"Îţi mulţumesc pentru interviu!". Închid reportofonul şi mă pregătesc să-mi iau la revedere de la sportiva cu care dialogasem la finalul unui antrenament epuizant. "Eu îţi mulţumesc!". Răspunsul Corinei Căprioriu e dezarmant. Nu e teatru, pur şi simplu aşa e Corina. Sinceră, politicoasă, fără fiţe de vedetă. Interviul curge firesc, fondul sonor e asigurat de icniturile şi căzăturile zgomotoase pe saltea ale celorlalţi sportivi ai lotului naţional. Corina nu a mimat graba, nu a evitat întrebările. E una dintre fetele de la care aşteptăm o medalie la Jocurile Olimpice. Are un "aur" şi un "bronz" la Europene, un "bronz" la Mondiale şi salba poate creşte. Pe 18 iulie împlineşte 26 de ani. Nu are timp să petreacă. "Mă voi răsfăţa, voi merge la coafor. Plecăm pe 25 la Londra. Chiţu intră în concurs pe 28, Alina pe 29, iar eu pe 30 iulie. Dacă iese bine, avem motive să chefuim cinci zile la rând de trei ori". Corina ocupă locul 6 în clasamentul mondial al categoriei 57 de kilograme. Ca să ajungă pe podium, trebuie să urce trei trepte. O distanţă infimă pentru un om obişnuit, un drum, cât o carieră întreagă, pentru Corina.
De când ai început pregătirea pentru Olimpiadă?
Practic, am început cu patru ani înainte. Aşa mai intens, de când s-a tras linie, s-a terminat cu calificările şi s-a ştiut sută la sută că voi participa.
Ai avut un moment mai greu la începutul anului. Ce s-a întîmplat? De ce nu mai erai sigură pe forţele tale?
(Oftează). Simţi rezultatele ca o povară şi ţi-e frică să nu dezamăgeşti şi să nu te dezamăgeşti şi pe tine. Înainte de Europene mi-am autoindus că pierd, că nu mă simt bine, că nu sunt pregătită, că nu-mi ajung antrenamentele. Cred că eu singură mi-am provocat criza aceasta. (n.r. La Europene a pierdut în turul secund al grupei în faţa nemţoaicei Miryam Roper. În primul meci a învins-o pe britanica Connie Ramsay).
"Medalia ar fi cel mai frumos cadou"
Şi acum eşti optimistă?
Acum sunt într-o stare psihică foarte bună, sunt hotărâtă. Antrenamentele îmi ies excelent, aştept să merg la Jocurile Olimpice.
Speri că te vei întoarce cu o medalie?
Având în vedere că miercuri este ziua mea de naştere (azi - n.red), cred că o medalie olimpică ar fi cel mai frumos cadou pentru un sportiv de performanţă. Cele mai periculoase adversare sunt japoneza Kaori Matsumoto şi portugheza Telma Monteiro. Nu subestimez nici o sportivă.
Medalia de la Jocurile Olimpice îţi va aduce şi o recompensă bănească generoasă. Te motivează şi acest lucru sau nu contează acum banii?
Să ştii că în judo şi probabil că în sporturile care nu sunt plătite, antrenorii au ştiut să ne educe în aşa fel încât să ne dorim să obţinem în primul rând medalia. Să ne bucurăm de medalie şi apoi să ne gândim la partea materială.
"Pe tatami, totul vine instinctiv"
Va conta şi tragerea la sorţi? E important şi norocul?
Nu, primele 8 sunt separate, nu pot să lupt direct cu liderul mondial. Cel mai devreme întâlnesc o concurentă valoroasă în capul grupei. Eu sper să prind o formă foarte bună. Acum am emoţii constructive şi pozitive, sper să nu se răstoarne situaţia acolo.
Înseamnă că nu mai ai probleme cu stresul.
