Pe Cioloş l-a luat guvernarea pe nepregătite. Cel mai penibil program de guvernare cu putinţă
- Scris de Valentin Malaescu
- 16 Noi 2015, 17:38
- Politica
- Ascultă știrea
Categoric, un program de guvernare serios nu poate fi elaborat în câteva zile şi el necesită munca unei echipe pluridisciplinare. Din acest punct de vedere, premierul desemnat poate invoca scuza că s-a trezit în ipostaza de a construi şi apoi conduce un guvern al României peste noapte. Dar chiar şi aşa, nu-l oprea nimeni, odată ce şi-a format echipa de miniştri, să-i ceară fiecăruia să pună pe hârtie, într-o formă succintă, ce-şi propune să facă în anul în care va fi la guvernare şi apoi să reunească informaţiile primite într-un document coerent.
Ar fi fost o muncă de maxim două zile, cu atât mai mult cu cât avea de elaborat o listă scurtă de proiecte de dus la îndeplinire, ţinând cont că vorbim, totuşi, de doar un sfert din durata unui mandat guvernamental complet. În schimb, fostul comisar european a ales să ceară încrederea parlamentului pe baza unui document elaborat pe genunchi, scris, parcă, în bătaie de joc, de un elev de clasa a cincea (conţinutul textului nu depăşeşte nivelul intelectual şi cultural al unui elev de gimnaziu), grăbit să-şi fuşerească tema pentru acasă, ca să poată ieşi mai repede cu prietenii la fotbal.
Definitoriu pentru „seriozitatea" cu care a fost tratată elaborarea programului cu care ar urma să guverneze România cabinetul Cioloş este modul în care a fost tratat subcapitolul 7. „Transporturi şi infrastructură" din cadrul capitolului III. „Plan de măsuri".
„Valorificarea poziţiei geografice a României şi transformarea ţării într-un nod logistic regional", este singurul enunţ (că propoziţie nu-i putem, spune, că n-are predicat) şi, prin urmare, singurul plan „concret" de măsuri al viitorului cabinet Cioloş în privinţa celui mai important obiectiv investiţional al României, infrastructura de transport. Şi nu e singurul exemplu. La capitolul 1. „Statul de drept", „planul de măsuri" e format din „aplicarea strictă a legislației", idee repetată de două ori.
Deşi nici un alt domeniu de activitate nu este tratat la fel de frugal ca infrastructura, majoritatea sunt tratate cu generalităţi, banalităţi sau vorbe goale molfăite, de-a lungul timpului, de mai toate echipele guvernamentale perindate prin fruntea patriei.
„Partneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii a fost si ramane reperul central al politici externe a Romaniei (grafia originală - n. red.)", „cultivarea unui dialog constant cu societatea civilă, mediul de afaceri, sindicatele, organizațiile patronale, asociațiile profesionale și asociațiile minorităților naționale", „prioritizarea proiectelor de investiții", „continuarea procesului de descentralizare administrativă", „îmbunătățirea legislației privind achizițiile publice", „continuarea procesului de descentralizare administrativă și consolidare a autonomiei locale" sunt doar câteva dintre frazele găunoase nesusţinute de vreo măsură concretă propusă de cei care vor să ne conducă în anul care urmează.
Doar trei sunt proiectele concrete asumate de echipa lui Cioloş. Primul, care e absolut pertinent, vine din stradă: „Amendarea, de urgență, a legislației electorale cu stabilirea a două tururi de scrutin pentru alegerile de primari şi preşedinţi de consilii judeţene, eliminarea pragului pentru consiliile locale, reducerea numărului de semnături pentru independenți, posibilitatea asocierii unor independenți pe liste pentru consiliile locale".
Al doilea porneşte de la premise corecte, dar poate avea probleme de aplicare: „Realizarea unui proiect de comasare a alegerilor prin uniformizarea tuturor mandatelor la cinci ani și alinierea datelor pentru alegerile prezidențiale, parlamentare, europarlamentare și locale în scopul minimizării impactului negativ al proceselor electorale asupra vieții economice și sociale a țării".
În mod evident, o asemenea aliniere nu se poate face decât după alegerile europene, asupra ritmicităţii cărora ne-ar fi imposibil să intervenim. Chiar şi aşa va fi extrem de greu de pus în practică un asemenea proiect, atâta vreme cât Constituţia defineşte extrem de limitativ modurile în care pot fi prelungite sau scurtate mandatele date de electorat. Reamintim că o tentativă similară a fostului premier Emil Boc de a suprapune localele cu parlamentarele, prin scurtarea mandatelor parlamentarilor, a fost respinsă de Curtea Constituţională.
