Candidaţii promit lucruri trăznite

Ca aproape de fiecare dată, majoritatea candidaţilor la fotoliul de primar au programe electorale în mare parte trase la indigo. Dorinţa de a se individualiza şi de a ieşi cu ceva în evidenţă îi face, însă, pe toţi să se chinuie să inventeze şi lucruri originale. Până la promisiuni fantasmagorice, stupide, megalomanice sau cel puţin nefezabile, într-un cuvânt, trăznăi, nu mai e decât un pas.

Categoric, trăznaia numărul unu îi aparţine candidatului UCDR la funcţia de primar, David Ille, care se angajează ca, în cazul în care va ajunge primar, în următorii patru ani să construiască nici mai mult, nici mai puţin decât un tunel pe sub şi de-a lungul cursului Someşului. Dacă la asta adăugăm sumedenia de parkinguri subterane, putem spune, aşa cum am mai făcut-o, că Ille vrea să dezvolte Clujul pe verticală... în jos.

La mare luptă a pierdut bătălia pentru locul întâi cu tunelul lui Ille un proiect halucinant al reprezentantului M10 în cursa pentru fotoliul de primar, Irina Pop. Tânăra avocată vrea să amenajeze „spaţii de joacă şi relaxare pentru copii" unde nici cu gândul n-ai gândi: pe acoperişurile parkingurilor din oraş.

E adevărat că clujenii cu creier la purtător au spus că ar fi fost sănătos ca, atunci când s-a decis refacerea de la „rădăcină" a liniei de tramvai, să fi fost găsit şi un traseu mai util comunităţii decât cel spre o fostă zonă industrială aflată în moarte clinică. Dar de aici până la a propune adăugarea la linia actuală a unei bucle prin centrul oraşului, aşa cum o face Pop, e distanţă cam mare, în condiţiile în care, deocamdată, nici măcar benzi dedicate exclusiv transportului în comun nu sunt în stare să găsească actualii administratori ai urbei în zona centrală.

Rămânând la promisiunile candidatului partidului Monică Macovei, n-am înţeles care ar fi utilitatea unui drum cu patru benzi de-a lungul căii ferate. În schimb e extrem de darnică în imaginat nenumărate noi poduri peste Someş, pasaje subterane şi supraterane peste calea ferată, pasaje subterane auto şi pietonale.

Dar proiectele generatoare de semne de întrebare nu sunt doar apanajul candidaţilor aşa-zis de plan doi. Nici cei cu pretenţii nu duc lipsă de „idei". Spre exemplu, Liviu Alexa pare că duce dorul epocii Funar, un primar care ajunsese să-i exaspereze pe clujeni cu mania sa privind plantarea de statui prin tot oraşul. Ei bine, candidatul PML propune o înşiruire de statui pe bulevardul Eroilor, care ar urma să reprezinte clujeni care au marcat istoria oraşului. Culmea este că s-ar putea nici să nu arate foarte rău o alee a statuilor prin centrul Clujului cu o condiţie: pietonala cu pricina să fie cu adevărat pietonală, nu struţo-cămila de acum.

Alexa mai are câteva proiecte cel puţin discutabile ca oportunitate şi/sau sustenabilitate, cum ar fi generalizarea transportului public gratuit, în condiţiile în care municipalitatea continuă să investească în flota de autovehicule a CTP, amplasarea publică de defibrilatoare semi-automate (oare cât de indicat este să pui un asemenea aparat în mâinile unui nespecialist?) sau construirea unui circuit de viteză. În schimb, mai că ar merita trecute toate cu vederea datorită unui proiect pe cât de curajos, pe atât de sănătos pentru banii clujenilor: stoparea finanţării bisericilor.

Nici Octavian Buzoianu nu duce lipsă de proiecte, hai să zicem mai puţin fezabile pentru mandatul următorilor patru ani (nu luăm în calcul proiectele pe care omul de afaceri le propune pentru viitorii 20, respectiv 40 de ani). Spre exemplu, vorbeşte de iluminat public gratuit. Da, există aşa ceva în România la nivel rural. Însă la dimensiunile municipiului Cluj-Napoca, pentru a susţine energetic întreaga reţea de iluminat public ar fi nevoie, pe lângă trecerea la iluminatul cu LED-uri, de parcul fotovoltaic, proiect care a depăşit de mult până şi faza parastasului.

Şi el propune pasaje auto subterane şi dă ca exemple piaţa Mărăşti sau intersecţia Căii Turzii cu strada Avram Iancu. Nu că n-ar fi utile, dar e de văzut dacă ne-o va permite şi punga. Discutabilă e şi soluţia construirii de parkinguri în cartiere, care, ulterior să fie vândute, parcare cu parcare, riveranilor. E de văzut în ce măsură mănăştureanul e dispus să renunţe la „garajul" său din tablă în care îşi ţine şi murăturile şi să cumpere cu 5.000 de euro un loc de parcare în parking.

Mult mai acasă cu cifrele financiare ale oraşului, Emil Boc a abandonat proiectele fantasmagorice de genul tunelului pe sub centru sau a Someşului navigabil. În schimb nu putem să nu observăm că, după ce a dat de gard mult trâmbiţatele, prin campanii electorale mai vechi, cartiere Lomb şi Tineretului, acum a mai scos unul din mânecă - cartierul Borhanci. Şi mai promite ceva extrem de riscant. Boc se angajează ca în următorii patru ani să nu mai rămână petec de drum trotuar sau parcare neasfaltat pe domeniul public al municipiului. Ba zice că, de îndată ce legea i-o va permite, va asfalta şi drumurile private din oraş. Şi parcă asta nici n-am trece-o la proiecte nerealizabile, în fond gura asfaltagiilor de partid trebuie să mănânce în continuare.

În ce-i priveşte pe Mircia Giurgiu, Adrian Gurzău, Horvath Anna, Fancsali Erno şi Bruno Roschnafsky, oricât am scămoşat internetul, n-am izbutit să dăm de nici o urmă de program electoral.