Ce ţie nu-ţi place fă altuia, că poate-i place lui

Potrivit co-preşedintelui PNL Alin Gorghiu, liberalii au bătut palma cu noua conducere a UNPR pentru demararea procedurii de revocare din funcţie a preşedintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu. Numai că, în realizarea acestui demers, jumătatea de sorginte portocalie a marelui PNL n-are absolut nici o apăsare în a apela la manevra, contestată de PDL la momentul acela, prin care fostul USL l-a debarcat din aceeaşi funcţie pe Vasile Blaga.

Dar de ce e nevoie de „manevre" pentru a da jos din funcţie preşedintele Senatului? Dintr-un motiv foarte simplu: în acest moment nu există nici o procedură regulamentară pentru debarcarea ocupantului celei de-a doua funcţii în stat. Vidul legislativ există încă din 2005, atunci când judecătorii CCR au decis că procedura de revocare a şefului Senatului inclusă în Regulamentul de funcţionare al Camerei Superioare încalcă Legea Fundamentală. Pare greu de crezut dar, timp de 11 ani senatorii României n-au fost capabili să înlocuiască trei alineate din Regulament desfiinţate de CCR, aşa că nici în ziua de azi Regulamentul Senatului nu prevede o procedură de revocare a preşedintelui instituţiei, care să fie în acord cu decizia 601/2005 a CCR.

Cu toate acestea, de atunci încoace doi preşedinţi au fost revocaţi din funcţie. Primul a fost Mircea Geoană, în 2010, dar atunci n-a existat nici o contestare la CCR. În schimb, în 2012, debarcarea lui Vasile Blaga a fost contestată de PDL în două rânduri. Prima contestaţie a fost respinsă ab-initio, deoarece judecătorii au spus că Hotărârile parlamentare nu pot fi supuse controlului de constituţionalitate, revocarea fiind decisă prin Hotărâre a Senatului. În cea de a doua contestaţie la CCR, foştii „portocalii" invocau nu doar inexistenţa cadrului regulamentar, dar şi nerespectarea deciziei 601/2005 a CCR, care spunea că preşedintele poate fi revocat doar la solicitarea grupului parlamentar care a obţinut această funcţie în virtutea rezultatelor alegerilor parlamentare şi funcţia nu poate fi ocupată decât tot de un membru al aceluiaşi grup parlamentar. În paranteză fie spus, aceste solicitări ale CCR nici n-ar fi aplicabile în cazul lui Tăriceanu, a cărui formaţiune politică nici măcar n-a participat la alegerile din 2012.

Ei bine şi cea de a doua plângere a PDL a fost respinsă de judecătorii constituţionalişti, care au dat impresia că au uitat ce condiţii puseseră tot ei în 2005 pentru înlocuirea din funcţie a preşedintelui Senatului, spunând, de această dată, că, dacă a fost respectat principiul potrivit căruia majoritatea decide, totul e în regulă. Practic, cei care l-au revocat pe Vasile Blaga din fruntea Senatului, au putut-o face deşi nu există procedură regulamentară pentru aşa ceva şi nici n-au respectat pretenţiile CCR expuse în decizia din 2005 pentru simplul motiv că judecătorii Curţii au reuşit să emită, la distanţă de şapte ani, două decizii care se bat cap în cap, fără ca Legea Fundamentală să fi suferit vreo modificare în tot acest timp.

Ei bine, exact la acelaşi tertip vor să recurgă acum şi cei care vor să-i sustragă lui Tăriceanu poziţia de al doilea om în stat, iar asta o spune chiar un fost PDL-ist, care contesta vehement procedura atunci când victimă era Vasile Blaga. „Dacă s-a putut la Blaga, se va putea şi la Tăriceanu, vom face exact la fel", a recunoscut, senin, senatorul PNL (ex-PDL) Alin Tişe. Totuşi, el spune că mult mai elegant, din partea lui Tăriceanu, ar fi să plece de bunăvoie din funcţie. „Dacă domnul Tăriceanu e bărbat frumos şi deştept şi devreme acasă, aşa cum se pretinde, atunci, în momentul în care ar pierde majoritatea, ar trebui să-şi dea demisia din funcţie. Aşa ar fi onorabil", a adăugat Tişe.