De ce naşterea prin cezariană ar putea influenţa evoluţia umană

Recurgerea la intervenția chirurgicală, în unele cazuri, permite supraviețuirea copiilor a căror dimensiune la naștere nu este adaptată la morfologia mamei, susțin oamenii de știință.

Această anomalie obstetricală, pe care medicii o numesc "disproporție fetopelvină", intervine atunci când există o incompatibilitate între dimensiunea capului fătului și cea a pelvisului mamei. Ea este relativ rară: în 1960 aceasta nu viza decât 3% din nașteri, adică 30 din 1000 de nașteri. În prezent ea ar fi de 3,6% (36 de nașteri din 1000). Aceasta reprezintă o creștere de aproximativ 10-20% din rata inițială, datorită efectului evolutiv, relatează agerpres.ro.

Acești copii, care ar fi murit pentru că nu puteau să iasă din uter și care ar fi provocat, probabil, și moartea mamei, sunt acum perfect viabili.

"Femeile cu un bazin îngust nu ar fi supraviețuit acum o sută de ani'', susține dr. Phillip Mitteroecker, de la departamentul de biologie teoretică al Universității din Viena și principalul autor al studiului. ''Dar astăzi ele supraviețuiesc și transmit genele pelvisului îngust fiicelor lor".

Intenţia nu este de a critica procedura, ci de a analiza efectele pe care aceasta o are asupra evoluţiei umane, spun cei care se ocupă de acest studiu.

Capul unui copil este mare în comparație cu alte primate, care, din acest motiv pot da naștere relativ ușor. Tranziția la postura verticală a condus atât la o îngustare a bazinului, cât și la o creștere a dimensiunii creierului. Marja de manevră în timpul nașterii a fost redusă. Cezarienele contracarează această evoluție naturală, explică studiul.

"Cred că această tendință va continua, dar poate fi mai lentă și mai puțin semnificativă'', a precizat el. "Există limite în această evoluție. Nu mă aștept ca într-o zi majoritatea copiilor să se nască prin cezariană".