Acum sunt liniştită. Înainte de Europene am avut insomnii, mă gândeam că pierd. Aveam o teamă. Trebuie să gândesc pozitiv. Voi lua meci cu meci, totul depinde de ziua de concurs.
La ce te gândeşti înainte să intri pe tatami?
Nu mă gândesc la ceva anume. Nu e bine să-ţi construieşti dinainte scenariul meciului, pentru că totul se schimbă. Înainte de a intra în meci mă gândesc să nu greşesc, să-mi fac stilul meu de luptă, să fiu hotărâtă.
Dar în timpul luptei?
De fiecare dată când am ieşit campioană sau am urcat pe podium a fost rezultatul instinctului. Totul vine instinctiv, antrenamentul şi repetiţiile te ajută. Acesta e judo, trebuie să simţi momentul.
"Nu-mi mai rod unghiile"
Îţi mai rozi unghiile?
Nu mi le mai rod! (râde). De două luni de zile nu-mi mai rod unghiile. Probabil că nu sunt stresată. Nu mai am nici o superstiţie. Am mai şi citit că superstiţiile ţi le provoci tu. De cele mai multe ori ţi se întâmplă ceea ce crezi. Mi-am taiat unghiile mai scurt, ca mă dureau când prindeam kimono-ul. Chiar mă întrebau colegele dacă nu mă dor.
Cum stai cu kilogramele? Mai trebuie să dai jos?
Chiar foarte bine. Mai trebuie să dau un kilogram şi jumătate, două, dar asta şi pentru că beau foarte multă apă şi în timpul antrenamentului.
Trebuie să renunţi la ceva? Să nu mănânci seara?
De multe ori nu renunţ la mesele de seară. Când îmi e poftă de ceva sau când îmi trebuie să mănânc seara, mănânc. Pot mânca şi îngheţată, care îmi place foarte mult, pentru că noi, la un antrenament, dăm jos un kilogram-un kilogram şi jumătate. Sunt în grafic.
Ai fost vreodată la Londra?
Nu. Sunt impresionată de ce am văzut la televizor. Mie îmi place monarhia foarte mult, îmi doresc să vizitez Palatul Buckingham. Nu mi-am făcut încă planuri, nu mă gândesc la asta. Prima dată să termin concursul, apoi îmi mai rămân cinci zile.
"Am fost distrusă psihic după Europene"
După Jocurile Olimpice vei pleca în vacanţă? În Bora-Bora, cum îţi doreşti?
Nu, acolo voi merge în luna de miere.
Şi luna de miere când ai programat-o? Ai primit deja inelul de logodnă de la iubitul tău, luptătorul Ştefan Gheorghiţă.
După Olimpiada de la Rio! (râde cu poftă). Glumesc! Încă nu m-am gândit, şi eu, şi el iubim foarte mult sportul. Nu e nici o grabă. Nici el nu e aşa hotărât.
Acasă, la Lugoj, mergi?
În primul rând vreau să merg la părinţi, nu mi-am făcut alt plan pentru vacanţă. Nu am mai fost acasă de după Campionatul European. Mai vin părinţii la Cluj când pot. Vorbim la telefon, ne încurajăm. Mama îmi spune ce a visat. Când am fost acasă, mama mi-a spus că a simţit că nu sunt bine şi că voi pierde la Europene. Cînd am ieşit campioană europeană, a ştiut că voi ajunge în finală. O mamă simte.
Ai avut vreun moment de cumpănă în acest an?
La o săptămână după Europene am fost distrusă psihic.
De ce?
Eram dezamăgită, simţeam că am dezamăgit, că nu am dat tot ce puteam. Am fost legată de mâini şi de picioare la Europene. Cred că am intrat mai repede în forma sportivă. Domnul profesor nu ştie. La antrenament, noi lucrăm 8 minute cu un adversar. Eu trebuie să fac un minut şi partenera mea un minut. Ei, în cele 8 minute lucram numai eu! Probabil că mi-am grăbit forma sportivă. Asta e, am trecut peste. Nu e plăcut să nu te apropii de podium ştiind că ai fost pe el. E foarte greu pentru un sportiv, îţi răneşte orgoliul.
