Liberalii au avut „mână proastă" la Transporturi

 „PNL are mână proastă la miniştri pe zona transporturilor", comenta şeful PDL Cluj Daniel Buda în momentul în care DNA anunţa intenţia de a declanşa urmărirea penală împotriva lui Ovidiu Silaghi. Istoria relaţiei liberalilor cu Ministerul Transporturilor, nici foarte lungă nici tocmai reuşită, pare să-i dea dreptate. Trei dintre cei cinci miniştri liberali au urmat câte unui ministru provenit din PD(L).

Primul liberal în fruntea Transporturilor a fost, în 1997, un clujean, Anton Ionescu. El a avut, însă, ghinionul să prindă abia ultimele două luni din viaţa cabinetului Ciorbea, astfel încât practic n-a avut timpul necesar să se facă remarcat prin ceva, pozitiv sau negativ, în extrem de scurtul său mandat. Ionescu a preluat ministerul de la Traian Băsescu, urmare a ieşirii PD de la guvernare.

Abia peste zece ani avea să mai ajungă un liberal în fruntea Transporturilor, Ludovic Orban, tot după un ministru democrat, Radu Berceanu şi tot urmare a retragerii PD din guvern. El este, până în acest moment, liberalul care a rezistat cel mai mult în funcţie, aproximativ un an şi jumătate. Marea realizare a mandatului său, cel puţin pentru noi, clujenii, a fost deblocarea Autostrăzii Transilvania şi construirea practic a primilor 42 de kilometri dintre Gilău şi Turda. Cum finisajele au fost realizate sub guvernarea Boc, acesta a „furat" prim-planul tăierii panglicii. De asemenea, Orban a fost unul dintre puţinii miniştri care au investit în infrastructura feroviară. Cu toate acestea, mandatul de ministru al lui Orban a rămas în memoria publică prin accidentul auto provocat de liberal, în urmă căruia s-a ales cu permisul suspendat.

După alţi cinci ani, un alt liberal, Ovidiu Silaghi, a preluat acelaşi portofoliu, tot de la un PDL-ist, Alexandru Nazare, urmare a demiterii cabinetului Ungureanu de către parlament şi instalării guvernului Ponta I. După ce nu s-a remarcat prin absolut nimic în jumătatea de an cât a condus ministerul, Silaghi n-a mai avut acces în cabinetul Ponta II urmare a unui verdict de incompatibilitate din partea ANI. În schimb, activitatea sa în minister avea să-l arunce, jumătate de an mai târziu, în braţele DNA.

Imediat după alegerile parlamentare de anul trecut, liberalii l-au propus şi premierul Ponta l-a acceptat drept ministru al Transporturilor pe Relu Fenechiu, deşi era de notorietate publică faptul că era trimis în judecată în celebrul dosar „Transformatorul", iar acest lucru avea să-i fie fatal câteva luni mai târziu, când s-a văzut obligat să plece din guvern odată cu sentinţa de cinci ani de închisoare cu executare, primită în primă instanţă, în dosarul respectiv. Totuşi, Fenechiu îşi poate trece la capitolul realizări majore, deblocarea fonduriloe europene suspendate de Comisia Europeană în cursul guvernării PDL. Deşi premierul Ponta a contabilizat printre succesele lui Fenechiu privatizarea CFR Marfă, în ultima vreme acest proces pare tot mai departe de finalizare.

„Curăţat" de instanţa de judecată de acuzaţia de incompatibilitate, Ovidiu Silaghi a redevenit dezirabil, din punctul de vedere al liberalilor pentru ministerul pe care îl mai condusese. Mai puţin dezirabil a fost, însă, pentru preşedintele Traian Băsescu, şeful statului preferând să amâne numirea sa în funcţie până la limita maximă permisă de Constituţie. Cu mai puţin de o săptămână înaintea momentului respectiv, a explodat bomba: prin intermediul procurorului general, DNA a solicitat Camerei Deputaţilor - al cărei membru este Silaghi - avizul pentru începerea urmăririi penale pentru fapte de corupţie pe care acesta le-ar fi comis în mandatul din 2012, motiv pentru care, liberalii s-au văzut în situaţia de a căuta, de urgenţă, un alt ministeriabil.

În absenţa liderului lor, Crin Antonescu, plecat din ţară, liberalii au avansat mai multe posibile nume printre care şi cel al clujeanului Marius Nicoară. Toată agitaţia s-a dovedit inutilă, deoarece, revenit din concediu, Antonescu a „decretat": Nini Săpunaru. Imaginea sa era, însă, departe de a fi tocmai cea mai bună, urmare a faptului că a condus sistemul vamal din România într-o perioadă în care scandalurile de contrabandă se înşirau în lanţ, culminând cu celebrele dopsare „Ţigareta". Drept urmare, premierul Ponta a spus „nu", subiectul Săpunaru clătinând serios alianţa dintre liberali şi social-democraţi.

În cele din urmă, fără să renunţe la Săpunaru, pentru a nu da impresia că cedează, Crin Antonescu a mai propus-o şi pe Ramona Mănescu. Fără probleme de imagine sau în justiţie, ea a fost acceptată imediat atât de premier, cât şi de preşedinte, devenind, astfel, cel de-al cincilea ministru liberal al Transporturilor. Mănescu păcătuieşte prin faptul că nu e de specialitate, fiind jurist, ca pregătire şi nici experienţă managerială nu pare a avea, potrivit CV-ului său. Europarlamentar apreciat la nivelul instituţiilor europene, Mănescu pare să fi fost propusă datorită relaţiei de prietenie dintre soţul cău, vicepreşedintele PNL, primarul sectorului VI al capitalei, Rareş Mănescu şi Crin Antonescu.