Le-a pus Dumnezeu mâna-n cap! Cel mai rentabil „job” din România

„Ne-am căpătuit!”, aşa ar putea reacţiona cel puţin o parte dintre noii trimişi ai clujenilor la Bucureşti. Nu de alta, dar, mai ales raportat la volumul de muncă, „job-ul” de parlamentar este unul dintre cele mai bine plătite din România.

Sigur, pentru un om de afaceri cum e Marius Nicoară, pentru un şef de clinică şi cadru universitar cum e Florin Stamatian sau chiar pentru un avocat cum e Steluţa Cătăniciu, câştigurile financiare obţinute legal de pe urma activităţii de parlamentar nu reprezintă neapărat o creştere a nivelului de trai, dar pentru un ong-ist cum sunt proaspeţii parlamentari USR, sau pentru un om aflat la primul său loc de muncă serios, cum e cazul noului deputat PSD Horia Nasra, obţinerea mult râvnitului fotoliu de parlamentar poate echivala cu scoaterea din sărăcie.

Numai că, ţinând cont de faptul că majoritatea parlamentarilor pleacă luni dimineaţa spre Bucureşti, pentru ca miercuri seara s-o înapoi spre casă, iar acest „aspru" regim de muncă îl au maxim şapte luni pe an (cinci luni în cazul anilor electorali, cum a fost 2016), chiar şi pentru primii menţionaţi locul de muncă din Palatul Parlamentului este o afacere extrem de profitabilă.

Pentru un parlamentar banii curg dinspre mai multe „robinete". Prima sursă o reprezintă indemnizaţia, care, în acest moment, porneşte de la 5.401 de lei, în sumă netă, şi, în funcţie de funcţiile suplimentare ocupate (preşedinte sau vicepreşedinte de comisiei, membru al Biroului Permanent al Camerei) poate ajunge până la aproape 16.000 de lei net, cât înasează lunar preşedintele Senatului. Spre exemplu, Steluţa Cătăniciu, care în ultima sesiune a actualei legislaturi a ocupat funcţia de vicepreşedinte al Camerei deputaţilor, a încasat o indemnizaţie lunară netă de 13.322 de lei.

Un al doilea „robinet" îl reprezintă diurna în valoare de 2% din indemnizaţia brută adică între 154 şi 431 de lei. Spre exemplu, în ultima sesiune parlamentară, pe lângă indemnizaţie, pentru fiecare zi pe care a petrecut-o în Bucureşti, aceeaşi Cătăniciu (care a avut cea mai înaltă funcţie dintre parlamentarii de Cluj) a mai încasat câte 367 de lei. Iar de această diurnă nu beneficiază doar parlamentarii din ţară pe perioada în care stau în Bucureşti, ci, spre exemplu, va beneficia şi paraşutatul lui Blaga, Sorin Moldovan, pentru fiecare zi pe care o va petrece în judeţul Cluj, pentru simplul fapt că domiciliul său din buletin este în alt judeţ.

Şi, din acelaşi motiv, Moldovan va avea plătită şi cazarea pentru zilele petrecute în judeţul în care a fost paraşutat să candideze. Şi, pentru că vorbim de cazare, de aici mai pot „picura" nişte bani frumoşi în buzunarele aleşilor poporului. Cum? Foarte simplu, cu ajutorul legii pe care şi-au făcut-o parlamentarii înşişi.

„Deputaţilor şi senatorilor care nu au domiciliul in municipiul Bucuresti sau judeţul Ilfov li se acordă lunar, pe durata mandatului, pe baza de declaraţie pe propria răspundere care reprezintă document justificativ, o sumă forfetară din bugetul Camerei Deputaţilor şi, respectiv, al Senatului, pentru acoperirea chetuielilor de cazare în municipiul Bucureşti. Cuantumul sumei este stabilit prin hotărârea birourilor permanente reunite ale celor doua Camere, în funcţie de resursele bugetare, dar nu mai putin de jumătate din indemnizaţia brută a deputatului, respectiv al senatorului", spune art. 41, al. (2) al Legii 96/2006.

Cu alte cuvinte, parlamentarul nu trebuie să prezinte vreo factură sau chitanţă, care să demonstreze cât plăteşte, cu adevărat, pentru cazare, e suficient să dea o declaraţie pe propria răspundere pentru a primi suma maximă stabilită de Biroul Permanent al Camerei, chiar dacă, să zicem, chiria îl costă jumătate din suma respectivă. Diferenţa de bani o poate băga în buzunar cu perfectă acoperire legală. Dar stupiditatea legii devine absolută, atunci când stabileşte un plafon (de jumătate din valoarea vrută a indemnizaţiei) sub care nu poate coborî suma forfetară destinată acoperirii cheltuielilor de cazare.

Potrivit aberentai prevederi legale, un parlamentar simplu, fără nicio funcţie de conducere n-are voie să-şi găsescă o chirie mai mică de 3.850 de lei, adică 850 de euro lunar. Revenind la acelaşi exemplu de parlamentar clujean, situaţia frizează şi mai mult absurdul. Până în toamnă, la fel ca orice parlamentar, şi Cătăniciu trebuia să locuiască în Bucureşti undeva unde să plătească o chirie de minim 850 de euro.

Din toamnă a devenit vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, indemnizaţia i s-a multiplicat de aproape trei ori şi drept urmare şi suma acordată de parlament pentru cazare în Bucureşti a urcat lacel puţin 9.853 de lei, adică, începând din septembrie, deputatul ALDE de Cluj (proaspăt reales) a fost obligată, nu-i aşa, să-şi caute o cazare în Bucureşti pentru care în niciun caz să nu plătească mai puţin de 2032 de euro lunar. În aceste condiţii trebuie să fii fraierul planetei să alegi să te cazezi la hotel, care este plătit direct de la bugetul, parlamentului.

Alt „robinet" spre buzunarul alesului e legat la „conducta" cu bani destinaţi transportului. Pe lîngă faptul că parlamentarul are drept la transport gratuit nelimitat pe calea ferată şi la câte un drum dus-întors gratuit săptămânal pe liniile aeriene interne, parlamentarii pot deconta cheltuieli de transport în circumscripţia electorală tot pe bază de declaraţie pe proprie răspundere.

Acelaşi aşa-zis „document justificativ" este suficient pentru acoperirea cheltuielilor cu „furnituri de birou şi material consumabile pentru imprimante, copiatoare, faxuri, etc., protocol efectuat cu ocazia primirii invitaţilor, transport în circumscripţia electorală (carburanţi, lubrifianţi, taxi, etc), material de curăţenie şi întreţinere", toate acestea aferente birourilor electorale din teritoriu.

Dacă la toate acestea adăugăm maşina de serviciu (uneori cu şofer inclus), telefonul mobil şi tableta cu abonamentele aferente achitate de parlament, sau deplasările în străinătate (unele în ţări mai mult decât exotice şi cu însărcinări parlamentare cel puţin dubioase) cu transportul, cazarea şi diurna incluse, ajungem la un pachet de beneficii legale mai mult decât generoase pentru nişte angajaţi ai statului cu un program de muncă sub un sfert din programul de muncă al oricărui angajat de rând din ţara asta.