Cum ai reuşit să depăşeşti acel moment?
Mi-am dat seama că principalul meu obiectiv este Olimpiada. Dacă vreau să fie bine la Jocurile Olimpice, nu pot să stau închisă în mine. Nu sunt robot, cred că nu există un sportiv în lumea asta care să nu fi pierdut. Am simţit că şi domnului profesor Bercean i-a părut foarte rău, cred că avea şi dânsul lacrimi în ochi. Am plâns foarte mult.
"Am în laptop meciuri care mă motivează"
Ce îţi pui în bagajul pentru Londra?
Păi nu avem voie să ne punem mai nimic. Îmi iau laptopul cu mine şi mă voi uita la meciuri. Încerc să găsesc partide cât mai frumoase.
Sunt meciurile tale?
Nu, şi ale altor sportivi care reuşesc procedee spectaculoase.
Asta te mobilizează?
Bineînţeles. Parcă începe să-ţi circule mai repede sângele în vene.
În ziua concursului, antrenorul îţi ţine vreun discurs? Ce îţi spune?
Domnul profesor întotdeauna ne spune că, dacă suntem hotărâte şi ştim ce vrem, nu ne învinge nimeni, că suntem cele mai bune. Asta ne-a repetat de fiecare dată.
Îl credeţi?
Da, pentru că domnul profesor nu e o persoană care vorbeşte doar de dragul de a vorbi. Este foarte sincer.
"Mi-e frică de întuneric şi de şerpi"
De ce îţi este frică? În general, nu în sport.
Mi-e frică foarte tare de şerpi. Când eram mică, mergeam la apă, am văzut şerpi de apă. Eram speriată. Mi-e frică şi de întuneric, dar nu tot timpul. Am momente.
Dormi cu lumina aprinsă?
Îmi programez televizorul. I-am spus psihologului că mi-e teamă de întuneric. M-a întrebat dacă m-a speriat cineva. I-am spus că nu. Mi-a explicat că întotdeauna o persoană puternică vrea să controleze tot, aşa a interpretat. Probabil chiar aşa e. Nu-mi place nici să mă uit la filme de groază. Dacă mă uit şi mă pun să dorm, direct filmul îmi vine. Dacă iese de sub pat ce am văzut eu în film?
Ştiu că îţi place fotbalul. Ai avut timp să priveşti meciurile de la Campionatul European? Cu ce echipă ai ţinut?
Cu Spania! Cred că a meritat să câştige. S-a văzut de la început că sunt hotărâţi să câştige, au ştiut ce vor. Şi-au blocat adversarul, nu au lăsat adversarul să treacă de multe ori la ei în teren. În plus, au portar, nu glumă! (râde). Nu am avut timp să mă uit la toate meciurile, erau programate destul de târziu şi trebuia să dorm.
"Am plâns de fericire pentru Alina Dumitru"
E prima ta Olimpiadă?
Da, am fost aproape şi de Beijing, dar probabil că nu eram pregătită.
Ai vorbit cu Alina Dumitru, cu antrenorul, să-ţi spună ce e diferit la această competiţie faţă de un alt concurs?
Da, e posibil să fie o şansă unică. Mi-au zis să fiu hotărâtă, să dau tot ce-i mai bun în ziua respectivă. Am emoţii, dar sunt emoţii constructive, cum am mai spus. Abia aştept să ajung acolo. Sper să nu se răstoarne situaţia. Am urmărit Olimpiada unde a ieşit Alina Dumitru campioană. Atunci am plâns de fericire pentru ea şi pentru alţi sportivi care au câştigat. Am fost foarte emoţionată când le-a cântat imnul.
Asta ţi se întâmplă şi acum la concursurile tale?
