Marian Munteanu, salvatorul sau groparul PNL?

Extragerea din joben (dar şi de la naftalină) a lui Marian Munteanu de un PNL rămas brusc fără candidat la primăria capitalei a animat brusc dezbaterile politice din media şi nu numai. Cu contestatari importanţi chiar în PNL, el şi-ar putea încheia aventura de primariabil înainte de a începe cu adevărat.

Personaj controversat încă de la primele sale apariţii în viaţa publică din 1990, Marian Munteanu oscilează şi astăzi, în funcţie de punctul de referinţă al opinionului, de la simbol anticomunist la ultranaţionalist antisemit.

Lider al celui mai mare sindicat studenţesc de după decembrie 1989, Liga Studenţilor, şi-a construit nimbul de luptător şi aproape martir al luptei împotriva neocomuniştilor strânşi ciopor în jurul lui Ion Iliescu, acaparând rolul de lider al Pieţei Universităţii, ajungând mai apoi pe un pat de spital la un pas de moarte, după ce un miner de-al aceluiaşi Iliescu a încercat să-l decapiteze.

La scurt timp, avea, însă, să sape singur la propriul soclu de „simbol", înfiinţând o organizaţie, Mişcarea pentru România, folosită drept rampă de lansare a opţiunilor sale prolegionare. După o mai mult decât dubioasă asociere, în anul 2000, cu formaţiunea politică a „părintelui" Serviciului Român de Informaţii, Virgil Măgureanu, pentru sprijinirea unei candidaturi falimentare la întâia funcţie în stat, Munteanu a dispărut aproape complet din peisaj.

Până zilele trecute. Surprinzătoarea resuscitare, de către liberali, a unui personaj extrem de în vogă în anii `90, dar aproape irelevant în ziua de azi, a generat reacţii extrem de intense în zona politică dar nu numai. Dacă liderii liberali insistă pe valoarea de simbol a lui Munteanu, adversarii politici, analiştii din zona civică, dar chiar şi liberali cu greutate atacă fără menajamente tuşele destul de apăsate prolegionare şi antisemite din trecutul fostului lider sindical al studenţilor din universitatea bucureşteană.

Sociologul Ioan Hosu apreciază că apelarea la asemenea candidaţi din aşa-zisa societate civilă relevă seriose probleme structurale ale principalelor partide politice din România. „Deciziile partidelor politice de a apela la candidaţi din afară şi la Bucureşti şi în Cluj şi în alte părţi arată că acestea nu mai au resurse umane şi instituţionale de a creşte.

Numele lui Marian Munteanu nu le spune nimic celor sub 30 de ani, dar între cei peste 30-35 are notorietate indiscutabilă. De asemenea, profilul lui Marian Munteanu nu vizează toate segmentele societăţii şi probabil nu va rezolva problema de fond a disfuncţionalităţilor din PNL, chiar ar putea acutiza conflictele interne, cum pare deja să se întâmple.

Pe de altă parte, asemenea răzgândiri ale partidelor, cum a fost la Cluj cazul PSD sau cum e posibil să se întâmple la PNL scad nivelul de încredere al electoratului în seriozitatea partidelor.

Vedem că în ultima vreme partidele au probleme financiare, datorii mari, nu se mai înghesuie sponsorii ca pe vremuri, nu mai au buget să crească notorietatea unor candidaţi din interior şi atunci se orientează spre oameni cu notorietate dar, iată, cu probleme de imagine. Probabil au făcut un calcul algebric între plusurile şi minusurile unei asemenea soluţii", a apreciat Hosu.

Pe de altă parte, analistul politic George Jiglău face un rechizitoriu destul de dur noului PNL. „În momentul de faţă, când spui PNL, mai degrabă asociezi acest acronm cu un grup de oameni decât cu un partid istoric cu o tradiţie democratică solidă şi cu o doctrină. În fapt nimic nu-i diferenţiază de PSD, nu e un partid liberal veritabil, în sensul liberalismului european.

Pe de-o parte au un discurs economic de stânga, apăsând serios pe protecţia socială, iar pe de altă parte e un partid conservator, care ţine partea bisericii, nu-i vezi promovând libertatea de conştiinţă, homosexualii. E un partid mare, care, în mentalul colectiv, e asociat dreptei, aşa cum PSD e asociat stângii.

În realitate şi unii şi alţii sunt conservatori. Victor Ponta a promovat un cod fiscal ultraliberal, în vreme ce, pe vremea când conducea guvernul, Tăriceanu a mărit pensiile ca nimeni altul. Că liberalii au adus acum un personaj ultraconservator nu e o surpriză, chiar se potriveşte cu ce a însemnat PNL în ultimii ani.

Nu mi se pare că decizia ieşirii cu Marian Munteanu a venit din PNL, ci a fost luată de Gorghiu şi Blaga. Marian Munteanu n-are notorietate, a lipsit în ltimii an din viaţa publică, n-are experienţă politică - gluma din 2000 cu Virgil Măgureanu nu se pune - că e un simbol, asta a fost acum 25 de ani. Pentru persoanele sub 40 de ani nu înseamnă mare lucru. Nici măcar nu reprezintă societatea civilă, pentru că nimeni nu poate spune «eu sunt societatea civilă».

Dacă spui aşa ceva, înseamnă că nu reprezini societatea civilă. PNL încearcă foarte prost să capitalizeze nenorocirea din toamnă de la Colectiv, în urma căreia oamenii au cerut schimbarea clasei politice, figuri noi, tinere, nepătate. Cu tot respectul pentru ce a reprezentat Marian Munteanu în vremea Pieţei Universităţii, el nu mai reprezintă nimic pentru ziua de azi.

PNL avea prima şansă la Bucureşti, nu cred că activiştii, tinerii din partid vor trage în campanie pentru Marian Munteanu, un personaj venit din afara partidului, care nu le spune nimic, aşa cum ar fi făcut-o pentru Ludovic Orban, un om dedicat PNL. Repet, cred că Marian Munteanu a fost, cumva, băgat pe gât PNL.

Cu sau fără Marian Munteanu, bâlbâielile jenante ale PNL de la Bcureşti nu cred că vor influenţa rezultatele partidului în restul ţării, pentru că vorbim de alegeri locale, unde contează foarte mult candidaţii locali. Pentru parlamentare, însă, sigur că va conta destul de mult rezutatul votului din capitală", a comentat Jiglău.