S-a deschis ”cutia Pandorei” cu ”mediul toxic” de la Transylvania College / ”Dacă îndrăznești să contrazici narcisismul... nu mai ai nicio șansă”

După ce antreprenorul clujean Sergiu Biriș a povestit pe blogul personal experiența trăită de familia sa la Transylvania College din Cluj-Napoca, au început să curgă comentariile cu alte mărturii ale unor foști profesori, părinți sau elevi ai școlii despre experiențele personale avute la instituția de învățământ clujeană. 

Se sparge buba la Transylvania College din Cluj-Napoca, iar mărturiile care curg din diferite direcții despre situațiile aberante în care s-au aflat la un moment dat în cadrul instituției, fie foști profesori, foști părinți sau foști elevi nu doar că ridică semne de întrebare serioase, ci lasă un gust extrem de amar cu privire la valorile pe care instituția susține că le promovează. 

Sergiu Biriș spune că textul său nu este un atac la școală sau la doamna Ruxandra Baciu personal, ci ”este o poveste despre cum părinții devin captivi unor conveniențe sociale, chiar dacă dorința lor este educația și bunăstarea copiilor. (...) Aceasta nu este doar povestea mea sau a copilului meu, ci, așa cum o văd eu, povestea multor familii captive care tac de teamă pentru educația copiilor lor. Eu am rupt lanțurile și îmi asum consecințele libertății".

Iată câteva dintre mărturile lăsate pe blogul antreprenorului clujean Sergiu Biriș, de către unii dintre cei care au trăit pe propria piele ”mediul toxic” și ”narcisismul” din Transylvania College mascate de umbrela ”anti-bullying-ului” și au avut curajul să spună ceva, să rupă lanțurile tăcerii, unii sub anonimat, iar alții nu.    

”Amestec în viața noastră personală. Ședințe de consiliere, în care trebuia să-i vorbim despre viața noastră personală”

1. Am fost destul de mulți ani angajata Transylvania College. Îl cunosc pe Sebi, am avut săptămânal ore cu clasa lui, când era puțin mai mic (am plecat de câțiva ani din mediul acela toxic). Era printre cei mai cuminți din clasă, îi plăcea să se implice în predare și dacă certam pe cineva, venea la mine să-și ceară scuze în numele copilului și să mă îmbrățișeze. Copilul acela nu este copilul pe care îl descrie Ruxandra Baciu/Mercea. Aș putea scrie romane cu abuzurile la care am fost supuși noi, angajații, însă prefer să las lucrurile în urmă și să-mi văd de noua viața. Dar voi menționa câteva: persoane cu studii superioare încadrate pe posturi de studii medii din varii motive ridicole, persoane plecate în concedii medicale care în ziua operației au fost sunate să fie întrebate când se întorc la școală pentru că „da, ai nevoie de timp să te recuperezi, dar noi nu prea avem personal și nu-ți pot garanta că nu angajez pe cineva cât lipsești”. Și, în ultimul timp, amestecul Ruxandrei în viața noastră personală (da, aveam ședințe de „consiliere” în care trebuia să-i vorbim despre viața noastră personală).

”Îți mulțumesc pentru că ne-ai dat voce”

2. Îți mulțumesc pentru că ne-ai dat voce. Eu sunt printre părinții care nu am avut încă puterea să fac ceea ce ai făcut tu. Tot ce ai descris este real – și, din păcate, chiar mai grav. Ai omis un detaliu esențial: copilul tău a fost suspendat vineri pe baza unei politici publicate miercuri, cu doar două zile înainte. Și faptele pe care a fost manipulat să le recunoască erau din istoricul lui la școală, fără nicio legătură cu bullying-ul. Ce bine că Sebastian nu a cedat presiunii din acea întâlnire! Aici se vede munca voastră de părinți și sprijinul profesorilor care, până nu demult, „aveau o voce” – fostul motto al TC.
Sebastian este un copil grozav. Ați făcut o treabă minunată ca părinți și îmi pare sincer rău că situația de la TC a aruncat o umbră asupra valorii voastre ca familie. Vă regretăm plecarea – sunteți, voi și copiii voștri, o mare pierdere pentru comunitatea TC.
Știu personal cel puțin patru profesori care se află exact în situația pe care ai descris-o: blocați, pentru că nu-și pot muta copiii (au gratuitate la TC și nu își permit taxele Royal), obligați să tacă și să suporte abuzurile. E tragic – pentru profesori, care le spun copiilor „te înțeleg, dar nu te pot ajuta”, și pentru părinți, care ajung să plătească pentru a fi abuzați și ținuți în șah de suferința personală a unei singure persoane.
Îți mulțumesc pentru articol, pentru curaj și pentru adevăr. Sper ca aceste sesizări să readucă școala acolo unde ar trebui să fie – un loc pentru copii, nu un loc al fricii.

