INTERVIU EXCLUSIV Tecău: „Vreau o sală plină şi zgomotoasă”

Horia Tecău crede că România va învinge Finlanda cu 3-2 în confruntarea de la Cluj

Nu se ascunde după cuvinte. Fileul există doar pe teren. Dincolo de dreptunghiul alb, nu sunt restricţii, nu sunt bariere în calea adevărului. Aşa e construit, personalitatea s-a cizelat în anii în care s-a autogestionat singur, departe de casă, la Academia Bollettieri şi, mai târziu, în turneele din circuitul profesionist. Fundalul sonor al interviului e asigurat de ţăcănitul sacadat al mingilor de tenis,un mediu familiar pentru sportivul care a reuşit să intre în topul primilor 10 jucători din lume la dublu. Horia Tecău a demonstrat că şi românii pot fi oameni de echipă, că sunt parteneri de nădejde. Clujenii vor vedea un campion adevărat în meciul de sâmbătă.

- Ai fost portdrapelul României la Olimpiada de la Londra. Cum ai primit vestea? Mai poate fi emoţionat un sportiv care a jucat finale la Wimbledon?
- A fost cel mai emoţionant moment din viaţa mea.
-
Chiar a fost?
- Da, a fost o onoare foarte mare.
-
Te aşteptai?
- Nu mă aşteptam. Am aflat cu vreo 10 zile înainte şi până în ziua deschiderii am fost foarte emoţionat, surprins, fericit, onorat. A fost un moment incredibil pentru mine. Mai ales când mergeam spre stadion cu toate delegaţiile şi îl vedeam de la depărtare. Începuse spectacolul, îl auzeam şi ştiam că într-o oră sau două vom fi în arenă, iar eu voi intra cu steagul României. Au fost şase ore care mi s-au părut că au trecut în cinci minute.

„Zgura ne avantaja, ei joacă 7-8 luni pe an în sală"

- Cum de-ai acceptat să te întorci la echipa naţională?
- Cupa Davis a fost mereu o competiţie deosebită pentru mine. Îmi place să joc pentru România, îmi place să joc în faţa fanilor din România. Am avut motivele noastre să refuzăm să jucăm în meciul precedent.
-
Aţi fost nemulţumiţi că a fost schimbat Andrei Pavel. S-a îmbunătăţit comunicarea cu conducerea federaţiei?
- Nu. Dacă exista o comunicare mai bună, meciul acesta se juca pe zgură şi jucau şi Hănescu, şi Ungur. Dacă eram consultaţi, noi am fi spus că vrem să jucăm pe zgură. Nu pentru mine, pentru Hănescu şi pentru Ungur, fiindcă ei preferă zgura pentru meciurile de simplu. În primul rând trebuia să ne gândim la avantajele noastre. E o diferenţă de la cer la pământ dacă-i pui pe finlandezi pe hard sau pe zgură.
-
Suprafaţa de la Cluj cum e? Spuneau că e un hard mai lent. Seamănă cu zgura?
- Ca viteză, poate seamănă cu zgura, dar ca deplasare în teren, nu. Aici stăteau prost finlandezii, la deplasarea pe teren. Ei sunt o naţie care joacă 7-8 luni pe an în sală şi sunt obişnuiţi cu jocul în sală. Sunt obişnuiţi cu mişcarea în teren în sală. Dacă îi pui să joace pe zgură, le trebuie timp să se acomodeze, e altă deplasare în teren, era un avantaj pentru noi. Ştiu că sunt costuri mari, dar ne-am fi dorit să avem o comunicare mai bună, să se ştie toate aceste lucruri dinainte.
-
Finlandezii se vor acomoda uşor cu suprafaţa de la Cluj?
- Dacă am fi jucat în Finlanda, am fi jucat pe ceva asemănător.
-
Serios?
- Da, poate un pic mai rapid, nu le-ar fi plăcut un teren aşa de lent. Toată lumea a fost surprinsă când a auzit că noi jucăm cu Finlanda pe hard în sală. Noi jucăm pe zgură, afară. Alegi terenul care-ţi convine, mingea care-ţi convine, să învingi cealaltă echipă. E destul de simplu.
-
E o presiune pentru tine că toată lumea aşteaptă o victorie la dublu?
- E şi o presiune, dar şi o motivaţie în plus.
-
La dublu se vânduseră cele mai multe bilete până la ora la care vorbim.
- Da, mă bucur. Sper să fie sala plină şi zgomotoasă şi vineri, şi duminică. Să ne susţină.

