Ipocrizia Europei: morţii lor, mai dispensabili decât ai noştri

7 Ianuarie 2015, atentatele teroriste din Paris pornite de la Charlie Hebdo, 11 victime, emoţie mondială, „Je suis Charlie", doliu naţional în toată Europa, lideri politici de pe tot mapamondul defilează braţ la braţ prin Paris.

Patru zile mai devreme, în 3 ianuarie 2015, Baga, Nigeria, organizaţia teroristă Boko Haram (afiliată ulterior ISIS) omorâse peste 2.000 de oameni - simplă ştire de presă.

Turcia e doar parţial în Europa. Începând din vara trecută, Turcia a fost supusă unui veritabil asediu al teroriştilor islamişti, care au contabilizat, în total, peste 200 de victime. „Nici nu mă aşteptam la aşa ceva, dar sigur că nu e în regulă", a răspuns preşedintele Recep Erdogan, zilele trecute, unei întrebări referitoare la faptul că în Europa s-a decretat doliu naţional la fiecare atentat din Franţa sau Belgia, dar nu şi urmare a atentatelor din Turcia.

Pentru Europa „civilizată", morţii lor sunt mult mai dispensabili decât ai noştri.

Şi România e în Europa. Pentru cei 35 de morţi de la Bruxelles s-a decretat doliu naţional, pentru cei peste 70 de morţi de la Lahore (Pakistan), sunt suficiente, nu-i aşa, clasicele mesaje formale de condoleanţe şi (vezi Doamne) solidaritate, ale autorităţilor de la Bucureşti cu autorităţile de la Islamabad.

Sociologul Ioan Hosu are explicaţii atât pentru empatia variabilă în funcţie de distanţă a europenilor, dar şi pentru ipocrizia liderilor politici ai aşa-zisei lumi civilizate. „Mecanismele de solidarizare sunt diferite. Numeroasele atentate din Nigeria, Somalia, din Africa subsahariană nu trec bariera europeană. Europenii sunt interesaţi doar dacă există victime dintre ai lor. Pentru europeni, problemele lor sunt cele mai importante, ceilalţi, să se descurce. Europa e importantă, America e importantă, Londra, Washingtonul, Parisul, Berlinul sunt importante nu Damascul, Ankara, Istanbulul. Oamenii se solidarizează ignorând existenţa altor lumi.

Dar e şi o doză mare de ipocrizie, pentru că aici e vorba, în primul rând, de eşecul politicilor europene de integrare. Atentatorii n-au fost imigranţi ci cetăţeni belgieni, francezi, născuţi în Europa, dar noi căutăm vinovaţii la alţii. Faptul că n-am reuşit integrarea şi impunerea valorilor europene e rezultatul neglijenţei şi indolenţei liderilor europeni, care au gândit în sistemul «până nu se întâmplă la noi, nu ne interesează». Aici a contribuit şi mass-media, care e interesată, în primul rând, de ceea ce se întâmplă «la noi» şi e firesc să fie aşa, un ziar local din Cluj nu e interesat de ce se întâmplă în Teleorman.

Marea problemă e, însă, la nivel de lideri. Din perspectivă politică Ankara nu există. Asta arată indolenţa şi neglijenţa în raport cu alte culturi. Dezastrul umanitar din Marea Mediterană se petrece de ani de zile, dar l-am descoperit abia când Italia a văzut că nu poate face faţă la 200 de imigranţi. Europa e incapabilă să-şi securizeze graniţele, dar găseşte vinovaţi prin alte părţi", a comentat Hosu.