Ce şanse sunt să avem un nou prim ministru din Cluj

Într-o ţară în care, în ciuda celor 25 de ani de democraţie, continuă să se voteze emoţional şi personalizat e absolut firească goana partidelor după premieri – locomotivă în campania electorală. Două sunt numele cele mai vehiculate în acest moment: Dacian Cioloş şi Vasile Dâncu.

Paradoxal, în timp ce toţi decidenţii, începând cu preşedintele Klaus Iohannis şi terminând cu majoritatea şefilor de partide (singurul care cere, în continuare, guvern de tehnocraţi e şeful USR, Nicuşor Dan), vorbesc despre necesitatea unui viitor guvern politic, cele mai vehiculate nume de posibili premieri aparţin unor persoane neposesoare de carnet de partid (pentru că, strict formal, Vasile Dâncu nu mai este membru PSD de ani buni).

Acest lucru demonstrează două lucruri În primul rând, lucru ştiut de multă vreme, partidele politice - şi ne referim, fireşte, la cele două mari, de la care se aşteaptă să formeze, majoritar, viitorul cabinet - suferă de o acută penurie de oameni capabili, la modul profesionist, să conducă un guvern, şi care să fie, în acelaşi timp, depozitarii unui bagaj suficient de consistent de încredere publică, încât simpla rostire a numelui lor ca viitor şef al guvernului să joace rol de locomotivă electorală pentru partidul în cauză.

În al doilea rând, faptul că numele vehiculate de cele două partide aparţin primilor doi oameni ai actualului cabinet, arată faptul că până şi partidele sunt conştiente că echipa „tehnocrată" a lui Iohannis se bucură, încă, de un grad suficient de mare de simpatie în rândul populaţiei, iar atacurile politice, tot mai vehemente în ultima vreme (în special din zona PSD), la adresa cabinetului „tehnocrat", nu sunt altceva decât gesturi reflexe ale unor aşa-zis strategi politici incapabili încă să iasă din logica potrivit căreia nu poţi creşte electoral decât atacând guvernul, chiar dacă acesta nu aparţine adversarului politic.

O analiză a opţiunilor principalilor doi potenţiali „furnizori" de guvernare, arată că acestea sunt extrem de limitate. Cele mai multe nume pe posibili "premierabili" s-au vehiculat în PSD, în ordine alfabetică, Vasile Dâncu, Liviu Dragnea, George Maior şi Victor Ponta.

Deşi actualul şef al social-democraţilor nu a făcut un secret din faptul că şi-ar dori să conducă guvernul, are o uriaşă problemă de imagine, pe care, dacă, prin absurd, s-ar cocoţa în fruntea executivului, ar transfera-o asupra României: are o condamnare penală definitivă la doi ani de închisoare cu suspendare, fiind trimis în judecată într-un alt dosar de corupţie.

O problemă similară are şi fostul premier Victor Ponta, în „tolba" căruia se înmulţesc dosarele de corupţie ca ciupercile după ploaie. În privinţa clujeanului George Maior, acesta a fost curtat multă vreme de foştii săi colegi de partid, numai că fostul şef al SRI se pare că i-a explicat tranşant lui Dragnea că i se pare mult mai călduţ fotoliul de ambasador la Washington.

Aşa că, cel puţin pe moment, se pare că singura opţiune de premier a social-democraţilor a rămas Vasile Dâncu. Fost ministru al Informaţiilor Publice în guvernul Năstase, senator şi eurodeputat, vicepreşedinte şi strateg-şef al PSD în epoca Geoană, fost preşedinte al PSD Cluj, Dâncu a ales să iasă din partid şi chiar să abandoneze viaţa politică, după un război dur cu Marian Vanghelie, în care preşedintele PSD, Mircea Geoană, a decis să se plaseze de partea semianalfabetului de la sectorul 5.