„Nu am avut nici o ceartă cu Mergea"

- Cum te înţelegi cu Florin Mergea? A apărut în urmă cu ceva vreme un interviu în care se plângea că nu-i mai răspunzi la telefoane, la mesaje.
- Nu ştiu cât a fost interpretat greşit interviul de ziarişti. Eu nu am avut nici o ceartă cu Florin. Am mers pe drumuri diferite, pentru că aşa a fost conjunctura. A fost accidentat, apoi s-a lăsat de sport, eu am continuat. Nu am mai ţinut legătura ca înainte. Acum suntem OK, sper să ne acomodăm şi să jucăm bine sâmbătă.
-
Nu eşti prima dată la Cluj. Ai vizitat oraşul?
- Am jucat prima dată în 2004, la un turneu futures. Am stat patru zile în care a plouat foarte mult şi nu am prea ieşit din camera de hotel. Nici acum nu am văzut prea mult din oraş. Din ce am auzit, e un oraş foarte frumos. Sper să am timp să văd oraşul.
-
Ce pronostic dai pentru confruntarea cu Finlanda?
- 3-2 pentru România. Aşa ne facem calculele.
-
Cât se taxează din câştigurile din tenis?
- În funcţie de ţară, eşti taxat de la 20% la 30%.
-
Banii i-ai investit?
- Îi investesc în mine.
-
Care e bugetul pentru un an?
- Poate ajunge la 80.000-100.000 de dolari pe an. În acest moment nu mai am antrenor, dar de anul viitor voi avea.

„În România nu există cultura profesionalismului"

- Cei mai mulţi dintre juniorii români, care obţin performanţe remarcabile în tenis, nu confirmă mai târziu. Tu eşti una dintre puţinele excepţii. Care este explicaţia?
- Am reuşit după vreo zece ani de tras prin turnee Futures, Challenger, turnee ATP de nivel mai mic. Nu a fost uşor, dar am ştiut că asta vreau să fac şi am continuat, chiar dacă am trecut prin vremuri grele. Asta e problema, mulţi dintre juniori, după ce trec la seniori, dau de greutăţi. Sunt greutăţi financiare şi de ordin profesional, rezultatele nu apar repede. Îşi pierd răbdarea şi ei, şi părinţii, şi sponsorii. Nu au susţinere pe plan naţional şi se pierd pe drum.

- Ce ai schimba pentru a-i ajuta pe juniorii de azi?
- În primul rând, avem nevoie de investitori, de bani.
-
Trebuie modificată legislaţia.
- Da, fără investiţii nu ai cum să ai sportivi. Sunt din ce în ce mai puţini sportivi, mai puţini practicanţi. Tenisul e un sport scump şi, dacă nu au sprijinul financiar, renunţă foarte devreme. Tenisul e un sport în care, de când începi şi până ajungi în prima sută la simplu sau între primii 50-60 la dublu, tot cheltuieşti.
-
Abia atunci ajungi să-ţi amortizezi investiţia?
- Da, şi asta înseamnă, dacă eşti bun, pe la 23-24 de ani. Dacă te chinui mai mult, mai târziu. Înseamnă că de la 7 ani până la 23-24 de ani tot investeşti fără să-ţi vină nimic înapoi. Dacă nu ai o susţinere, renunţi.
-
Tu ai demonstrat că românii pot fi şi oameni de echipă, ai izbutit în proba de dublu.
- Cred că sunt şi câţiva români oameni de echipă. Nu generalizez. Cu toţii încercăm la simplu. Acolo sunt şi banii mai mulţi, e faima mai mare. Eu nu am reuşit lucrul acesta. Chiar şi când jucam simplu, mă simţeam bine şi la dublu şi am crezut tot timpul că pot să fac cariera la dublu. Întâi am vrut să încerc la simplu, să ştiu că am dat tot ce am putut. M-a ajutat foarte mult şi educaţia pe care am primit-o în America, unde am plecat la 14 ani.
-
La Academia Bollettieri?
- Da, acolo am învăţat ce înseamnă profesionalismul. M-am schimbat puţin, am văzut altceva. Nu doar că am progresat în joc, dar am văzut ce înseamnă să fii jucător de tenis.
-
Ce era diferit faţă de ce făceai în România?
- În primul rând, înveţi să ai foarte mare grijă de tine. Să faci stretching, să-ţi faci încălzirea, să investeşti într-un fizioterapeut, să cheltuieşti bani pentru masaj. Sunt lucruri indispensabile pentru un sportiv profesionist. În România încă nu am văzut cultura asta. Acolo i-am văzut pe profesionişti cum se pregătesc, cum reacţionează, care e programul lor. Erau toată ziua pe teren, la sală, la masaj. Mi-am dat seama că doar aşa pot avea o carieră lungă, fără accidentări.

