Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Tradiţii şi obiceiuri

Intrarea Maicii Domnului în Biserică este praznuită pe 21 noiembrie de creştinii ortodocşi, dar şi cei romano-catolici. Sărbătoarea este cunoscuta în popor şi sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia.

Părinții Maicii Domnului sunt Sfinții Ioachim și Ana. Lipsiți de copii, dar cu credință în Dumnezeu, L-au rugat pe Dumnezeu să le dăruiască cinstea de a fi părinți, făgăduind că dacă vor avea un copil, îl vor duce la templu și îl vor închina Lui. Un înger le vestește că vor avea o fată pe care o vor numi Maria.

Pe 21 noiembrie se sărbătoreşte ziua în care Sfinţii Ioachim şi Ana au dus-o pe Maria, la vârsta de trei ani la Templul din Ierusalim, aşa cum făgăduiseră. Această zi face trimitere la momentul în care Duhul Sfânt a început să lucreze ca s-o pregătească pe viitoarea Născătoare de Dumnezeu, scrie renasterea.ro.

Sărbătoarea datează din veacul al VI-lea când, lângă ruinele templului unde a crescut Maica Domnului, a fost construită o biserică închinată ei.

Sensul profund al Intrării Maicii Domnului în Templu este asociat cu intrarea creştinilor în Biserică, prin Sfintele Taine şi chemarea oamenilor la permanenta comuniune cu Dumnezeu. Praznicul este marcat cu cruce roşie în calendar, postitorii având dezlegare la peşte. 

Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Conform „Evangheliei după Iacov", Ana nu putea avea copii şi, alături de Ioachim, bărbatul ei, se ruga necontenit să fie binecuvântată cu un prunc. Cei doi aduceau jertfă în fiecare an pentru ca rugăciunile să le fie ascultate şi bine primite. În al cincizecilea an al căsătoriei lor, marele preot le-a refuzat ofranda, numindu-i păcătoşi. Ioachim şi Ana nu s-au răzvrătit, nu s-au îndepărtat de Dumnezeu, ci au continuat să nădăjduiască, să se roage, să ţină post, dar şi să promită că, dacă vor avea un copil, îl vor închina lui Dumnezeu.

Într-o bună zi, Arhanghelul Gavriil i s-a arătat lui Ioachim, anunţându-l că va fi tatăl unui prunc care se va umple de Duh Sfânt din chiar pântecele mamei sale şi va fi vas ales al lui Dumnezeu. Spusele vestitorului s-au adeverit şi, peste nouă luni, Ana a născut-o pe Maria, cea care, fără a cunoaşte bărbat, avea să fie Maica Domnului nostru, Iisus Christos.

Ioachim şi Ana şi-au ţinut făgăduiala şi au dus-o pe fiica lor la templu, într-o zi de 21 noiembrie, pe când aceasta avea doar trei ani. Aici, la templu, Maria şi-a petrecut întreaga copilărie, crescând în curăţenie sufletească, rugându-se neîncetat şi citind Scriptura împreună cu alte fecioare, văduve şi preoţi.

Maria a trăit astfel 12 ani, pînă când acelaşi Arhanghel Gavriil a vestit-o că-L va naşte pe Iisus, Fiul Domnului.

Tradiţii şi obiceiuri din bătrâni

Intrarea Maicii Domnului în Biserică. În ziua Intrării Maicii Domnului în Biserică, copiii din satele de odinioară puneau crenguţe de măr în vase cu apă. Ţinute la lumină şi căldură, ele ajungeau să înmugurească şi să înflorească, iar în noaptea Noului An slujeau drept sorcove.

Acesta este, de altminteri, motivul pentru care colindele româneşti vorbesc, în plină iarnă, despre florile dalbe, flori de măr, sau despre măruţ-mărgăritar. Şi jordiţa Sfântului Nicolae era, odinioară, tot de măr. Se credea că, dacă aceea înflorea până de Naşterea Domnului, sfântul a mijlocit pentru iertarea păcatelor posesorului crenguţei.

Praznicul Intrării Maicii Domnului în Biserică este considerată o zi a luminii, când credincioşii se roagă ca aceasta să nu fie învinsă de întuneric şi ca moartea să nu biruie nici ea asupra vieţii.

Intrarea Maicii Domnului în Biserică. În 21 noiembrie, creştinii aprind lumânări pentru dragii lor dispăruţi, în credinţa că, astfel, ei vor avea drum luminat prin lumea de dincolo.

Tot acum, în bătrâni se făceau previziuni meteorologice. Se crede că, dacă în ziua sărbătorii este soare şi senin, vara viitoare va fi una secetoasă şi uscată.

Norii de pe cer, la data praznicului, prevesteau molime, iar ninsoarea - o iarnă geroasă. În vechime, românii dădeau pomeni, însoţite de câte o lumânare aprinsă, de sufletul copiilor morţi nebotezaţi şi al rudelor care s-au săvârşit din viaţă fără feştilă la căpătâi. Şi mai credeau bunicii şi străbunicii noştri că, în această zi de mare sărbătoare creştinească, se deschid cerurile, iar cei cu sufletul curat pot pricepe graiul animalelor.

De Intrarea Maicii Domnului în Biserică, se cere ca oamenii învrăjbiţi să se împace şi să-şi ceară iertare, pentru ca Postul Crăciunului să le fie întru zidire şi înduhovnicire. În popor, oamenii făceau la această dată apă de leac punând vase pline în dreptul sfintelor icoane şi aprinzând câte o lumânare.