PNL, integritate de ochii lumii

Aparent, dacă ar fi să citeşti doar titlurile celor zece pretinse criterii de integritate gândite de eminenţele cenuşii ale liberalilor, ai putea spune: „Iată, în sfârşit, un partid care e gata să facă, cu adevărat, curăţenie în propria ogradă!". Lustraţie, traseism, nepotism, contracte cu statul, fals în declaraţii, incompatibilitate şi conflicte de interese, atitudini discriminatorii, datorii la buget, plagiat şi probleme penale sunt denumirile generice ale celor aşa-zise criterii de integritate. Numai că, dacă te mână curiozitatea să citeşti şi explicaţiile detaliate ale fiecărui criteriu în parte, vei descoperi că sita care ar trebui să aleagă grâul de neghină e spartă şi spărtura e mare, mare de tot, astfel încât să transforme întregul demers al liberalilor într-o simplă zvârlire de praf în ochii alegătorilor.

Dacă unele criterii sunt explicate corect şi onest, marea majoritate sunt detaliate astfel încât să fie aproape complet golite de orice conţinut. Astfel, lustraţia include două categorii: membrii sau colaboratorii fostei Securităţi, precum şi ofiţerii acoperiţi dovediţi şi cei care au deţinut funcţii retribuite în aparatul de conducere al PCR la orice nivel. Această detaliere reprezintă un prim exemplu tipic de criteriu golit de conţinut. Relativ la relaţia cu fosta Securitate, fiecare candidat este obligat prin legea să dea o declaraţie pe proprie răspundere, astfel încât includerea acestei categorii în criteriile PNL e superfluă.

În ce-i priveşte pe cei care au deţinut funcţii retribuite în conducerea PCR, aceştia sunt destul de aproape de limita biologică a existenţei, deci tot mai reduşi numeric. În schimb, foştii politruci şefi prin UTC şi ASC sunt scutiţi de lustrare. Spre exemplu, activiştii ASC primeau la finalizarea studiilor, un spor la media finală, drept recompensă pentru activitatea politică, lucru care le asigura o repartiţie mai bună decât a altor colegi care au învăţat mai bine şi şi-au obţinut notele „pe bune".

La capitolul traseism, situaţia este aproape identică. Coaliţia pentru un Parlament Curat fixa drept graniţă a traseismului înscrierea în cel de-al treilea partid. Liberalii s-au grăbit să adauge la această normă, scăpând o seamă de potenţiali candidaţi de eticheta de traseist politic. În viziunea PNL traseist politic este doar cel care a candidat pentru trei partide, indiferent prin câte alte partide a mai trecut. Spre exemplu, această mică adăugire îl scapă, în ochii liberalilor, de eticheta de traseist politic, pe Petru Călian. Nu contează că şi-a început primul mandat de deputat, în 2004, ca membru PRM şi l-a încheiat, în 2008, ca membru PDL, după ce o bună parte din el a fost membru PC, de candidat a candidat doar sub două sigle: PRM şi PDL (actualul PNL).

De-a dreptul rizibil, este capitolul nepotism. Iată ce înseamnă nepotism în viziunea liberalilor: „Să nu fi angajat în funcţii, în cadrul instituţiilor publice pe care le-a condus sau le conduce soţul/soţia, rude sau afini de gradul I". Cu alte cuvinte, dacă ţi-ai angajat în primărie sau în prefectură veri, verişoare, unchi, mătuşi sau nepoate de gradul V, cum e cazul lui Emil Boc, nu se cheamă că ai recurs la nepotism. Sau, dacă eşti, să zicem parlamentar şi eşti prieten cu un primar şi îl rogi să-ţi angajeze progenitura băgător de seamă prin primărie, să manânce şi gura lui de la mâna statului, nici asta nu se numeşte nepotism, după liberali.

De râsul lumii este şi capitolul contracte cu statul. „Să nu fie parte în afaceri sau contracte cu instituţia pentru care candidează sau în instituţii din subordinea acestora", spun liberalii. Dar soţia, fiul, mama sau tata socru pot fi parte în afaceri sau contracte cu instituţia la care vreau eu să candidez? Dar dacă sunt, să zicem, patronul unei firme abonate a primăriei, care şi-a bătut joc de urbe un an întreg, aş putea, oare, să obţin un loc eligibil pe lista de candidaţi PNL la parlament?

Deşi unul dintre cei doi şefi mari ai PNL e jurist, liberalii au restrâns aria de acţiune a falsului în declaraţii doar la declaraţiile de avere şi de interese. Dar dacă, să zicem, ai obţinut nişte sinecuri şi nişte venituri consistente de la instituţii sau companii de stat, declarându-te drept absolvent de studii superioare, pe baza unei diplome falsificate, când tu abia ai reuşit să termini un liceu industrial, ăsta n-o fi fals în declaraţii?

Cât priveşte capitolul plagiat, acesat e absolut corect definit. Trebuie explicat doar faptul că, deşi îi place să îşi compare gestul jenant, dacă n-ar fi şi ilegal cu plagiatul lui Ponta, preşedintele Consiliului Judeţean Cluj nu intră sub incidenţa acestui criteriu, pentru că el nu „a obţinut diplome sau alte titluri prin plagiat", deaorece el nu a obţinut vreo diplomă de studii superioare ci şi-a confecţionat una şi nu a plagiat ci a falsificat.

Problemele penale care ar putea încurca un liberal în drumul său spre demnităţi alese sunt, de asemenea extrem de limitate. E vorba doar de „infracţiuni de corupţie, infracţiuni comise cu violenţă sau alte infracţiuni cu intenţie". În acest context, chiar dacă va fi condamnat definitiv pentru conducerea unui autovehicul pe un drum public sub influenţa alcoolului şi, poate, vătămare din culpă, Marius Nicoară nu va avea nici o barieră din partea PNL în a candida pentru un nou mandat de senator.

Şi asta nici n-ar fi foarte grav, dar, spre exemplu, oricare dintre patronii clubului „Colectiv" ar putea candida, să zicem, din partea PNL, la funcţia de primar al sectorului 4 al capitalei, pentru că infracţiunile de care sunt acuzaţi nu sunt, cel puţin deocamdată, nici de corupţie, nici comise cu violenţă şi nici cu intenţie (acuzaţia e de omor şi vătămare corporală din culpă).

Prin acest demers, PNL nu demonstrează că n-a înţeles nimic din ce a cerut „strada", ci dimpotrivă, a înţeles perfect ce au cerut protestatarii, altfel n-ar fi avut cum să-şi bată joc, cu atâta profesionalism, de aşteptările majorităţii românilor.