Medic şef al UPU-SMURD Cluj, între situaţii limită, lupta cu timpul şi satisfacţia unui “mulţumesc că mi-aţi salvat viaţa”

Medic şef al UPU-SMURD Cluj, între situaţii limită, lupta cu timpul şi satisfacţia unui “mulţumesc că mi-aţi salvat viaţa”
Este una dintre persoanele a căror activitate contează cu adevărat, reuşeşte să facă o reală diferenţă în vieţile oamenilor, iar o zi obişnuită de lucru din viaţa ei poate fi un episod rupt dintr-un film cu eroi. Este poate cea mai nobilă meserie pe care o poate avea cineva, şi este posibil ca viaţa oricărui clujean şi nu numai să fi fost sau să fie, la un moment dat, în mâinile ei.

Dr. Adela Golea este medic şef al UPU-SMURD Cluj unde îşi desfăşoară admirabil activitatea, în ciuda stresului la care este supusă şi a lipusrilor cu care se confruntă unitatea.

„Ziua de lucru începe frecvent la 6.30 dimineaţa şi de multe ori se termină după miezul nopţii. Pot spune că secţia de urgenţă seamănă cu un „furnal". Activitatea este continuă, problemele apar tot timpul din punct de vedere al numărului de pacienţi, complexităţii sau formei paucisimptomatice de prezentare a pacienţilor, a lipsei de locuri de internare sau interdisciplinarităţii greu de asistat în condiţii de spital pavilionar. Ca medic şef sunt multe probleme administrative de rezolvat, iar medical mă implic atunci când sunt cazuri complexe sau efectuez serviciu pe tură, pentru că din punctul meu de vedere contactul cu pacientul îţi oferă date referitoare la ce trebuie schimbat şi optimizat în servicu. Asistenţa medicală de urgenţă este o activitate cu multe necunoscute şi necesită flexibilitate în muncă, administraţie, gândire. Spre exemplu, se dă un plan de achiziţii şi un buget, dar după 2 zile este un accident colectiv care îţi consumă resursele obişnuite pe 1-2 săptămâni, expune personalul la suprasolicitare şi consumarea orelelor de muncă lunare, ceea ce frecvent este greu de înţeles şi ţi se spune că eşti nerezonabil în solicitări. Stresul este un factor de scădere a capacităţii şi eficienţei muncii în urgenţă şi uneori este greu să-i faci faţă. În momentul în care ajungi acasă şi familia îţi spune că ar trebui să mergi un pic la munte sau „vezi că avem şi noi nevoie de un pic de atenţie din partea ta", îţi dai seama că „sindromul burn out" este manifest", a spus Golea.

La UPU sunt primiţi în medie 140 de pacienti pe zi, dar întrucât aceştia nu sunt programaţi se întâmplă să vină uneori 30 într-o oră, altădată 5 într-o oră, motiv pentru care a fost iniţiat şi aplicat la nivel naţional protocolul de triaj. Adela Golea ştie însă din propria experienţă trăită în liceu că un medic bun poate face o reală diferenţă.

„Dorinta de a deveni medic a fost tardivă, după ce am suferit un accident sportiv. Am crescut într-o familie de dascăli şi ca atare asta şi-a pus amprenta asupra dezvoltării mele. Părinţii au dorit să mă dezvolt armonios şi atunci ca preşcolar am făcut gimnastică şi balet. La şcoală am fost dată la Liceul Pedagogic şi am urmat clasa de pian/pictură, formându-mă în ceea ce înseamnă latura culturală a vieţii. Când eram în clasa a VII-a s-a desfiinţat Liceul Pedagogic, iar părinţii m-au îndreptat spre Liceul Sanitar. În acelaşi timp am continuat să am activitate sportivă în echipa de handball şi să particip la olimpiadele de chimie cu rezultate care m-au clasat în lotul Romaniei în clasa a X-a. Apoi a apărut incidentul sportiv care m-a retras din viaţa activă pentru şapte luni, timp în care am văzut că un medic bun te poate salva, iar o mică greşeală medicală te poate lăsa în cărucior pe viaţă. A fost greu, dar am avut susţinerea familiei şi a colegilor. Astfel, la începutul clasei a XII-a am hotărât să dau la medicină, deşi tatăl meu spunea că nu este meserie pentru o femeie şi ar fi dorit să dau admitere la universitate şi să urmez tradiţia familiei", a povestit medicul.

O astfel de carieră profesională impune multe sacrificii care aduc pierderi pe partea personală a vieţii. Chiar dacă sunt puţini şi este nevoie de ei non-stop, nu trebuie să uităm că şi medicii sunt oameni cu nevoi, care nu au cum să stea în permanenţă la spital.

„Trebuie să recunoasc că sunt multe sacrificii, pentru că de multe ori nu mai ai viaţă personală sau nu mai ai timp pentru a-ţi satisface micile plăceri ale vieţii cum ar fi o lectură de carte, o piesă de teatru, un concert sau, de ce să nu recunoaştem, un concediu liniştit, fără telefoane de la serviciu".

S-a aflat în prima linie a luptei cu plăgile şi cu timpul în cazul tragicului accident aviatic din Munţii Apuseni, din ianuarie 2014, iar modul în care a fost gestionată situaţia accidentului a devenit o istorică pentru UPU-SMURD Cluj. De-a lungul carierei, însă, medicul a avut parte şi de alte cazuri pe care nu le-a uitat nici până în ziua de azi.

