Foto Primăvară à la Cluj, via Făget

Primăvară à la Cluj, via Făget
Primăvară à la Cluj, via Făget
Primăvară à la Cluj, via Făget
Primăvară à la Cluj, via Făget
Primăvară à la Cluj, via Făget
Primăvară à la Cluj, via Făget
Primăvară à la Cluj, via Făget
Primăvară à la Cluj, via Făget
Primăvară à la Cluj, via Făget
Primăvară à la Cluj, via Făget
Primăvară à la Cluj, via Făget
Primăvară à la Cluj, via Făget
Primăvară à la Cluj, via Făget
Primăvară à la Cluj, via Făget
Primăvară à la Cluj, via Făget
Primăvară à la Cluj, via Făget
Primăvară à la Cluj, via Făget
Primăvară à la Cluj, via Făget
Primăvară à la Cluj, via Făget
Primăvară à la Cluj, via Făget
Primăvară à la Cluj, via Făget
Primăvară à la Cluj, via Făget
Primăvară à la Cluj, via Făget
Primăvară à la Cluj, via Făget
Primăvară à la Cluj, via Făget
Primăvară à la Cluj, via Făget
Primăvară à la Cluj, via Făget
Primăvară à la Cluj, via Făget

Dacă tot trebuie să fugim de prin magazine înainte de ora 18, iar înainte de ora 20 să o întindem către casă, şi e carantină şi e vineri, de ce nu am profita puţin de ceea ce are Clujul să ne ofere? Dar nu oraşul, ci primăvara care înconjoară în linişte oraşul.

De data aceasta prin Făget. De „Vinerea Verde” o fugă din oraş nu strică. Şi chiar dacă pădurea încă nu e chiar atât de verde cum ne-ar fi nouă dor, merită să o admirăm.

Şi dacă ai nevoie de un prieten care nu ţine cont de distanţare, dai lângă panoul cu oferta Ciurila, Moara de Vânt, Lacul Miceşti, etc. de un câine fidel. Cu ce ai scotocit prin geantă ţi l-ai făcut tovarăş de drum. Mai întâi prudent, dar merită pentru că te bucuri de bucuria lui de a te însoţi, aşa voluntar, fără să te cunoască. Însă el te simte...

Şi apoi îţi dai seama că ai uitat de mască. Nu, nu să o pui, ci să ţi-o iei de pe faţă şi să tragi aer în piept şi să îţi înfigi ochii în cerul nepermis de albastru. Şi să simţi că te-ai rupt de apartamentul în care lucrezi şi care ţi-a fost drag până la un timp, dar care acum ţi s-a agăţat de viaţă ca o piatră de moară. Şi ai senimentul că eşti liber. Sau chiar eşti liber?

Şi îţi spui ce bine că bucuria aceasta încă o mai ai! Şi priveşti şi simţi cum natura te priveşte înapoi. Nu doar pădurea şi florile şi pietrele şi apele şi cerul, ci şi două căprioare care se confundă cu pădurea... Şi iar te bucuri. Şi simţi apoi cum ai inima plină şi pe retină imprimate doar imaginile pe care tu le vrei. Şi le duci cu tine... Până la următoarele. Şi inima ţi-a rămas pe un copac... Dar era a ta sau a altcuiva?

Comenteaza