Când aud imnul României, nu doar când se cântă pentru mine, mi se face pielea de găină.
De ce crezi că avem puţini sportivi care au reuşit să se califice la Jocurile Olimpice? Din cauza finanţării insuficiente?
Şi aceasta e o cauză importantă. Nu se mai pune bază pe sport. Nu se mai umblă prin şcoli. Pe vremea mea, eu fac judo de la 6 ani, umblau şi prin cartiere, băteau la uşă antrenorii să caute sportivi. Şi vremurile s-au schimbat, copiii sunt altfel, stau doar în faţa calculatorului, le trebuie iPhone, nu sunt atraşi de sport.
Cum ai îndemna un copil să aleagă judo?
Este un sport foarte frumos şi complex. Te ajută şi te poate salva din multe situaţii în viaţă. Te întăreşte. Cred că, orice păţeşti, poţi să depăşeşti.
4
medalii
a adunat România la judo la Jocurile Olimpice.
1
medalie
de aur are România la Olimpiadă prin Alina Dumitru. Celelalte sunt de bronz.
3
medalii
importante a cucerit până acum Căprioriu: Aur la Campionatul European de la Viena - 2010, Bronz la Campionatul Mondial la Paris - 2011, Bronz la Campionatul European de la Istanbul - 2011.
Principiile luptatorului de JUDO
1. Voi fi mereu stapanul gandurilor mele si voi cultiva numai ganduri bune. In sala de judo imi voi stapani starile sufletesti pentru a nu ingreuna munca colegilor mei si a mea.
2. Intotdeauna imi voi pazi limba pentru a nu rosti cuvinte dispretuitoare sau suparatoare. Intotdeauna voi spune numai adevarul. Vreau s-ascult de doua ori, sa judec si apoi sa vorbesc. Pentru aceasta am doua urechi si o singura gura.
3.Vreau sa-mi supraveghez faptele. Voi lupta numai pentru adevar, frumos si pentru bine. Niciodata n-am sa pagubesc pe cineva prin faptele mele.
4. Voi glumi si voi rade cu colegii mei, dar niciodata n-am sa iau ceva in deradere, n-am sa stric momente solemne. Vreau sa ma bucur de tot ceea ce este frumos.
5. Voi asculta sfaturile antrenorilor si ale judoka mai bine pregatiti si voi incerca sa le aplic. In situatii serioase voi ramane serios. Daca am alte pareri personale, le voi arata pe fata.
6. La orele de antrenament nu voi practica altceva decat sportul nostru: JUDO. Vreau sa-mi concord toate gandurile numai asupra judo-ului. Voi progresa numai straduindu-ma neincetat sa dau maximum de randament. Vreau sa ajut si pe altii sa cunoasca judo-ul in splendida sa frumusete.
7. In timpul concursurilor voi lupta curajos si cinstit. Imi voi stima adversarul si ma voi stradui mereu sa obtin victorii pentru echipa si tara mea. Ca invingator nu ma voi infumura, iar ca invins voi munci inzecit pentru a ma pregati.
8. La durere nu ma voi tangui, demonstrand stapanire de sine. Nu-mi voi indispune colegii prin urlete si jeluiri. Voi ierta pe cei ce, cu sau fara voia lor, mi-au pricinuit aceste dureri.
9. Voi lupta cinstit si corect, nu ma voi lauda si nu voi cauta sa ies in evidenta. Daca voi fi silit sa ma apar, sau sa apar pe altii in cazul unui pericol, nu voi porni ca un salbatec, ci voi folosi forta si cunostintele mele numai pentru a infaptui binele si a apara devarul.
10. "Inteleptul cedeaza", spune un vechi proverb. Vreau ca atat in viata de zi cu zi, cat si la antrenamente, sa cedez pentru a invinge. Niciodata n-am sa fug din lasitate si nu voi ocoli primejdia aratandu-i spatele.
DA, VREAU ACEASTA!
JIGORO KANO