”Părinții sunt prinși în acest cerc vicios, le e frică să vorbească...”

3. Copiii mei au fost o vreme la TC, la grădiniță. Fetița cea mare a început și Reception acolo, dar am retras-o după primul semestru. Primele mele semne de întrebare legate de școală au plecat de la lipsa de transparență pe care am observat-o în TC. Lucrând și eu în învățământ, cel public, cunosc regulile legale aplicabile în domeniul educației. În TC nu era aplicabil nimic. Spre exemplu, ar fi trebuit să existe un consiliu de administrație, hotărârile consiliului trebuiau publicate pe site, pentru că pot fi atacate în contencios administrativ. Orice problemă legată de educația copiilor trebuia discutată cu Ruxandra Mercea. După o primă discuție (care a vizat situația unui coleg de-al uneia dintre fetițe, coleg ce intra în conflicte), chiar m-am întrebat ce caută directoarea școlii la o astfel de discuție. O problemă până la urmă, minoră. Plus că ea nu părea a avea studii pe partea asta. Adică, vorbea, cum să spun, ca de pe net. Chestii drăguțe despre wellbeing, dar nimic concret, pe subiect. Eu lucrând în învățământ am fost extrem de mirată de reticența educatoarelor de a discuta orice probleme cu conducerea. Sistemul public în care lucram eu mi se părea mult mai transparent și mult mai bine organizat. (...)
Apoi, e o problemă de conducere. Școlile trebuie să aibă anumite paliere de decizii, deciziile trebuie să fie publice. Părinții sunt prinși și ei în acest cerc vicios; le e frică să vorbească pentru că își pierd copiii locul acolo. Dar trebuie să vorbească. Și să sesizeze autoritățile competente. Să ceară informații în baza Legii nr. 544/2001 privind informațiile de interes public. Deoarece primește finanțare de la bugetul public, TC are obligația comunicării (avem deja precedent în cauzele noastre care confirmă acest lucru). Să mergă în instanță dacă apreciază că legea a fost încălcată. Și să vorbească. TC e o instituție de învățământ acreditată în România, ce primește finanțare de la bugetul public. Legea se aplică și în cazul lor. Chiar dacă nu pare.

”Dacă îndrăznești să contrazici narcisismul doamnei, nu mai ai nicio șansă”

4. TC s-a transformat într-un soi de "trib", iar dacă îndrăznești să contrazici narcisismul doamnei Ruxandra, nu mai ai nicio șansă. Toți cei care susțin că fiind "sănătoase" aceste sesiuni de couching impuse angajaților și elevilor (mă refer la echipa ei de lingușitori care susține orice zice actuala doamnă Baciu), sunt părtași la eșecul emoțional al copiilor și nu doar emoțional... Vorbim de copii care se transferă din frustrare, cum este cazul copilului tău, Sergiu, sau de alții care nu știu că nu se pot întoarce într-un sistem de stat dacă au început pe curricula Cambridge, dar cărora nu le este comunicat clar acest lucru, chiar copii care își pierd prietenii sau profesori dragi.
Ruxandra este absorbită de control, iar acest lucru i-a îndepărtat oameni buni din echipă, dar și părinți pe care putea să se bazeze. Ușor-ușor, rețeaua ei de părinți cu "networking bun" se restrânge, iar în urmă rămâne un feedback neplăcut pt reputația scolii și a ei, personală.
Sper că Royal School să fie pentru copiii tăi ce n-a putut TRansylvania College să fie.

”Și noi am fost forțați să plecăm și sunați de pe o zi pe alta să nu ne mai aducem copilul”

5. Ne regăsim așa de mult în tot ce ai scris. Am citit cu un nod în stomac ceea ce ai scris deoarece experiența de la Transylvania College a însemnat un stres imens pentru familia noastră. Și noi am fost forțați să plecăm și sunați de pe o zi pe alta să nu ne mai aducem copilul. Chiar dacă copilul era pe atunci la creșă la finalul anului, toată povestea a fost oribilă și ne-a lăsat cu un gust amar. Pe de-o parte ne-am bucurat că s-a întâmplat atunci și nu mult mai târziu astfel încât și copilul să înțeleagă ce se întâmplă, dar totuși a fost o experiență pe care nu o doresc nimănui. Îmi pare rău că ați trecut prin asta, sincer!

”Aceeași persoană care este atât de anti-bullying comenta despre picioarele fetelor de Year 10 cum nu ar trebui să poarte fustă”

6. Sunt fostă elevă la TC, am absolvit de ceva timp, și mi se pare chiar foarte interesant să aud cum aceeași persoană care este atât de anti-bullying, acum câțiva anișori comenta despre picioarele fetelor de Year 10 și cum nu ar trebui sa poarte fustă. Of Doamne, este tare greu cu narcisismul...

