Cum penalizăm parlamentul când greşeşte

„Parlamentul ar fi trebuit dizolvat", a fost sentinţa pronunţată de preşedintele Traian Băsescu după adoptarea controversatelor modificări aduse Codului Penal". Deocamdată Constituţia nu permite dizolvarea legislativului decât în situaţia în care nu se dovedeşte în stare să investească guvernul. Specialişti din societatea civilă spun că dizolvarea parlamentului ar trebui să fie posibilă atunci când deciziile sale pun în pericol interesele naţionale.

„Acesta din «marţea neagră» ar fi fost un motiv serios de dizolvare a unui parlament care, prin acţiunea lui, generează deservicii uriaşe României. Şi aici nu trebuie să mai argumentez, pentru că am văzut reacţia Comisiei Europene şi a aliaţilor noştri. România, dacă ar intra în vigoare modificările la Codul penal şi Legea amnistiei şi graţierii, ar ieşi din criteriile de la Copenhaga, care sunt criteriile politice, ceea ce ar fi extrem de grav. Pentru aşa ceva, un Parlament ar trebui dizolvat", a declarat Băsescu într-un interviu video. Deocamdată, opinia sa nu poate fi transpusă în practică, deoarece Constituţia nu permite preşedintelui să dizolve parlamentul decât atunci când acesta nu reuşeşte, în termen de 60 de zile, să investească un nou guvern şi doar după ce a respins minim două propuneri.

Totuşi, specialişti aparţinând societăţii civile consideră că afectarea gravă a interesului naţional ar trebui să fie un motiv acceptat de viitoarea Lege Fundamentală pentru dizolvarea legislativului. Sociologul Alin Bîrsan spune, însă, că această decizie nu trebuie lăsată la îndemâna unei singure persoane. „Cine decide care e interesul naţional şi dacă a fost încălcat sau nu şi cât de grav? Nici să pui în mâna unui singur om o asemenea decizie nu se poate, pentru că s-ar putea ajunge la şantaj, preşedintele ar putea spune: «Ori votaţi cum vă spun eu, ori vă dizolv». Eventual o asemenea decizie ar putea fi luată de două instituţii, instituţia prezidenţială şi încă o instituţie, să existe un control interinstituţional. Ar fi cazul să existe un asemenea control în ce priveşte parlamentul, după părerea mea", a spus Bîrsan.

Şi avocatul Ciprian Păun militează pentru o procedură similară şi a identificat şi instituţiile. „În lume există două tendinţe constituţionale mari: regimul parlamentar, în care preşedintele nu poate dizolva nicicum parlamentul şi sistemul prezidenţial, în care, în anumite circumstanţe, o poate face. Noi avem o variantă negociată de Iliescu şi Năstase în 2003, situată undeva la mijloc între cele două sisteme. Într-o eventuală reformă constituţională, dacă vom alege regimul prezidenţial, preşedintelui i s-ar putea permite să dizolve parlamentul în condiţii absolut excepţionale, dar numai dacă va obţine, avizul obligatoriu al Curţii Constituţionale, să nu-i dai puteri discreţionare să dizolve parlamentul tot la cinci luni, de câte ori inventează el câte ceva. Sau poate şi mai bine ar fi, tocmai pentru a elimina subiectivismul politic, să dai această prerogativă de a sesiza Curtea Constituţională în vederea dizolvării parlamentului, instanţei juridice supreme, preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie", a opinat Păun.