Vasile Dîncu, discurs manifest pe tema comasării alegerilor: „Nu mersul la vot i-a obosit pe oameni, ci comportamentele politice ale celor pe care i-au votat”

Senatorul PSD de Cluj nu este de acord cu comasarea alegerilor de anul viitor și i-a ironizat pe cei de la PNL pe marginea acestui subiect.

Fostul ministru al Apărării vorbește, într-o postare pe pagina sa de Facebook, despre cum încearcă liberalii să promoveze subiectul comasării alegerilor în ultima perioadă și le demontează acestora argumentele aduse pentru o astfel de măsură.

„Comasarea alegerilor sau comasarea puterilor în stat?

De câteva săptămâni, liberalii au început un asalt asupra regulilor jocului electoral. Văzând lupta aceasta, ai zice că viitorul României depinde de asta, că o comasare ar asigura succesul PNNR și democrația sănătoasă din țară ar fi salvată. Dincolo de solidaritatea noastră mecanică de alianță, funcțională doar în cazuri individual definite, se cuvine să analizăm câteva dintre argumentele care sunt aduse pentru comasarea alegerilor în 2024.

De la cei mai importanți conducători, la cei mai mici purtători de cuvânt, toată suflarea galben-albastră a început să invoce un sondaj în care 67% dintre români sunt de acord cu comasarea alegerilor. Așadar, nu politicienii își doresc comasarea alegerilor, ci că aceasta este o cerere a cetățenilor care s-au bulucit pe chestionare și au spus, în proportie de 70%, că sunt destul de inteligenți încât să nu se încurce în buletinele de vot.

Am auzit argumentul «oboselii» electorale, dar haideți să fim sinceri! Nici vorbă de oboseală electorală, poate avem doar o «oboseală» politică. Nu mersul la vot i-a obosit pe oameni, ci comportamentele politice ale celor pe care i-au votat, ale politicienilor care-i sfidează de trei decenii. Absenteismul nu este din cauză că oamenilor le este lene să meargă la alegeri, ci pentru că nu se mai recunosc în lideri, nu văd proiecte care să-i intereseze, nu se recunosc în programele politice; oamenii nu merg la vot pentru că sunt nemulțumiți de corupție sau de clientelismul politic. Lipsa de încredere în politicieni și în instituțiile politice este principala cauză a oboselii electorale, pentru că 9 din 10 români declară că nu au încredere în politicieni și în clasa lor politică.

Am auzit și argumentul economie de bani. În condițiile în care ultimele patru scrutinuri au costat 516 milioane de euro, dacă am comasa alegerile generale cu cele locale am economisi 260 de milioane și, ne mai spun sursele invocate deontologic de presă, că asta ar însemna «52 km de autostradă la câmpie, 33-37 km într-o zonă deluroasă ori 9-10 km de autostradă montană». Am putea să ne tăvălim de râs dacă nu ar fi destul de trist. Este destul de necredibil argumentul, atâta timp cât nu am văzut vreo preocupare majoră pentru economie în administrația noastră, în ultimele guvernări. Să ne gândim atunci la o dictatură, pentru că nu mai trebuie bani pentru alegeri? Nu cred că s-a gândit cineva la asta și nici nu vreau să glumim cu acest subiect. Totuși, argumentul economiei de mijloace este prea demagogic, nu ar trebui să îl mai invocăm în condițiile în care multiplicăm posturile din administrația centrală și locală fără nici o corespondență cu vreun program de eficientizare a activității.

Una dintre ideile despre acest subiect, scăpate pe surse, este că un an cu mai multe alegeri înseamnă instabilitate politică, lucru pe care l-a spus și Președintele României. Da, alegerile înseamnă instabilitate, chiar acesta este rolul lor, instabilitate și schimbare. Adică esența democrației. Dar au fost trei ani de liniște, în care nu au existat alegeri, și în care stabilitatea putea produce grozavele rezultate pentru democrație și dezvoltarea României.

Argumentul securității mi-a părut, însă, cel mai hilar. (...) Ar fi poate acesta un motiv să amânăm alegerile până regiunea va reveni la stabilitate și se va termina războiul de la graniță? Din nou, nu îmi vine să glumesc cu această idee. Procesele electorale chiar că pot genera instabilitate politică, dar aceasta este rolul lor. Pentru că aceasta «instabilitate» creează legitimitate pentru cei care sunt aleși, după fiecare rundă de alegeri urmează un scurt val de optimism (din păcate, prea scurt) și putem spune că această instabilitate este o instabilitate bună, fondatoare unei stabilități viitoare. Dar atunci când 80% dintre cetățeni nu au încredere în guvern și 89-90% nu au încredere în partidele politice, putem spune că avem stabilitate și este bine ca lucrurile să rămână așa?

Ideea că oamenii își pot pierde interesul fiind mai multe valuri de alegeri nu se verifică deoarece, chiar cu valuri mai puține, am avut la alegerile din 2020 o prezență foarte mică: la locale a fost 46%, iar la parlamentare 31%. Dacă facem o cuplare a alegerilor, poate că generalele pot scădea, prin influența lor, și legitimitatea aleșilor locali, care beneficiază totuși de o prezență rezonabilă a oamenilor la vot. Diferența de încredere între politicienii centrali și cei locali este colosală, iar căpușarea încrederii primarilor de către cei de la centru nu este corectă și poate scădea chiar din legitimitatea aleșilor locali. Este elocvent, în acest sens, exemplul scorului Clujului la alegerile din 2020. În timp ce la alegerile locale, Emil Boc a obținut aproape 75% din voturile clujenilor, PNL 54%, iar în județ peste 46%, la alegerile generale din decembrie PNL a ”reușit” performața de a atinge strânge doar 32% din voturile clujenilor. Aici înțelegem exect cxare este motivul real pentru care PNL insistă pentru comasarea alegerilor, dar nu este corect.

Înainte de a discuta despre elementele de constituționalitate, care vedem că nu sunt luate în discuție, este firesc să amintim efectul de dominanță, deoarece aici sunt elementele cele mai importante ale caracterului nedemocratic al comasării generalelor cu localele, iar acesta este și unul dintre argumentele cele mai importante ale Comisiei de la Veneția, împotriva comasării alegerilor.

(...) Dar indiferent în ce direcție se poate duce această dominanță, este clar că alegerile locale și cele generale au nevoie de individualizări pentru spațiul de dezbatere și o distanță rezonabilă în timp pentru ca administrația locală să poată deveni subiect și obiect al dezbaterii în interiorul comunităților, fără bruiaje de la centru.

Democrația noastră este destul de șubredă și nu cred că este cazul să o falsificăm prin experimente de genul schimbării regulilor jocului electoral. Chiar dacă nu este convenabil în fiecare moment, datoria noastră de oameni politici este să apărăm democrația. Atâta câtă este, câtă putem înțelege, câtă putem suporta! Pentru că singură, democrația este capabilă să creeze condițiile pentru ca să poți ieși în fața electoratul și să spui: m-am schimbat, mai dați-mi o șansă! Indiferent dacă o primești sau nu, democrația este o stare de normalitate care garantează o minimă egalitate de șanse în competiția politică”, a transmis Vasile Dîncu.