27 decembrie: Sfântul Ștefan. Câți români își sărbătoresc onomastica în a treia zi de Crăciun

Sfântul Ştefan, sărbătorit anulal pe 27 decembrie, a treia zi de Crăciun, a fost unul dintre ucenicii lui Iisus Hristos.

Sfântul Ştefan, unul dintre ucenicii lui Iisus şi primul martir al Bisericii creştine, este sărbătorit pe 27 decembrie, în a treia zi de Crăciun. Se spune că acesta îi ajută pe bolnavi şi pe cei care se judecă de multă vreme, iar, în această zi, persoanele certate trebuie să se împace.

Sfântul Ştefan a fost unul dintre ucenicii lui Iisus Hristos care îl urmau pretutindeni şi au asistat direct la faptele sale. El a fost condamnat la moarte în anul 33, de autorităţile iudaice, deschizând drumul unui impresionant şir de martiri creştini pedepsiţi pentru credinţa lor.

Românii care își sărbătoresc onomastica de Sfântul Ștefan

Peste 520.000 de români îşi sărbătoresc onomastica pe 27 decembrie, de Sfântul Arhidiacon Ştefan.

Potrivit datelor furnizate de către Direcţia de Evidenţa Persoanei, este vorba despre 364.444 bărbaţi şi 155.559 femei.

La bărbaţi, cei mai mulţi sărbătoriţi poartă numele Stefan/Ştefan - 312.604 persoane.

Se sărbătoresc deopotrivă cei care se numesc Istvan/Istcan - 32.064, Fanel/Fănel - 8.006, Fanica/Fănică - 4.514, Stefanel/Ştefănel - 3.489, Stefanut/Ştefănuţ - 3.277, Fane - 486 şi Ştefanus/Ştefănuş - 4.

În ceea ce priveşte femeile, cele mai multe sărbătorite poartă prenumele Stefania/Ştefania - 128.775.

De asemenea, sunt sărbătorite şi doamnele şi domnişoarele care poartă prenumele Stefana/Ştefana - 17.865, Fanica/Fănica - 7.894, Fanuta/Fănuţa - 996 şi Fana - 29.

Sfântul Ştefan era de neam ales şi provenea din seminţia lui Avraam. Misiunea Sfântului Ştefan era aceea de a demonstra că Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de prooroci în Vechiul Testament. Datorită râvnei şi credinţei sale, Dumnezeu l-a învrednicit cu puterea de a săvârşi minuni. Având harul divin al minunilor, care-i însoţeau adesea propovăduirile, Sfântul Ştefan a stârnit mânia autorităţilor iudaice, care l-au chemat la judecată în faţă Sinedriului, un tribunal la vechii evrei, acuzându-l de blasfemie, care la acea vreme se pedepsea cu moartea, dar şi de faptul că strică Legea lui Moise.

În faţă Sinedriului, Ştefan şi-a prezentat argumentele sale solide din scripturi, arătând că legea se împlineşte prin Hristos, adică prin Mesia, cel prezis de profeţi, dar nu a reuşit să-i convingă pe judecători, fiind alungat din cetate şi lovit cu pietre. Prăbuşit sub povara bolovanilor aruncaţi asupra lui, Ştefan a avut totuşi puterea ca, înainte de a muri, să ceară iertare pentru ucigaşii lui: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta".

Sfântul Ştefan a fost ucis cu pietre în valea lui Iosafat. Având în vedere că în vremea aceea cei care erau ucişi cu pietre nu puteau fi înmormântaţi în cavoul familiei, se presupune că trupul Sfântului Ştefan a fost pus în mormântul unui creştin. Moaştele sale au fost descoperite în anul 415, atunci când preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o viziune. Când i s-au descoperit moaştele, pe mormântul său a fost scris „chiliel", care în limbă ebraică înseamnă „cunună", pentru că el a luat, cel dintâi dintre creştini, cununa muceniciei.