Pe cât de fantastică, pe atât de fascinantă, săritura preşedintelui transmite pentru "U" Cluj un semnal de umilinţă, de supunere necondiţionată.
Iuliu Mureşan nu a ţopăit. Nu a schiţat doi paşi de dans euforic. El a sărit! Ce poate determina o personalitate atât de mare să sară la reuşita unei echipe teoretic rivale? Sentimentele de bun clujean sau caracterul tolerant nu pot determina o săritură, dar dacă ea s-a produs cu adevărat "U" Cluj ar trebui să se teamă. În Gruia, lui "U" nu i se acordă importanţă.
La venirea lui Walter, buzduganul său din acele vremuri, Ioan Mărginean, propovăduia în conferinţe de presă hegemonia lui "U" în fotbalul românesc. Din fericire pentru Mărginean, prevestirile lui nu au fost făcute în evul mediu, pentru că la ce rateuri a dat sfârşea ars pe rug în piaţă. "U" este încă departe de a domina ceva - oraşul (şi vorbesc aici strict din punct de vedere fotbalistic) pe care anunţa că îl va cuceri, piaţa transferurilor sau bugetele. La toate aceste capitole, între "studenţi" şi "feroviari" nu poate exista comparaţie.
Este de înţeles atunci că preşedintele Iuliu Mureşan îşi permite să sară la golurile lui "U". De înţeles, nu şi de închipuit!
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.
