Revocarea lui Kovesi. Cele 20 de capete de acuzare aduse procurorului şef al DNA
Vă prezentăm în continuare cele 20 de puncte enumerate de Tudorel Toader, reţinute în perioada februarie 2017-februarie, în raportul privind activitatea DNA 2018.
1. În primul rând, am reţinut o situaţie fără precedent în cadrul raporturilor dintre autorităţile publice. Într-un singur an au fost înregistrate 3 conflicte în cadrul cărora DNA a fost chemată în faţa instanţei de contencios consituţional. 3 conflicte în care CCR a sancţionat comportamentul lipsit de loialitate din partea procurorului şef al DNA. Am arătat că în sine constataterea unuia singur nu are aptitudinea de a revoca conducătorul instituţiei care a provocat conflictul.
Concluziile sunt diferite când încălcarea Constituţiei atunci când încălcările devin sistematice. În mai puţin de jumătate de an, DNA a fost chemată în faţa CCR pentru încă două conflicte de natură constituţională.
În opinia mea, această încălcare de la treia chemare este cu atât mai imputabilă cu cât în precedent Curtea spusese procurorul nu se poate substitui decidentului. Este un bilanţ semnificativ. dacă examinăm cea mai recentă statistică a CCR care relevă că numărul deciziilor în care se constată conflicte juridice de natură constituţională au fost 13, dintr-un număr de 39 pronunţate.
2. În al doilea rând, prin decizia 68, ce a format obiect de analiză, CCR a reţinut că Ministerul Public s-a considerat competent să verifice oportunitatea OUG. Acest lucru echivalează cu o încălcare gravă a principiului separaţiilor puterilor în stat. Ministerul Public, prin DNA, şi-a arogat competenţa de a efectua o ancheta penală într-un domeniu ce excedează cadrului legal.
Declansarea unei ample anchete penale care s-a concretizat prin descinderi la MJ a determinat o stare de tensiune, de presiune psihică. Sub imperiul unei temeri declanşate de activitatea penală, Guvernul este blocat în activitatea de legiutor. Prin conduita sa, DNA şi-a arogat o competenţă pe care nu o are.
3. CCR a reţinut că dna Kovesi a refuzat să se prezinte în faţa comisiei de anchetă. Şi de această dată CCR a constatat că prin refuzul de prezentare s-a produs un blocaj în activitatea comisiei de anchetă.
CCR a stabilit că procurorul şef refuză să participe la clarificarea unor aspecte legate de evenimente de interes public deosebit. A mai stabilit că prin acest refuz nu respectă acel comportament necesar loial.
Curtea a statuat că prin refuzul procurorului şef este împiedicată activitatea parlamentului.
4. În al patrulea rând, prin decizia nr 757/2017, legată de achetarea privind elaborarea a două hotărâri de Guvern, CCR a statuat că unitatea de Parchet nu are competenţa de a începe ancheta penală cu privire la oportunitate. Nu există nicio modaliate de control asupra oportunităţii actului administrativ. Aceste considerente practic le reiau pe cele din decizia 68. Văzând din partea cealaltă îşi pui întrebarea cum cu jumătate de an în umă CCR statuează, ulterior sub considerentul că e vorba de HG nu OUG au fost verificare aceleaşi aspecte.
5. DNA s-a erijat în evaluator, inclusiv în privinţa oportunităţii.
Încălcarea normelor de tehnică legislativă nu constituie infracţiune.
6. În al şaselea rând. Ulterior acestui fapt, afirmând că cele cuprinse în comunicat au reprezentat simple opinii. Nu poţi să exprimi simple opinii când te referi la demnitatea unei persoane.
7. În al şaptelea rând, trei conflicte de de natură constituţională.
8. În al 8-lea rând, am reţinut comportamentul excesiv de autoritar, discreţionar. Am solicitat în iunie 2017, realizarea unui control la DNA. Se consemnează o serie de dificlcutăţi, retinându-se indicii cu privire la împiedicarea activităţii de inspecţie.
9. Raportul relevă comportamentul excesiv de autoritar, discreţionar al procurorului şef al DNA.
Implicarea în achetele altor procurori. A supravegheat ancheta în cazul OUG 13.
10. Prioritizarea dosarelor cu impact mediatic
11. În al 11-lea rând, cu prilejul unor evenimente publice: contestarea actelor şi autoritătii CCR, a învinovăţit CCR punând pe seama deciziilor pretinsa imposibilitate a DNA de urmărire a unor fapte şi recuperarea unor prejudicii.
12. Procurorul şef a contestat însăşi Constituţia ţării.
13. Au fost exprimate critici vehemente cu privire la propuneri de modificare legislativă, propuneri care s-au dovedit a fi constituţionale. Afirmaţiile sunt fără precedent, au afectat imaginea României.
14. La nivelul PE, prin dezinformare, s-a generat o dezbatere şi la nouă întrevederi am explicat de nouă ori că România nu are nicio legătură cu ce se întâmplă în Polonia.
15. Încercarea de a obţine condamnări cu orice preş, în condiţiile în care s-a afirmat că trebuie să venim cu dosare importante, să ajungem la miniştri. Această încercare de „decapare" este absolut contrară oricărui stat de drept. Cauzele nu trebuie rezolvate după funcţie.
16. Creşterea numărului de achitări, sporirea cheltuielilor şi raportări eronate. Se raportează numărul de inculpaţi trimişi în judecată în 2016 şi se raportează numărul de achitări din 2016, concluzionându-se că a scăzut rata achitărilor. Cei trimisi în judecată în 2016 nu se regăsesc printre cei achitaţi. Dai un calcul la o bază alta decât cea factuală.
17. Neimplicarea procurorului şef în identificarea şi eliminarea comportamentelor abuzive presupuse a fi comise de procurori. Spaţiul public este plin de presupuse abuzuri ale procurorului Negulescu. El a fost lăudat, în loc să se ia măsuri.
18. Falsificarea transcrierilor unor convorbiri telefonice. Multe hotărâri judecătoreşti în care instanţa a statuat diferenţe între ce se aude şi ce se vede.
19. Tergiversarea soluţionării unor cauze.
20. Lipsa de reacţie în verificarea activităţii profesionale şi conduitei unor procurori: DNA Ploieşti. Nu spun că e adevărat, dar când toată opinia publică, când procurori se reclamă între ei, obligaţia e ni să-i lauzi.
