Ce trăznăi promit liberalii, dacă pun mâna pe guvernare?

Consiliul Naţional al PNL a adoptat sâmbătă programul de guvernare, care ar urma să fie pus în aplicare de un viitor cabinet Predoiu. Multă gargară politicianistă, mult populism plus o mixtură de măsuri interesante, îndrăzneţe, banale, fantasmagorice sau chiar rizibile constituie textul documentului întins pe 170 de pagini.

„Provocarea politică pe care ne-o asumăm este buna guvernare"; „Obiectiv strategic: reclădirea naţională"; „Misiunea noastră politică fundamentală este servirea naţiunii şi a cetăţenilor ei", sunt doar câteva dintre formulările bombastice, care mai mult de un zâmbet condescendent nu pot genera din partea cititorului. Înainte de a trece la proiectele gândite sau angajamantele luate de liberali pe domenii de activitate, trebuie menţionate două măsuri din categoria „aşa da/aşa nu". Cel mai important proiect din întreg progamul de guvernare este, de departe, „Programul naţional de dereglementare", prin care liberalii se angajează să simplifice şi să codifice legislaţia în toate domeniile vieţii economico-sociale.

În schimb, ei fac un uriaş pas înapoi în ceea ce ar trebui să fie procesul de depolitizare. Pe vremea când se pregăteau să preia guvernarea sub umbrela USL, liberalii se angajau să limiteze numirile politice la nivelul miniştrilor şi al secretarilor de stat, angajările pe nivelurile ierarhic inferioare urmând a fi făcute exclusiv pe bază de competenţă. Ei bine, acum PNL vine cu un proiect absolut halucinant, dacă n-ar fi rizibil. „Guvernul va lansa un proces de dezbatere publică pentru a găsi un consens la nivelul societăţii pentru nivelul până la care funcţiile din administraţie şi din companiile de stat se ocupă prin simplă nominalizare pe criteriu politic", scrie în programul guvernamental al lui Cătălin Predoiu.

Poate nu întâmplător, documentul începe a depăna măsurile gândite de eminenţele cenuşii ale liberalilor cu două dintre cele mai urgisite domenii de activitate din România, educaţia şi sănătatea. Ca mai toată lumea, şi liberalii promit angajaţilor din cele două sisteme salarii mai mari şi tot la fel ca toate partidele trecute pe la guvernare, şi liberalii consideră că au misiunea divină de a revoluţiona din temelii cele două sisteme, noţiunile de coerenţă, predictibilitate şi, mai cu seamă stabilitate, mai ales în cazul învăţământului, părând a le fi complet străine. Altfel nu se poate explica ameninţarea cu o nouă lege a sănătăţii, dar şi cu o „revoluţie a învăţării", care înseamnă noi modificări curriculare şi angajamentul că „vom reface rapid coerenţa cadrului normativ grav afectat de modificările samavolnice operate în 2014".

Fireşte, liberalii promit din nou ce-au mai promis de fiecare dată când au ajuns la guvernare, fără a se ţine vreodată de cuvânt, majorarea procentelor din PIB alocate celor două sisteme. Astfel, dacă i-am crede, sănătatea ar urma să primească 6% din PIB încă din 1 ianuarie 2016 (de unde deducem că liberalii încă mai trag nădejde că vor reuşi să-l scoată pe Victor Ponta din palatul Victoria în cursul acestui an), în vreme ce educaţiei i-ar reveni 5% din PIB în primul an de guvernare şi 6% până în 2020.

În privinţa sănătăţii, viitorul guvern PNL promite, totuşi, câteva măsuri care nu sună deloc rău, cum ar fi elaborarea unei Hărţi Globale de Acces la servicii medicale, „dezvoltarea turismului medical în domenii precum stomatologia, chirurgia plastică şi recuperarea", eliminarea restricţionării numărului de consultaţii acordate, reintroducerea cabinetelor medicale în şcoli şi universităţi şi a cabinetelor stomatologice şcolare, sau „protezare stomatologică gratuită pentru vârstnici şi persoane cu venituri reduse". Surprinde, însă, fiind vorba de liberali, promisiunea privind „creşterea graduală a finanţării de la bugetul de stat", măsură mai degrabă de sorginte socialistă.

În privinţa economiei, liberalii se angajează să sprijine afacerile din domeniile care, apreciază ei, ar fi cel mai la îndemâna românilor, enumerând „agribusiness-ul", energia, industriile creative, IT-ul, turismul şi construcţiile. Liberalii mai promit „simplificarea reglementărilor şi eliminarea barierelor administrative din calea afacerilor" şi merită menţionată în mod special eliminarea „portiţelor" legale de fraudare a drepturilor creditorilor în cazul falimentelor. Viitorul guvern promite o creştere economică 3% pe an în maxim un an şi jumătate de la preluarea guvernării şi ajungerea chiar la o creştere de 5%, fără a se angaja, însă, la un termen pentru această ţintă.