„Dublul e un alt joc"

- Ai renunţat definitiv la proba de simplu?
- Da. E greu să mă mai gândesc la simplu după ce nu am mai jucat de atâţia ani. Mai ales că mă simt foarte bine prin ceea ce am realizat în proba de dublu. Nu m-am uitat niciodată cu regret. Câteodată mi se face dor şi aş juca nişte puncte de simplu, dar nu mă gândesc să revin în circuit, să o iau de la zero, cu turnee futures. Nu voi face lucrul acesta, voi continua să joc în proba de dublu, am obiectivele mele în proba de dublu şi cred că pot să le ating mai repede decât dacă aş începe să mă antrenez din nou pentru simplu. Mi-ar trebui vreo patru ani, poate, ca să ajung în prima sută şi nici asta nu e un lucru sigur.
-
Care e diferenţa dintre un jucător de dublu şi un sportiv specializat pe proba de simplu?
- Sunt alte repere pe teren, alte antrenamente. E chiar alt joc. Antrenamentele s-au schimbat, exersezi doar elementele pe care le execuţi într-un meci de dublu, multe voleuri, servicii şi retururi. Aceasta e baza jocului de dublu. Cu cât joci mai mult, cu atât înveţi care sunt zonele unde trebuie să trimiţi mingea.
-
La antrenamentele cu Florin Mergea, am văzut că nu strigi „eu" când ataci o minge pe care ar putea să o lovească şi el. Sunt automatisme?
- Cam ştim fiecare zona pe care trebuie să o acoperim. Fiecare jucător are zona pe care o protejează şi nu-şi face griji de cealaltă parte a terenului. Când mingea se duce acolo, nu e mingea lui, e a partenerului. Mai sunt mingile care vin la mijloc, în zona neutră, şi atunci trebuie să comunici cu partenerul. Cu cât joci mai mult cu un partener, cu atât le înveţi.
-
De multe ori când comunicaţi înaintea unui serviciu îţi ţii mâna în dreptul gurii. Cu finlandezii puteţi vorbi în română, nu mai e nevoie de măsuri de precauţie.
- E un automatism, ascunzi un lucru echipei adverse. Când eram copil, jucam împotriva altor români, care puteau ghici unde vreau să trimit mingea. La fel şi în circuit, comunicăm în engleză şi e de preferat să nu laşi nimic adversarului. S-a creat un aşa un automatism şi, de multe ori, când vii alături de partener, comunicarea aceasta creşte energia echipei. Îi apropie pe cei doi coechipieri mai ales în momentele importante.

„Robert are un umor sarcastic"

- Ce mai face primul partener alături de care ai câştigat un turneu la dublu, neozeelandezul Marcus Daniell?
- Ultima oară am vorbit cu el acum câteva luni, era accidentat. A avut probleme, prima dată cu umărul, apoi cu spatele.
-
Din această cauză ai renunţat la el?
- Noi am jucat împreună printr-o întâmplare. După aceea, la orice alt turneu, nu aş fi intrat să joc cu el. Nu avea clasamentul necesar. Era pe locul 700 şi a ajuns pe locul 250 sau 300. Ca să intri la turneele mari, trebuie să fii împreună cu partenerul în prima sută.
-
Cum l-ai ales pe Robert Lindstedt?
- Prima dată am jucat şi l-am văzut la meciul de Cupă Davis din Suedia, din 2009. Am apucat să şi vorbim, îl ştiam de pe circuit. Nu-mi închipuiam că vom juca împreună din 2010. A fost o conjunctură. Amândoi ne căutam parteneri. El a avut un partener stabil la începutul anului, dar înainte de Miami s-au despărţit, fiindcă nu au avut rezultate. Îşi căuta partener pentru acel turneu, l-am văzut pe lista jucătorilor care îşi caută un coechipier, l-am sunat şi aşa am ajuns să jucăm.
-
Tu eşti prezentat ca un tip introvertit, de Robert se aude că e mai glumeţ.
- Poate în afara terenului. Pe teren e foarte serios, câteodată e prea serios şi prea dur cu el. Uneori le arată adversarilor ce simte şi dacă nu se simte bine. Ne-am completat foarte bine. El tot timpul glumeşte. Are un umor sarcastic.
-
Vei rămâne împreună cu partenera de la dublu mixt, Bethanie Mattek- Sands?
- Da, vom concura şi în Australia. Ne înţelegem bine, dar dublul mixt e o probă în care nu poţi să anticipezi foarte bine rezultatele.. Se pot întâmpla multe, depinde foarte mult de evoluţia fetei, pentru că într-un meci de mixt fata primeşte cele mai multe mingi. Fiecare echipă joacă pe fată, contează mult cum reacţionează ea. Nu am găsit încă strategia unui joc de mixt.

