politice, UDMR a părăsit tabăra opoziţiei, a fost urmat şi de reprezentanţii minorităţilor şi de grupul independenţilor (care urma să se transforme la începutul lui 2010 în partid politic) şi, astfel, în 23 decembrie 2009 s-a născut Cabinetul Boc IV.

Cu o majoritate fragilă, a patra echipă a lui Boc a rezistat unei noi moţiuni de cenzură. În 2 septembrie 2010 a avut loc o remaniere majoră a echipei, nu mai puţin de şase din cei 15 miniştri fiind înlocuiţi, printre ei figurând şi "greii" Radu Berceanu şi Adriean Videanu. Al treilea component al aşa-numitei triplete BVB, Vasile Blaga, avea să mai reziste în funcţie doar până în 27 septembrie, fiind forţat să demisioneze după protestul poliţiştilor.

Masiv remaniat, executivul a fost redenumit Boc V şi a depăşit fără probleme trei moţiuni de cenzură formulate la finele lui 2010. În anul următor, cabinetul a fost părăsit, prin demisie, de doi miniştri: Ioan Botiş, înlocuit cu Sebastian Lăzăroiu, la Muncă, şi Cseke Attila, înlocuit de Ritli Ladislau, la Sănătate. În a doua parte a lui 2011, Boc a supravieţuit unei noi moţiuni de cenzură, prin metoda, verificată deja, a interdicţiei aplicate parlamentarilor puterii de a vota. Lăzăroiu nu a putut renunţa la comentariile sale de sociolog. Drept urmare, a fost rapid debarcat şi înlocuit cu Sulfina Barbu.

Cifrele lui Boc

De-a lungul mandatului, Emil Boc a avut în subordine nu mai puţin de 41 de miniştri. Cei mai mulţi dintre aceştia, 23, au reprezentat PDL, 11 au fost social-democraţi, cinci au fost membri UDMR şi cinci, independenţi. Suma (23+11+5+5) dă un rezultat de 44, deoarece doi dintre miniştri şi-au modificat culoarea politică pe parcurs. Gabriel Oprea a intrat prima oară în guvern ca membru PSD, la revenire reprezentând grupul independenţilor, iar Teodor Baconschi a fost cooptat în guvern ca independent, fiind înregimentat ulterior în PDL. Inedit, timp de aproape trei luni, premierul Emil Boc s-a avut în subordine pe sine însuşi, ca ministru interimar al Educaţiei. Doar doi miniştri au rămas constant alături de Boc: independentul Cătălin Predoiu, de la Justiţie, şi democrat-liberala Elena Udrea, iniţial la Turism, apoi la Dezvoltare şi Turism. Sub premieratul lui Boc cel mai instabil "job" a fost cel de ministru al Administraţiei şi Internelor, funcţie în care s-au rotit nu mai puţin de cinci miniştri, în şase mandate (social-democratul Dan Nica a ocupat funcţia în două rânduri). Cu 13 legi adoptate prin angajarea răspunderii, Boc este recordman absolut între premierii post-decembrişti.

 

 

Comenteaza