Numele lui Dâncu a mai fost vehiculat ca posibil premier imediat după demisia cabinetului Ponta. Un atu major al lui Dâncu îl reprezintă relaţia privilegiată pe care o are cu Liviu Dragnea, al cărui sfătuitor din umbră pare să fie, multă lume punând pe seama sociologului clujean cizelarea discursului fostului baron de Teleorman odată cu ascensiunea în fruntea partidului.

Trecând în tabăra liberalilor, se observă de la distanţă că spaţiul de manevră e mult mai îngust. În fapt, ei l-au „adoptat" aproape total pe Cioloş drept premieriabil, mai ales după ce fostul „premier" din protocolul de fuziune, Cătălin Predoiu, a fost sacrificat într-o bătălie, pentru primăria generală a capitalei, pierdută lamentabil la începutul verii.

De dragul fostului comisar european, PNL şi-a asumat practic explicit susţinerea guvernului tehnocrat, cu riscul, derivat de aici, de a fi considerat, în continuare, partid aflat la putere, cu deficitul electoral aferent unei asemenea poziţionări. Singura problemă a liberalilor o reprezintă refuzul categoric al lui Cioloş de a se înrola sub semnul săgeţii şi de a deveni portdrapelul PNL în campania electorală ce stă să înceapă.

De remarcat este faptul că atât Cioloş, cât şi Dâncu au lăsat larg deschise porţile către posibilitatea de a prelua conducerea guvernului care va rezulta în urma alegerilor din 11 decembrie. Dacă ar fi să analizăm şansele celor doi, vom observa că există trei scenarii posibile, dintre care două par a-i fi favorabile actualului premier.

Conform sondajelor de opinie, cea mai probabilă majoritate din viitorul legislativ pare că va fi PSD-ALDE-UDMR, caz în care Vasile Dâncu ar putea deveni cel de-al doilea clujean şef de guvern postdecembrist. O a doua variantă, creditată de specialişti cu şanse mai mici, ar fi o majoritate PNL-PMP-UDMR, care i-ar conserva lui Cioloş funcţia din paltul Victoria.

Există, însă, o variabilă, care ar putea da ambele ipoteze peste cap, iar aceasta poartă numele USR. Fără să fi fost testată (decât în Bucureşti, unde a avut un succes neaşteptat) la alegerile locale, formaţiunea lui Nicuşor Dan reprezintă, în acest moment, marea necunoscută a scrutinului din 11 decembrie. Creditată, în capitală, cu o intenţie de vot în jurul a 25%, USR, spun specialiştii, ar putea obţine, la nivel naţional, în 11 decembrie, un scor scris cu două cifre, în vreme ce, potrivit studiilor sociologice, procentele cu care ALDE şi PMP ar depăşi pragul electoral se înscriu în marja de eroare.

În aceste condiţii, nu ar fi deloc imposibil ca nici PSD, nici PNL să nu poată forma, separat, o majoritate în parlament fără USR. În consiliul general al capitalei oamenii lui Nicuşor Dan au refuzat să facă orice alianţă politică. Pe de altă parte, acesta din urmă a declarat că formaţiunea sa politică va susţine formarea unui nou guvern tehnocrat. Prin urmare, nu există nici cea mai mică garanţie că, odată intrată în parlament, USR se va comporta altfel decât în consiliul general al Bucureştiului.

Pe de altă parte, cel care are prerogativa constituţională de a desemna viitorul premier, preşedintele Iohannis, a spus clar că, după 11 decembrie, se va încheia capitolul tehnocrat la guvernare. În atari condiţii, singura soluţie, în afara unor extrem de improbabile alegeri anticipate, de a avea un guvern politic după alegerile din decembrie, ar fi formarea mult vehiculatei alianţe PNL-PSD, respinsă, deocamdată, categoric de liderii ambelor partide. Or, potrivit surselor de la Cotroceni, în viziunea lui Iohannis, un viitor guvern PNL-PSD nu poate avea decât un singur premier, pe Dacian Cioloş.