„Străinii ştiu că avem fete frumoase"

- Ce le spui străinilor despre România? Ce ştiu despre ţara noastră?
- Toată lumea a auzit că avem fete frumoase. Acesta e primul lucru cunoscut despre România. Nu avem o imagine bună, dar cei care au venit în ţară, s-au întors. Eu am fost un mini ambasador, le-am spus că pot să meargă la munte şi la mare, că avem locuri deosebite. Nici eu nu le-am văzut pe toate, aş dori să ajung să văd toată ţara, să fac un circuit. Le-a plăcut că românii au fost ospitalieri. Revin şi vorbesc cu drag de România.
-
Există o zi fără tenis în viaţa ta?
- Da, au început să existe tot mai multe. Cu cât joci mai mult, cu atât simţi nevoia să-ţi iei nişte zile de pauză. În ultimul timp, am avut o perioadă bună, cu multe meciuri câştigate, dar am acumulat o încărcătură fizică şi nervoasă foarte mare şi am simţit că am nevoie de 4-5 zile de pauză totală ca să pot să o iau de la capăt. În timpul anului, în afara de perioada de iarnă, unde ai aproape cinci săptămâni între competiţii, iar din cele cinci săptămâni, două sunt de vacanţă totală, mai poţi să ai câteva zile de vacanţă după Wimbledon şi după US Open, cum am avut eu acum. Nu suntem obligaţi să jucăm toate turneele, dar avem obiective şi suntem motivaţi să mergem mai departe.
-
Ce faci într-o zi fără tenis?
- Mă duc la film, ascult muzică de toate genurile, mă văd cu prietenii. Îmi place să merg la plajă, să stau lângă apă, lângă ocean, lângă mare. Lucrul acesta mă relaxează cel mai mult.
-
Mai ai prieteni în ritmul acesta?
- Da, prietenii mă înţeleg că nu pot să mă văd cu ei foarte des. Când vin acasă, în ultimii cinci ani petrec mai mult timp în Bucureşti, îşi fac ei programul în funcţie de mine. Nu am hobby-uri extreme.

CV
Horia Tecău
Data naşterii:19 ianuarie 1988
Locul naşterii: Braşov
Înălţime: 1,93 m
Jucător de mână dreaptă
A disputat trei finale conecutive la Wimbledon (2010, 2011, 2012)
A câştigat în 2012 finala de dublu mixt la Australian Open alături de Bethanie Mattek- Sands (SUA)
A câştigat 13 turnee de dublu din 24 de finale disputate
Ocupă locul 6 în ierarhia ATP a jucătorilor de dublu. Cel mai bun loc a fost 5, pe 27 august 2012

CIFRE
1.372.061 dolari a câştigat Horia Tecău din tenis
460.327 de dolari a câştigat în 2012 Horia
4 turnee a câştigat în 2012

 

Crivoi şi Nieminen deschid „balul”

Cupa Davis începe azi, la Cluj, iar primul meci se va disputa între Victor Crivoi (locul 354 ATP) şi Jarko Nieminen, cel mai bine clasat finlandez, numărul 39 ATP. Întâlnirea va începe la ora 13:00 şi va fi urmată de către cea dintre Marius Copil (215) şi Harri Heliovaara. Mâine, începând cu ora 15:00, se va disputa cel mai aşteptat meci al competiţiei, „dublul” dintre Mergea/Tecău şi Jarko Nieminen/Timo Nieminen. Ultima zi, cea de duminică (ora 13:00), programează partidele Marius Copil - Jarkko Nieminen şi Victor Crivoi - Harri Heliovarra. Toate jocurile vor fi transmise în direct de TVR1 şi TVR HD.