“U” a revenit pe Cluj Arena cu 30.000 de oameni alături

La primul meci jucat pe Cluj Arena, la revenirea Universităţii la Cluj, aproape 30.000 de oameni au umplut tribunele noului stadion, pentru a asista la meciul amical cu Kuban Krasnodar. Ruşii n-au avut milă de "studenţi", cărora le-au aplicat o corecţie zdravănă, 4-0. Seara a avut însă o însemnătate specială.

Nu e o finală de campionat, cei care o iubesc nici nu pretind aşa ceva, dar "U" revine în templul său. Vestiarele nu sunt aceleaşi, construcţia miroase a nou, vechile tribune cu bănci din leaţuri sunt acum acoperite, arena se înalţă falnică din ceaţa tomnatică a Someşului, paraşutată parcă din viitor, dar e pentru "studenţi", la fel ca bătrâna tribună de lemn ajunsă de decenii la Câmpia Turzii, la fel ca vechiul "Moina", casa cea mai de preţ. Istoria nu se uită, cum nu se uită nici caracterele care au construit-o cu migală. Ei, Luca, Dascălu, Coracu, Ivansuc, Câmpeanu, Sfera, Sepci şi mulţi alţii, au consolidat un Partenon pe care l-au închinat posterităţii, acesta devenind un simbol al virtuţilor morale, pentru că la asta se rezumă istoria Universităţii.

În aer se simte un iz al perioadei romantice ce se îmbină perfect cu toamna cernută deasupra Clujului. Astăzi, fotbalul se va juca din plăcere, nu există prime, nu există mize, poate doar sentimentale, dar atât. Englezii l-au inventat, brazilienii l-au dedicat publicului şi acum se joacă pentru cele aproape 30.000 de suflete care au împânzit arena. Printre spectatori, pe ici-colo se zăresc şi fizionomii grave, îmbătrânite de timp, care privesc cu nostalgie prezentul. Echipele încep partida deschis, se pasează, se atacă. "Pe vremea când jucam eu, ăsta era fotbalul, îl jucam din plăcere şi aici am trăit la intensitate maximă fiecare clipă din viaţă. Dacă acest loc ar vorbi, dacă ar înşira ce s-a întâmplat aici, ar fi cea mai educativă poveste istorisită vreodată", spune Remus Câmpeanu, dreptaciul de pe flancul stâng de altădată. "Hai să ne uităm la meci", continuă Câmpeanu.

Vechii şi noii "U"-işti tresar la fiecare fază, iar Niculescu priveşte tribunele cu mândrie şi regretă că n-a ales-o mai devreme pe "U" Cluj. Dan Petrescu se ridică din când în când de pe bancă, se uită cu o privire de general spre teren, dar îşi reia de fiecare dată locul, la fel de serios ca şi atunci când joacă un meci oficial.

Cântece de leagăn

Stadionul freamătă şi trăieşte la intensitate maximă fiecare atingere. Cei mai în vârstă îl văd pe Ivansuc cum mângâie mingea cu o naturaleţe dusă la perfecţiune. Juca atunci când avea chef, trăgea la umbră când razele soarelului ardeau, dar imaginea sa este vie. "Nu este altul ca el şi asta poate să spună oricine care l-a prins jucând", spune venerabilul domn Marian. Îşi continuă istorisirea, dar vocea îi este acoperită de simfonie. Se cântă dinspre peluză, aşa cum s-a cântat şi în '65, când "studenţii" luau Cupa României pe stadionul Republicii, în faţa Piteştiului lui Dobrin.

Aripi frânte

Ruşii atacă, mingea ajunge în careul lui "U" şi Kulik, liber, îl învinge cu o reluare spectaculoasă pe Marius Popa. Clujenii nu îşi revin, sunt timoraţi, greşesc, iar Davidov duce scorul la 2-0. Boştină şi Niculescu nu sunt de acord, nu pot debuta pe Cluj Arena, fostul "Moina", cu o înfrângere. Şutează de la distanţă, dar mingea nu vrea să intre, trece puţin alături. Badea schimbă liniile. "Studenţii" reuşesc o bară, prin Tony, dar Kubanul îi mai loveşte o dată, tot prin Davidov, semn că nu au venit să facă demonstraţie. Rijkov duce scorul la 4-0 după o incursiune pe drepta, finalizată cu un şut direct în plasă. Se aude fluierul şi este sfârşit de 11 octombrie. Alb-negrii au pierdut, dar Universitatea a fost dintotdeauna şi este şi acum o poveste, dincolo de orice scor.

Echipa

La primul meci pe Cluj Arena, Universitatea Cluj a evoluat în formula: Popa - Unguruşan, Szilagyi, Pele, Grecu - Cojocnean, Boştină, Nasser, Mendy - Niculescu, Machado. Pe parcurs, tehicianul Ionuţ Badea a rulat întreg lotul avut la dispoziţie.