”TC e un circ penibil. Mă bucur că mai există avocați buni în Cluj”

7. Mai bine pentru copii că i-ai scos de acolo, la RS vor face într-adevăr școală Cambridge. TC e un circ penibil. Nu am înțeles cum atâția părinți inteligenți au înghițit așa mulți ani tâmpeniile lui Mercea, începusem să cred că nu mai are nimeni cojones în orașul ăsta. Bravo ție pentru claritate și curaj. Bravo avocatului care a castigat procesul familiei prietenilor tăi, mă bucur și că mai există avocați buni în Cluj.

”Am plecat cu capul plecat pentru că nu am avut energia și curajul să dau școala în judecată pentru că eram convinsă că mă voi lupta cu morile de vânt... Nu mai spun de trauma copilului”

8. Sunt și eu unul dintre părinții care a trecut prin aceleași situatii la TC. Am fost forțați să plecăm din școală la final de clasa 8 (Grade 9). Am intrat atunci în panică unde va face copilul meu liceul, unde va fi primit, cum se va descurca având în vedere că nu a învățat pe curiculla tradițională, am trecut prin momente cumplite și traumatizante, în prag de liceu să primești o asemenea veste, nu mai spun de trauma copilului “dar de ce”... ”de ce eu” noteleme mele sunt mai bune ca și ale altor colegi”… etc. R a refuzat orice întâlnire sau discuție față în față, nici măcar la mailuiri nu a răspuns. Avea mereu “trimișii” ei care îi executau ordinele. Recunosc că ne-am conformat și am plecat cu capul plecat pentru că nu am avut energia și curajul să dau școala în judecată pentru că eram convinsă că mă voi lupta cu morile de vânt. Nu știam că sunt și alte familii în situația noastră, probabil dacă ne-am fi unit toți am fi reușit să schimbăm conducerea dictatorială. Mă bucur să aud că sunt părinți cu atitudine care nu lasă lucrurile așa. Noi nu mai suntem la TC, copilul meu este la un liceu de stat acum, dar vă susțin pe voi toți ceilalți, din toate punctele de vedere!

”L-am avut pe Sebi ca elev și pot spune că este un copil foarte educat și cu mult bun-simț. Din păcate, mediul de acolo este unul foarte toxic”

9. L-am avut și eu pe Sebi ca elev și pot spune că este un copil foarte educat și cu mult bun-simț. Toate întâlnirile pe care le-am avut cu voi au fost foarte plăcute, iar eu am simțit mereu sprijin, înțelegere și respect din partea voastră. Nu pot decât să vă felicit pentru alegerea de a vă înscrie copiii la o altă școală! Eu, chiar și cu taxa oferită de școală, nu mi-aș fi înscris copilul acolo. În plus, discutând și cu alți foști colegi, cel mai probabil Sebi a fost suspendat pentru că ar fi „deranjat” unul dintre copiii Ruxandrei. Iar acest lucru nu mă surprinde, pentru că, din păcate, mediul de acolo este unul foarte toxic. Mulți, după ani petrecuți în acel loc, ajung să creadă că asta înseamnă normalitatea.

”Cel mai greu este pentru copii, care nu înțeleg abuzul, într-un sistem care aparent luptă împotriva abuzului...”

10. Atât Ruxandra, cât și Tudor, nu au reușit să intre la Colegiul Pedagogic, secția învățător-educator. Cred că de aici o mare frustrare a întregii familii și nevoia de validare că "expert în educație" a Ruxandrei, deși este absolventă de facultate, secția Business. Dacă actualul director al liceului nu are gradul didactic II sau I și studii superioare cu modul psihopedagogic, nu poate fi director, ci interimar. Conform legii educației, având o finanțare publică, fiind acreditată, este necesar că și directorul să treacă printr-un proces de selecție, în urma unui concurs. Cel mai greu este pentru copii, care nu înțeleg abuzul, într-un sistem care aparent luptă împotriva abuzului...

Textul integral postat de Sergiu Biriș poate fi citit AICI

Ziua de Cluj a contactat Transylvania College pentru a obține un punct de vedere pe acest subiect, însă, deocamdată, nu a primit niciun răspuns. 

Potrivit Transylvania College, aceasta este singura școală acreditată BSO din regiune, instituție care ”se preocupă de bunăstarea academică și emoțională a fiecărui copil. Scopul nostru este de a perfecționa comunitatea care se conectează și are grijă de bunăstarea emoțională și academică a fiecărui copil”.