De ce s-a “încordat” România împotriva Serbiei

Odată depăşit impasul blocării procedurii pentru ţara vecină de către România, întrebările referitoare la "ce-a mânat România în luptă" îşi caută un răspuns. Unii au sugerat că ar fi fost o tentativă de contralovitură la adresa Olandei (ţară-suporter al Serbiei în procesul de aderare). Vasile Puşcaş vorbeşte despre dizabilităţi diplomatice ale României, în vreme ce Liviu Zăpârţan aplaudă gestul autorităţilor române.

În opinia fostului negociator-şef al României în relaţia cu Uniunea Europeană (UE), Vasile Puşcaş, România a externalizat o problemă pe care s-a dovedit incapabilă să o rezolve singură. "Tentativa de blocare a Serbiei a arătat capacitatea slabă a Bucureştiului de a negocia bilateral, în cazul de faţă, cu Belgradul. O problemă bilaterală a încercat s-o ridice la nivel multilateral, numai că la nivel de Consiliu European nu se rezolvă probleme bilaterale, ci probleme europene", a explicat Puşcaş. El nu crede că România, aşa cum s-a speculat, a folosit Serbia pentru a forţa mâna Olandei să nu se mai opună aderării ţării noastre la spaţiul Schengen. "Dacă ar fi făcut asta, preşedintele Băsescu s-ar fi dovedit complet dezinformat despre cum funcţionează sistemul decizional în UE", a afirmat Puşcaş.

El susţine că vina amânării admiterii României în spaţiul Schengen ne aparţine. "Din păcate, Bucureştiul a mers multă vreme pe mâna Comisiei Europene, când, de fapt, decizia se ia în Consiliu. Din decembrie ne-am întors spre Consiliu şi lucrurile au avansat. Drept urmare, avem un termen, în septembrie, fără ca asta să însemne că vom fi acceptaţi. În Consiliul de Justiţie şi Afaceri Interne din toamnă vom afla dacă e albă sau e neagră, depinde cum vom aplica acquis-ul Schengen, pentru că ei nu vor să vadă doar dacă avem capabilităţile tehnice. Se invocă riscurile de securitate, în special pe graniţele Bulgariei cu Grecia şi Turcia. Cu atât mai mult, România trebuie să demonstreze că e capabilă să implementeze acquis-ul Schengen, nu doar că are dotări tehnice. Acquis-ul îl implementează oamenii, nu tehnica", a explicat Puşcaş.

El spune că s-ar putea să nu fie suficient să convingem Olanda să se răzgândească. "Deocamdată, Olanda şi-a anunţat intenţia de a respinge aderarea României şi Bulgariei la Schengen, nu a şi făcut-o. Dar asta nu ne oferă nici o garanţie că dacă Olanda îşi retrage vetoul nu apare un alt stat sau alte două state care să se opună. În Consiliu funcţionează de multe ori această formulă (care nu e în regulă, dar e folosită) cu «vârf de paratrăsnet» (există o opoziţie mai largă sau din partea unui stat cu putere mare de influenţă, dar care nu vrea să iasă în faţă şi atunci sunt folosite, alternativ, alte state care să o exprime oficial - n. red.). Cel mai bun exemplu a fost când ne pregăteam să închidem negocierile de aderare la UE. La început s-a opus Olanda, care deţinea şi preşedinţia UE. Când Olanda s-a retras, a apărut Finlanda, care s-a opus", a afirmat Puşcaş.

În schimb, fostul ambasador al României în Luxemburg, Liviu Zăpârţan, nu crede că reacţia României faţă de Serbia ar avea vreo legătură cu Olanda şi cu procesul aderării la Schengen. El apreciază că ţara noastră nu a făcut altceva decât să profite de o oportunitate. "Românii au găsit o oportunitate să le atragă atenţia sârbilor asupra modului în care se comportă cu vlahii şi cu românii din Serbia. Am înţeles că liderul ortodox din Serbia stă în Timişoara şi intră, din când în când, în Serbia, cu viză, ceea ce e nefiresc. De altfel, România face de mai multă vreme presiuni asupra Serbiei şi cred că acum s-a profitat de un moment prielnic, iar rezultatul a fost pe măsură, s-a semnat, în sfârşit, un tratat. Acuma, sigur, tratatele trebuie respectate, dar nu ştiu cât de repede se va schimba atitudinea sârbilor faţă de vlahi şi români. Dar, la nivel internaţional, orice acord e un pas înainte", a comentat Zăpârţan.