Mănăstirea Muntele Rece din Apuseni - oază de credință, reculegere și liniște

Mănăstirea „Înălțarea Domnului” Muntele Rece este situată în comuna Măguri-Răcătău, la poalele munților Apuseni, la aproximativ 50 de minute distanță cu mașina de Cluj-Napoca.

Potrivit unei descrieri realizate de prof. Augustin Pădurean, Mănăstirea Muntele Rece s-a ivit din prinosul de cinstire a memoriei celor care s-au jertfit pentru eliberarea Transilvaniei în toamna anului 1944 în bătălia dată cu trupele germano-maghiare pe culmile dintre Someşul Rece şi Valea Ierii.

Aici, în apropierea cătunului Bordeşti din hotarul satului Muntele Rece au căzut câteva zeci de oştaşi dintr-un batalion al Vânătorilor de Munte, dintre care 26 identificaţi şi înhumaţi la sfârşitul confruntării. După terminarea războiului, an de an, rude, apropiaţi şi localnici, vin la acest cimitir, locului spunându-i-se cu vremea „la Eroi”.

În 14 iulie 1994, adunarea parohială a credincioşilor din Muntele Rece, însuşindu-şi propunerea părintelui Ovidiu Sabău, a solicitat Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului aprobarea pentru construirea unei biserici în vecinătatea Cimitirului Eroilor pentru a îmbunătăţii condiţiile de desfăşurare a slujbei de pomenire şi a ceremonialului.

Mănăstirea „Înălţarea Domnului” este construită pe un teren donat de Alexandru Rakoczi din Muntele Rece, Ioan Bordea şi Culda Mihai din Valea Ierii. Este al doilea lăcaş monahal de pe Valea Someşului Rece după cel întemeiat, la o dată necunoscută, în hotarul satului Răcătău sau pe viitoarea vatră a Cătunului Talienilor (azi Someşul Rece, com. Gilău).

Despre existenţa acesteia iată ce scria oficiosul Episcopiei, „Renaşterea”, în numărul 35 din 1929: „în 15 august 1929 a avut loc un pelerinaj la Mănăstirea din Răcătău, la 30 km de Cluj. Se spune că mănăstirea ar fi fost înfiinţată de lucrătorii italieni care au făcut canalul ce duce la uzina electrică.

Se spune că în apropierea mănăstirii ar fi existat o biserică românească de rit ortodox şi chiar pentru aceea se face serviciu religios la această zi de preoţii din jur”.  În nr. 45 din 1931 al „Renaşterii” se precizează că numărul mare al pelerinilor se datoreşte faptului că în memoria colectivă se păstra, de fapt, amintirea unei mănăstiri româneşti cu o viaţă religioasă puternică.

Primul vieţuitor al mănăstirii de „la Eroi”, ieromonahul Antion – Nicandru Pantea, ardelean din Baia – de – Arieş cu metania în mănăstirea Frăsinei-Vâlcea, a venit în primăvara anului 1995. Beneficiind de ajutorul credincioşilor, al armatei şi al câtorva întreprinderi clujene, de sprijinul părintelui Ovidiu Sabău şi al câtorva tineri doritori de viată monahală, acesta a continuat lucrările începute de localnici. Biserica a fost tencuită, acoperită, dotată cu un iconostas scluptat şi un clopot. A început construirea casei monahale şi a unei clădiri anexă, în care va fi amenajat un muzeu care să amintească evenimentele petrecute în toamna anului 1944.

În 1996 autorităţile militare au dispus reamenajarea Cimitirului Eroilor încredinţând lucrarea arhitectului clujean Sorin Dan Clinci. Cu acest prilej au fost descoperite trupurile a încă nouă eroi necunoscuţi. În anul următor de ziua hramului, I.P.S. Bartolomeu a slujit, a predicat şi a sfinţit cimitirul şi troiţa pusă în memoria eroilor.

În 4 februarie 2001 P.S. Vasile a sfinţit paraclisul cu hramul „Cuviosul Siluan Atonitul” amenajat în casa monahală, o construcţie cu trei nivele care mai cuprinde chilii, cameră de oaspeţi, bibliotecă, bucătărie, trapeză şi magazii. 

Condiţiile grele de acces şi de trai au prejudiciat mănăstirea de posibilitatea înjghebării unei obşti, de mulţi ani stareţul fiind unicul ei vieţuitor. La 1 octombrie 2005, Permanenţa Consiliului Eparhial Cluj a hotărât să aşeze aici o obşte de maici încredinţând stăreţia monahiei Siluana Burducea de la mănăstirea Crăsani, jud. Ialomiţa, ieromonahul Gherman Mitoi rămânând preot slujitor şi duhovnic.

Din 2011, stăreția a fost preluată de Ierom. Arsenie Gălățan devenind mănăstire de călugări.