Partidele româneşti, luate pe nepregătite de alegeri. Ce faci când ţi-a secat rezerva de cadre?

Partidele româneşti, luate pe nepregătite de alegeri. Ce faci când ţi-a secat rezerva de cadre?
Ditamai PSD-ul nu e capabil să găsească în rândurile sale doi membri mai de Doamne-ajută, capabili să facă, măcar onorabil, faţă unei competiţii electorale pentru funcţiile de primar al Clujului, respectiv Floreştiului. Descoperim acum că nici combinata PNL-PDL nu e capabilă să găsească printre propriii membri un candidat pentru primăria generală a capitalei.

Candidaţi independenţi la diverse dregătorii au fost mai întotdeauna, dar parcă niciodată nu au dat iama partide dintre cele mai pline de pretenţii prin târgul cu independenţi. Cu ambiţii de cel mai mare partid al patriei, PSD s-a trezit mai întâi că nu e în stare să găsească un candidat de primar pentru cea mai mare comună a ţării, Floreşti, şi au recurs la unul de import. Explicaţia oficială a fost că, vezi Doamne, studii serioase le-au arătat că floreştenii şi-ar dori un independent drept primar. Ceea ce, între noi fie vorba, s-ar putea să nu fie foarte departe de adevăr (şi nu doar în Floreşti) ştiut fiind dezgustul faţă de partidele politice care i-a cuprins pe români.

Dar social-democraţii clujeni sunt la un pas să cadă şi mai rău în penibil, optând să susţină inclusiv la primăria municipiului Cluj-Napoca un independent şi, pentru ca lucrurile să atingă nivelul jenant absolut, o asemenea decizie e pe cale de a fi luată după ce pesediştii de pe Someş au descoperit că al lor candidat, lansat cu mare fast de câteva luni, nu e capabil să depăşească nivelul unui balon de săpun politic. Că partide în moarte clinică precum PNŢCD sau născute moarte, precum ALDE, sunt gata să recurgă la acelaşi independent pentru a le purta stindardele în competiţia electorală e perfect de înţeles, încearcă şi ele să arate că există. Cum la fel a procedat şi PPU (alt avorton politic), care s-a gândit să apeleze la un fost mare baschetbalist iubit de clujeni. Dar parcă niciodată n-a trecut printr-o asemenea situaţie un partid de talia PSD.

Ei bine, zilele trecute, lucrurile au ajuns la un alt nivel. Abandonat de Ludovic Orban, marele PNL (format din combinata PNL-PDL) a ajuns să apeleze tot la independenţi pentru funcţia de primar general al capitalei. După ce au fost trimişi la plimbare de jurnalistul Cătălin Tolontan, liberalii au obţinut acceptul fostului lider al Pieţei Universităţii, Marian Munteanu. Dacă clujeanul Octavian Buzoianu, pe care se bat PSD, ALDE şi PNŢCD are calităţi dovedite de manager, pe teologul Dinu Criste, pe baschetbalistul Bruno Roschnafsky, pe jurnalistul Cătălin Tolontan sau pe filologul Marian Munteanu nu-i recomandă mai nimic din CV să conducă a administraţie locală, mai ales a două dintre cele mai mari oraşe ale României, Cluj-Napoca şi Bucureşti, semn că partidele, fie ele mai mari sau mai mici, mai vechi sau mai noi au acelaşi unic interes: să câştige alegerile, pentru a accede la ciolan. Prin modul în care şi-au ales independenţii care să le poarte fesul politic, exclusiv pe baza notorietăţii şi, eventual, a imaginii publice bune, ignorând complet aptitudinile şi pregătirea profesională care, eventual i-ar recomanda pentru „job-urile" de edili-şefi, partidele au demonstrat că interesul cetăţii nu are loc pe listele lor de priorităţi.

Lipsă de oameni, faliment al partidelor tradiţionale sau încercare de a păcăli alegătorii, ascunzând mizeria partidului în spatele unui independent, aparent mult mai dezirabil pentru electorat? Un posibil răspuns a fost dat de sociologul clujean Ioan Hosu. „În primul rând e vorba de lipsa unei strategii de dezvoltare a resursei umane în partide, dar e şi o schimbare în preferinţele opiniei publice nu numai în România, ci şi în spaţiul european, generată de evenimentele de după 2008, când a izbucnit criza economică. Iată, spre exemplu, scandalul Panama Papers a decredibilizat leadershipul politic cam din toată lumea. În aceste condiţii e greu să scoţi acum un om din interiorul partidului şi să spui: «El nu e ca noi, el e altfel». E o schimbare care se manifestă de câţiva ani, oamenii caută soluţii alternative. Partidele caută figuri cu vizibilitate, cu notorietate şi nu contează experienţa politică. Asta, însă, nu scuză lipsa de strategii şi comportamentul nu tocmai metic al liderilor politici - nepotism, conflict de interese. Toate astea, cumulate, au dus la această situaţie, în care partidele nu mai fac faţă cu propriile resurse umane şi caută soluţii miraculoase în afară", a explicat Hosu.

 

Comenteaza