Astăzi se împlinesc 46 de ani de la câştigarea Cupei României! “Studenţii”, eroi ai Ardealului
- Scris de Catalin Suciu
- 11 Iul 2011, 00:46
- Sport
- Ascultă știrea
"Studenţii", miraţi până în ultima clipă de calificare, se trezesc în faţa unui mare succes. Pentru ei, pentru clujeni, partida e ca oricare alta. Vor juca şi de această dată din plăcere, pentru public, pentru spectacol.
Arena bucureşteană este arhiplină, se transpiră, sunt 30 de grade la umbră. Pe teren temperatura este şi mai ridicată. Succesul clujenilor stă din nou în Zoli Ivansuc. Remus Câmpeanu vorbeşte cu el înainte de meci şi cu o jumătate de oră înainte să înceapă partida zâmbeşte şi îi spune lui Marcu: "Batem azi. Zoli are chef de fotbal". Într-adevăr, Ivansuc nu glumea. A câştigat de mult publicul prin felul său de a trata fotbalul ca pe un sport, ca pe un dar care trebuie oferit spectatorilor, iar acum este pe cale să-şi picteze capodopera. Driblează, fentează, primeşte aplauze, dialoghează atât de natural cu publicul! Este iubit şi simte asta, este adulat şi vrea mai mult. Astăzi îşi doreşte un trofeu, chiar dacă înainte nici nu se gândea la aşa ceva.
De partea cealaltă, Piteştiul aşteaptă o tresărire a geniului lui Dobrin. "Gâscanul" face, la rândul său, spectacol. Este un duel teribil între două genii, unul al Clujului şi celălalt al Piteştiului. Băcăuani, ieşeni, braşoveni, constănţeni deopotrivă tânjesc după fotbal. Este minutul 11 şi Remus Câmpeanu ia o acţiune pe cont propriu. Trece de un adversar, ridică uşor privirea şi trage de la 30 de metri. Nu era el un mare şutor, dar de această dată îi ieşise: balonul s-a oprit direct în vinclu pentru 1-0. Stadionul freamătă , este fermecat, "studenţii" reuşiseră deja să-l câştige de partea lor. Piteştiul nu renunţă la luptă. Dobrin, trezit din visare, îi vorbeşte lui Ţurcan: "Haideţi, mă, să atacăm! Nu ne bat ăştia!". Dinamo încearcă, forţează, dar Georgescu şi Grăjdeanu blochează tot. "Sunt de netrecut", strigă, în disperare, Ţârcovnicu. Ivansuc desenează frumos, este artist şi îşi respectă renumele. Are nevoie de o singură şansă.
Este deja repriza a doua şi Ştiinţa primeşte o lovitură liberă (minutul 55). Ivansuc pune stăpânire pe minge şi nimeni nu îndrăzneşte să îi ia jucăria. Execută perfect, în forţă, sub transversală, 2-0. Gluma începea să se îngroaşe pentru Dobrin şi compania. Maestrul Piteştiului îşi pierduse încrederea şi asta se vedea şi în jocul său. Obosit, fără chef, Dobrin părăseşte terenul şi îi lasă locul lui Zimmer (minutul 62). Pierduse duelul cu Ivansuc fără drept de apel. Ţurcan mai credea însă într-o revenire. Era poate singurul din echipa lui Dinamo. Cu 25 de minute înainte de final îl învinge pe Moguţ, dar este prea târziu. Clujul se pregătea de sărbătoare. Nici acum, când se terminase meciul, "studenţilor" nu le venea să creadă, nu conştientizau importanţa reuşitei lor. Aveau să o facă la Cluj, la revenirea acasă, unde au fost întâmpinaţi de mii de suporteri. "U", dacă nu era până atunci, intrase în inimile tuturor. Avea Ardealul şi România întreagă la picioare. Au trecut de atunci 46 de ani...
Echipa câştigătoare
Moguţ - Marcu, Georgescu, Grăjdeanu, R. Câmpeanu - V. Alexandru, M. Neşu - Szabo, Ivansuc, Adam, Suciu.
Antrenor: Andrei Sepsi
De la nuntă, la meci
Calificarea în finală a surprins pe toată lumea în 1965, inclusiv pe fotbaliştii ce aveau să scrie istorie. Astfel se face că Mihai Adam şi-a programat în acel an nunta pe 11 iulie. Seara, el a fost prezentat rudelor la Cluj, după care a plecat urgent la Bucureşti pentru a juca finala.
"El a sosit direct de la nuntă , nu a chefuit, nu a făcut nimic. A fost adus de urgenţă pentru a juca. Ne-am revanşat după şi toată echipa a fost la nuntă la Câmpia Turzii", rememorează unul dintre marcatorii din acel meci celebru, Remus Câmpeanu.
El completează: "Să ştiţi că nu ne-am gândit la ceea ce am realizat, totul s-a petrecut natural, instinctiv. Am fost luaţi pe braţe după joc. Seara am avut parte de un banchet şi îmi aduc aminte că suporterii au făcut cinste, nu ne-au lăsat să plătim nimic. A trecut noaptea, am petrecut până târziu, iar apoi ne-am întors la Cluj cu avionul. La aeroport, care era în acelaşi loc ca şi acum, am coborât din avion şi am văzut marea de oameni care ne aştepta. Au început să cânte, ne-au luat în braţe. Abia atunci ne-am dat seama că luasem Cupa. Am simţit un suport fantastic din toate colţurile ţării, absolut de peste tot. Eram iubiţi, mulţi se identificau cu Ştiinţa Cluj. Le aduceam bucurie în suflete, asta era cea mai mare satisfacţie a noastră."
Calificare cu emoţii
Parcursul din Cupă fusese relativ uşor până în semifinale. "Studenţii" au învins cu 2-1 pe CSM Reşiţa, cu 2-1 pe Farul Constanţa şi cu 3-1 pe ASA Târgu Mureş. În semifinală au dat peste Progresul, într-o dublă manşă care s-a jucat la Braşov. A fost 0-0 în primul meci şi 1-1 în al doilea. Conform regulamentului în vigoare la vremea respectivă, în caz de egalitate se califica mai departe echipa care avea media de vârstă mai scăzută. "U" a câştigat la mustaţă, având media de vârstă cu doar câteva luni mai scăzută.