Or, din câte ştim, premierul desemnat nu şi-a asumat ca obiectiv politic revizuirea Constituţiei. Dacă, totuşi, prin absurd, s-ar realiza acest lucru, e de discutat cât de uşor se vor descurca alegătorii când se vor trezi în cabina de vot că trebuie să ştampileze opt buletine de vot, ca să nu mai vorbim cât s-ar lungi, în acest fel, procesul votării.
Cel de-al treilea proiect urmăreşte, de asemenea, un deziderat extrem de corect: dacă un parlamentar are drept de iniţiativă legislativă, atunci acelaşi drept să-l aibă şi numărul de cetăţeni pe care el îi reprezintă în legislativ, adică numărul minim de semnături necesare pentru promovarea unei iniţiative legislative cetăţeneşti să nu fie de 100.000, cât este acum, ci să aibă valoarea normei de reprezentare a unui mandat de parlamentar.
Documentul susţine că, prin această modificare de normă legislativă s-ar urmări „facilitarea implicarii grupurilor cetatenesti in formularea de initiative legislative". Numai că autorii (sau, mai degrabă, după cum arată, autorul) mult prea pretenţios numitului „Program de guvernare" par să n-aibă habar de legile în vigoare.
Potrivit noii legi electorale, norma de reprezentare a unuiu mandat de deputat este de 73.000 de cetăţeni, iar a unui mandat de senator de 168.000. În aceste condiţii, unde e „facilitarea"? Şi mai scapă un lucru din vedere autorii: condiţiile necesare unei iniţiative legislative cetăţeneşti sunt definite clar în Constituţie, aşadar în nici un caz nu pot fi modificate prin ordonanţă de urgenţă.
Dar nu e exclus ca, în adâncul sufletului său, Cioloş să viseze că ar putea reuşi într-un an ce n-a reuşit nici măcar USL când domina parlamentul, să revizuiască legea fundamentală. Altfel nu se explică ambiţia privind „realizarea unei Strategii de dezvoltare regională, armonizată cu strategia de dezvoltare națională prin crearea unui cadru instituțional de organizare și funcționare a regiunilor administrativ-teritoriale care să asigure înlăturarea decalajelor de dezvoltare existente", ştiut fiind că exact adin cauza asta s-a blocat regionalizarea, pentru că nu exista structura administrativ-teritorială „regiune" în Constituţie şi aceasta din urmă nu s-a „lăsat" revizuită.
Că autorii programului de guvernare al cabinetului Cioloş habar n-au pe ce lume trăiesc o demonstrează şi intenţia privind „crearea unei școli superioare de administrație publică", în condiţiile în care există deja o asemenea instituţie, Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative.
Ar merita menţionată, totuşi, încă o iniţiativă care nu sună foarte rău, privind „introducerea de standarde obligatorii de calitate pentru toate nivelurile sistemului sanitar românesc şi a unui sistem de control al calităţii şi asigurare a calităţii serviciilor medicale", concomitent cu „elaborarea unui program multianual de investiţii în sănătate, în vederea asigurării actului medical la standarde care să conveargă cu cele din UE", deşi cu durata extrem de scurtă de viaţă a programelor multianuale ne-am obişnuit de mult în România.
O fi mandatul limitat în timp, dar nici echipa lui Cioloş n-a scăpat de virusul rămânerii cu orice chip în istorie şi, ca toţi cei trecuţi anterior prin experienţe similare, îşi propun neapărat să revoluţioneze ceva pe undeva, aşa că nu e de mirare că ne ameninţă cu „elaborarea, dezbaterea publică şi adoptarea unei noi legi a sănătăţii".
Culmea este că nici măcar în domeniul în care e specialist Cioloş, agricultura, programul de guvernare nu depăşeşte nivelul vorbelor goale, persistând, în mintea autorilor documentului, confuzia între scopuri şi căile de atingere a acestora, calificând drept „plan de măsuri" "implementarea eficientă a Politicii Agricole Comune şi a Politicii Comune de Pescuit", „sprijin în organizarea producătorilor agricoli", „creşterea performanţei şi eficienţei sectorului agroalimentar", sau „creşterea performanţei în sectorul pomicol".
Dar nivelul maxim de incompetenţă (şi de penibil) este atins când vine vorba să definească planul de măsuri dedicate domeniului Tineret şi Sport: „Elaborarea unor politici guvernamentale care vor încuraja dezvoltarea sportului de înaltă performanță și respectarea efectuării orelor de educație fizică în școli, conform programei".
