Vinerea Scumpă sau Fântăniţa. Izvorul Tămăduirii cu apă dădătoare de viață

Vinerea Scumpă sau Fântăniţa. Izvorul Tămăduirii cu apă dădătoare de viață

Vinerea din Săptămâna Luminată se mai numeşte şi Fântâniţa deoarece legendele spun că Maica Domnului a făurit o fântână care se umplea de apă dătătoare de viaţă doar în Vinerea Scumpă.

Biserica Ortodoxă prăznuieşte în vinerea din Săptămâna Luminată, Izvorul Tămăduirii, sărbătoare care este închinată Maicii Domnului şi în care credincioşii vin la biserică pentru a lua apă sfinţită care poate fi băută tot anul, cunoscută şi sub numele de Agheasma Mică.

Denumirea de Izvorul Tămăduirii trimite la o serie de minuni care au fost săvârșite la un izvor din apropierea Constantinopolului. Înainte de a ajunge împărat, Leon cel Mare a întâlnit un bătrân orb care l-a rugat să îi dea apă și să-l conducă în cetate. În momentul acela, însă, Maica Domnului i-a spus: "Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure şi, luând cu mâini apă tulbure, potoleşte cu ea setea orbului şi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi". Aşa a găsit viitorul împărat un izvor din care a dat să bea orbului şi l-a spălat pe faţă. Apa l-a vindecat imediat pe orb, iar Leon a exclamat: "Maica Domnului, eşti aici! Te-am găsit."

Drept ofrandă adusă acestei minuni, după ce a ajuns împărat, Leon a construit lângă acel izvor o biserică, aceasta primind hramul "Izvorul Tămăduirii". Mai târziu, împăratul Justinian, suferind de o boală grea, s-a vindecat bând apă din acest izvor. El a ridicat, drept mulţumire, o biserică, distrusă însă de turci în 1453. Rezistând tuturor vicisitudinilor, creştinescul izvor mai există şi astăzi la Constantinopol. Şi acum, mii de credincioşi vin la izvor pentru a primi ajutorul Maicii Domnului.

În amintirea faptelor petrecute în secolul al V-lea la minunatul izvor, Părinţii Bisericii au hotărât ca prima vineri de după Paşte să fie închinată Maicii Domnului. Creştinii ortodocşi vin în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei, cunoscută şi sub numele de Agheasma Mică. După ce preotul a sfinţit apa, îi stropeşte pe credincioşi, în timp ce se cântă troparul: "Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvântează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieste, şi cu crucea Ta păzeşte pe poporul Tău". Scopul urmărit prin agheasmă este de a alunga "arătarea urâta şi rea", adică duhul cel rău. Agheasma Mică poate fi băută tot anul, pe nemâncate, spre deosebire de Agheasma Mare, de la Bobotează, care poate fi băută numai timp de opt zile. Tot Agheasma Mică se numeşte şi apa sfinţită la sfeştania casei.

Se spune că, în trecut, oamenii care voiau să ştie dacă și cât vor mai trăi în viitorul apropiat aşezau o cană sub un pom de nuc sau soc. Dacă găseau pământ pe fundul cănii, însemna că sfârşitul li se va apropia.

Comenteaza