„Cel mai tare m-a marcat cazul unei fetiţe de 12 ani care avea o patologie cardiacă de tip cale aberantă WPW, cu risc de tulburare de ritm cu ritm rapid şi moarte subită. Am asistat-o în timpul unui stop cardiorespirator în sala de sport de la Şcoală Generală din Grigorescu, fiind de gardă pe UCM. S-a resuscitat, dar 24 de ore a fost cu cecitate. Mi-am pus multe probleme de practică medicală în acele 24 de ore, m-am gândit inclusiv la a schimba specialitatea, apoi cand m-am dus în salon să o vad şi mi-a spus „mulţumesc că m-aţi ajutat, dar vă rog să-mi spuneţi Amalia, acesta este numele meu, nu Amelia, cum m-aţi strigat după ce mi-am revenit", am simţit că tot universul străluceşte. De-a lungul carierei au fost multe situaţii critice în care a trebuit să aleg o anumită atitudine terapeutică care poate analizată ulterior nu a fost perfectă, dar trebuie sa înţelegeţi că medicina nu este o ştiinţă exactă, ci cea mai mare abilitate pe care trebuie să o aibă medicul este de a putea integra rapid starea pacientului cu o sinteză a ghidurilor de practică adaptată clinicii identificate, de a urmări evoluţia şi a modifica tot timpul terapia la reacţia particulară a pacientului", a explicat Adela Golea.

Astfel de minuni ar fi posibile poate chiar în număr mai mare dacă sistemul medical din România nu s-ar confrunta cu probleme la nivel structural, profesional şi administrativ.

„Sunt multe probleme, dar trebuie să recunoaştem că sistemul medical de urgenţă în ultimii 20 de ani a fost reformat continuu datorită nucleului naţional de urgenţă creat în jurul domnului ministru dr. Raed Arafat, dar este o mică parte din ceea ce înseamnă sistemul sanitar, deşi este cel mai expus nemulţumirilor, pentru că de obicei aici „se joacă" uneori viaţa pacientului. Eu văd acest sistem de urgenţă ca un trepied care nu poate funcţiona fără niciuna din laturi: resursa materială, implicit bani şi administraţie optimă, resursa umană adică medici, asistenţi, personal auxiliar, şi resursa educaţională şi de perfecţionare a personalului. Dar acest trepied nu poate funcţiona dacă nu stă pe o piramidă sanitară funcţională spre care să se dirijeze din UPU-SMURD pacientul: nonurgenţa, după evaluare, trebuie să fie preluată de reţeaua de medicină de familie sau ambulator şi să nu revină ca urgenţă după o săptămână în prespital sau UPU. Pacientul ce necesită a fi internat să fie preluat de secţii şi continuat managementul diagnostico-terapeutic fără a aşptepta ore sau zile un loc de internare în UPU. Să nu mai existe situaţii în care limităm capacitatea operaţională că nu sunt bani pentru reparaţii, iar finanţarea să fie în conformitate cu necesitatea comunităţii, poate şi prin implicarea acesteia. Aici pot să menţionez că în ultimii ani Primaria Cluj şi Consiliul Judeţean au înţeles că trebuie să ne sprijine activitatea pe UPU-SMURD şi dispecerat şi vreau să le mulţumesc pentru acest lucru. De asemenea am beneficiat de sprijinul UMF Cluj pentru a forma un corp didactic pentru medicina de urgenţă. Consider că o problemă majoră o reprezintă decredibilizarea personalului medical, deşi de cele mai multe ori acesta face eforturi supraomeneşti în salvarea de vieţi. La nivel de UPU Cluj cele mai mari probleme sunt lipsa locurilor de internare în special cele pentru pacientul critic cu necesar de terapie intensivă ceea ce constitue un factor de stres pentru medici şi de nemulţumire pentru pacienţi şi aparţinători".

Lipsurile nu se opresc aici, întrucât este nevoie şi de obţinerea consulturilor de specialitate în sistemul pavilionar, care necesită transporturi între pavilioane şi cresc timpul de aşteptare pentru pacienţi. De asemenea, obţinerea de fonduri şi asigurarea materialelor necesare pentru asistenţa medicală de urgenţă sunt probleme cotidiene, uneori îngreunate de birocraţia sistemului, dar medicii încearcă să găsească soluţii împreună cu managementul spitalului.

Chiar dacă este o muncă grea, şi satisfacţiile pe care i le oferă cariera medicală sunt pe măsură, iar Golea trăieşte cu convingerea că relaţia interumană şi compasiunea poate muta munţii şi schimba destine.

„Trebuie să recunosc că la cariera de medic m-a atras miracolul vindecării. Dacă trebuie să vorbesc despre satisfacţii trebuie să vă spun că zâmbetul pacienţilor critici şi simplul „mulţumesc" sunt cele mai mari satisfacţii. Deşi am văzut sute de cazuri, mărturisesc că orice caz complex pe care-l rezolv împreună cu ceilalţi medici din servicu îmi aduce un sentiment de bucurie şi împlinire profesională, chiar dacă solicitarea vine la 2 noaptea. De asemenea, recunoaşterea meritelor în situaţii normale de viaţă sunt satisfacţii dosebite. Spre exemplu eram de gardă pe SMURD şi aveam o problemă tehnică cu maşina. Am rugat şoferul să mergem până la service să vedem dacă nu se poate repara, dar acesta mi-a spus: „eventual să constate, nu ne repară nimeni nimic pe loc, dar dacă dumneavoastră spuneţi". Aşa a fost, s-a efectuat constatarea şi s-a dat programarea peste 4 zile, ceea ce însemna că maşina se scoate din intervenţie. În momentul în care urcam în maşină a apărut un lucrător pe care îl asistasem în urmă cu câteva luni, când m-a văzut a zis: „pentru această doamnă doctor care m-a reîntors la viaţă repar eu maşina până după masă". Toţi am rămas înmărmuriţi, am mulţumit şi astfel am înţeles că într-adevăr meseria este brăţara de aur", a încheiat dr. Adela Golea.

 

Comenteaza