Guvernul în exerciţiu tocmai se munceşte să modifice Codul Fiscal. Este unul dintre cele mai clasice truisme faptul că orice investitor serios îşi doreşte în primul şi în primul rând stabilitate şi predictibilitate fiscală. Ei bine pe liberali pare a-i durea la patină şi de această legitate a unui mediu prielnic investiţiilor, ameninţând nici mai mult nici mai puţin decât cu un nou Cod Fiscal în 2017. Altminteri nu lipsesc ideile bune în ceea ce înseamnă sistemul fiscal cum ar fi reducerea fiscalizării muncii, TVA 19% din 1 ianuarie 2016, „plafonarea contribuţiilor sociale la trei salarii medii brute pe economie pentru profesiile liberale în şase luni de la preluarea guvernării", diminuarea cu 50% a taxelor parafiscale în termen de trei ani sau eliminarea taxei pe stâlp şi a supraaccizei.

Mai merită menţionat un proiect interesant, introducerea a două cote diferenţiate de TVA: una pentru medicamente, alimente, energie electrică, gaze naturale şi cărţi şi una pentru servicii turistice, transport în comun şi, eventual, alte produse. Din domeniul măsurilor cu impact în domeniul financiar mai merită remarcată intenţia liberalilor de a limita investiţiile speculative pe piaţa de capital prin revenirea la impozitarea cu 1% a câştigurilor din acţiuni deţinute mai mult de un an, faţă de impozitarea cu 16% a câtigurilor din acţiuni deţinute mai puţin de un an.

Trei sunt măsurile care merită remarcate în privinţa justiţiei: desfiinţarea instanţelor şi parchetelor mici, nefuncţionale, în paralel cu înfiinţarea instanţelor şi parchetelor itinerante, introducerea obligativităţii motivării deciziilor parlamentului cu privire la cererile de ridicare a imunităţii, precum şi înfiinţarea de penitenciare modulare, dar şi construcţia de penitenciare noi prin parteneriate public-privat. Jongleriile fostului lor coleg, Călin Popescu-Tăriceanu în scandalul Şova par să fi lăsat urme asupra liberalilor, altfel nu se poate explica apariţia formulei „respectarea şi executarea neîntârziată a hotărârilor judecătoreşti de toate autorităţile publice, inclusiv de către parlament", în programul lor de guvernare.

În privinţa infrastructurii de transport, Master Planului lui Ioan Rus i se reproşează faptul că e „făcut de un guvern socialist". În rest sunt înşirate o parte din proiectele cunoscute de autostrăzi, fără vreun termen de demarare sau finalizare. Ironic este faptul că liberalii susţin că, pentru realizarea infrastructurii de transport, ar fi nevoie de 3% din PIB, dar nu se angajează la treaba asta. Ciudat este că tot la acest capitol ei includ propunerea ca impozitarea maşinilor să fie făcută în funcţie de gradul de poluare.

Noii liberali mai suferă de o boală specifică stângii: înfiinţarea de instituţii. Astfel, pentru îmbunătăţirea imaginii României în lume, ei vor să înfiinţeze un Grup de Acţiune Lobby Internaţional şi „angajarea, prin licitaţie publică internaţională a două firme de lobby, recunoscute internaţional, cu prezenţă la Washington, Bruxelles, Berlin şi Moscova". În paranteză fie spus, când vine vorba de relaţiile României cu state din afara UE, Rusia nu e pomenită. Apoi, ei apreciază că patrimoniul naţional ar fi mult mai bine apărat dacă se va înfiinţa Garda Naţională a Patrimoniului Cultural. În fine, în viziunea „liberală", turismul românesc va lua un nou avânt, dacă, pe lângă actuala Agenţie Naţionale pentru Turism, va mai fi moşit de alte două structuri: Consiliul Naţional al Turismului şi Organizaţia Naţională a Turismului (un nou ONT, pentru nostalgicii turismului de dinainte de 1989).

Nu poate să nu te pufnească râsul când ajungi la ultimul capitol, dedicat mediului, care începe apoteotic cu promisiunea depolitizării instituţiilor de mediu. N-o să vă vină a crede, dar liberalii apreciază că ar mai fi necesare nişte dezbateri publice pe teme cum ar fi Roşia Montană, gazele de şist sau organismele modificate genetic. Şi ca o confirmare suplimentară a faptului că mafia lemnului e transpartinică, la fel ca guvernul Ponta, nici ipoteticul guvern Predoiu nu-şi propune măsuri pentru limitarea tăierilor ilegale de păduri, ci de reducere a exporturilor de masă lemnoasă.

Categoria „Vorbim să ne aflăm în treabă"

Ca orice document emis de politicieni mioritici, şi programul de guvernare al noului PNL abundă în descoperiri ale găurii de la macaroană, banalităţi care nu dovedesc altceva decât că odihna minţii şi limbajul de lemn fac casă extrem de bună împreună. Iată doar câteva mostre, decupate parcă din albumul cu cugetări ale lui Tony Poptămaş: „Importanţa crucială a tineretului pentru reclădirea naţională", „Sportul forjează caracterele celor care îl practică şi inspiră o naţiune întreagă", „Cultura este expresia identităţii naţionale", „Administraţia publică trebuie să servească interesele cetăţenilor", „Siguranţa cetăţeanului este o componentă esenţială a calităţii vieţii", „Justiţia este una dintre puterile statului", „Executarea pedepselor privative de libertate este o parte importantă a înfăptuirii justiţiei", „Companiile de stat reprezintă un actor important în economia naţională", „Infrastructura de transport este fundamentală pentru a asigura dezvoltarea unei societăţi şi economii competitive", „Sectorul turismului reprezintă o ramură de bază a economiei, cu multiple efecte benefice pentru întreaga societate", „Potenţialul creativ al poporului român este indubitabil".