Nu e fioros, ba din contra. Cine a mai văzut un balaur care poartă aparat dentar? „Îl ţin deja de un an şi jumătate. Aveam un coleg la Târgu Mureş, Vârtic, care purta un aparat dentar şi aşa m-am hotărât şi eu. Îl port în permanenţă, chiar şi când dorm, nu mă deranjează. Mai trebuie să-l ţin încă jumătate de an". Acum, că m-am liniştit, îl întreb cum e să ai un nume atât de cunoscut. Zâmbeşte, nu e deranjat de întrebare, e oricum prea politicos ca să se supere pe ziarist. „Nu am avut nici o problemă din cauza numelui. Probabil şi din cauza faptului că înainte îl cunoscuseră pe fratele meu şi erau obişnuiţi cu numele. Am fost întrebat de cineva din presă dacă e numele meu real sau vreo poreclă. Mai auzeam în presă «Balaurul cu şapte capete», dacă prindeam un meci bun sau «A fost ucis Balauru», după o înfrângere".
Dacă nu l-aţi recunoscut deja, subiectul acestui reportaj e Dragoş Balauru, portarul transferat de urgenţă, după prima etapă, de la Târgu Mureş. Mai precis e vorba de un împrumut pe un an. A acceptat imediat. „M-a sunat Toni Heleşteanu (preşedintele de la FCM Târgu Mureş - n.red) într-o seară. «Ce faci? Vrei să mergi la Universitatea Cluj? » Normal că vreau, i-am răspuns. Am renunţat la trei salarii, am un contract de două ori mai mic la Cluj, dar nu mă interesează acum banii. Sunt tânăr, vreau să joc, să apăr în prima ligă, să mă afirm. Au fost discuţii avansate şi cu Rapid, dar Târgu Mureş a cerut o sumă prea mare, în jur de 300.000 de euro, iar eu veneam după o perioadă mai slabă". Ce ştia despre Universitatea? „ E o formaţie cu tradiţie, foarte iubită, cu suporteri fanatici. Îi cunoşteam pe Firţulescu, Dinu, Popa, Roberto Iancu".
Despre „U" şi Rapid
Dragoş nu ezită să-şi prezinte echipa pe care o simpatizează din copilărie. E genul de întrebare pe care fotbaliştii o driblează, să nu aprindă focul peluzei. „Sunt rapidist de mic. Tatăl meu e rapidist şi mi-a insuflat pasiunea pentru Rapid. Fratele meu, Dan, e stelist. La derby-uri ne mai contrăm. Chiar dacă e rapidist, tata nu i-a putut impune lui Dan cu cine să ţină. De ce Rapid? Pentru spiritul care a rezistat peste timp, spirit pe care l-am regăsit şi aici la Universitatea Cluj. Şi în Giuleşti, şi la Cluj oamenii sunt cu sufletul alături de echipă. Cântă tot timpul, te fac să te simţi fotbalist. Poate că într-o zi ajung şi la Rapid".
„În meciuri uit de tot"
A copilărit în comuna Poroschia (jud. Teleorman), o localitate situată în prelungirea oraşului Alexandria. Nu a crescut animale, nu şi-a petrecut vacanţele pe ogor. De gospodărie şi grădinărit se ocupau bunicii. A început fotbalul la 9 ani la CSS Alexandria, primul său antrenor a fost Gabi Lungu. „Am fost de la început portar, am ştiut ce vreau. La miuţele jucate cu fratele meu, mă baga în poartă să exerseze". Din tribună, nu pare foarte înalt, prilej pentru critici să strâmbe din nas. Scepticii şi-au schimbat părerea după ce l-au văzut cum apără. E sigur în intervenţii, curajos, nu se bâlbâie la întâlnirea cu mingea. „Am 1,83 m. Am avut de suferit din cauza înălţimii. La Snagov, am fost 8 portari în probe, eu eram cel mai mic. Am fost singurul care m-am evidenţiat. Afară se merge foarte mult pe portari înalţi. Noi nu-l avem în ţară decât pe Tătăruşanu. Se tot vorbeşte de careul mic, unde ar trebui să zboare capete când iese portarul. Se uită că nu mai sunt centrările de altădată. Azi se centrează în forţă, nu iese nici Casillas, fiindcă rişti să devieze cineva balonul. Norocul contează foarte mult. Portarii buni au şi noroc".
Îl rog să-şi creioneze un autoportret. „Ca portar, am joc de picior şi reflexe. E foarte important să intuieşti momentul când trebuie să intervii. Am acumulat o mică experienţă, deşi nu am decât 22 de ani. Doar în ultimele şase luni nu am apărat la Târgu Mureş, dar şi atunci am jucat la echipa secundă. Ca om, sunt modest, nu sunt genul care să ies în faţă. Sunt un tip normal". Dragoş nu a avut niciodată impresar şi e prima dată când va colabora cu Anamaria Prodan, cu care nu s-a întâlnit la Snagov.
„Balauru moare tot timpul în poveşti"
Ştie elementul miraculos cu care poţi să ajungi până la capătul poveştii în fotbal. „Jucătorul trebuie să fie serios. Acesta este atuul marilor fotbalişti. Seriozitatea şi munca sunt foarte importante. Când sunt la antrenament, mă concentrez, iar la meciuri chiar uit de tot. E vital să fii pregătit mental. Oamenii te întreabă de ce eşti obosit, că doar nu ai făcut nimic în poartă. Oboseala psihică e mai istovitoare decât cea fizică. Dacă o clipă îţi fuge gândul la altceva, poţi să iei gol. În teren e mai uşor, alergi, uiţi de probleme".
Dragoş a trecut primele probe iniţiatice, dar drumul e încă destul de lung. Urmăriţi-l cu încredere, e hotărât să reuşească. „Balaurul e un personaj negativ în poveşti. Balaurul era omorât tot timpul în basme. Eu vreau să fiu un personaj pozitiv în povestea Universităţii Cluj". Şi am încălecat pe un bob de linte şi v-am povestit despre un portar cuminte.
„Dan îmi spune să am curaj"
Dragoş este mai mic cu 9 ani decât fratele său, Dan, care a trecut pe la Poli Timişoara, Oţelul, Apulum sau Unirea Urziceni. Dan evoluează pe postul de mijlocaş dreapta, dar în prezent nu are echipă. „Nu am jucat împreună decât o lună, când eram la Snagov. Mă critică dacă greşesc, îmi dă sfaturi bune. După miuţele din vacanţe ne tachinăm doar acasă, nu în public. Cel mai important sfat pe care l-am primit de la fratele meu? Să am curaj! Acelaşi lucru mi l-a spus şi domnul Sabău, antrenorul cu care am debutat în prima ligă".
„Fac ce-mi place"
Tânărul portar a explicat ce se ascunde în spatele unei meserii invidiate pentru câştigurile ce le generează. „Lumea nu ştie câtă muncă este. Iarna stai o lună şi jumătate în cantonament. Pe lângă antrenamente, ai nevoie de odihnă, altfel nu poţi să dai randament. E important că faci ce-ţi place", a spus Dragoş. „Nu ştiu ce aş fi făcut dacă nu jucam fotbal. Probabil terminam o facultate, ceva legat de Ecologie şi Resurse Umane. Am absolvit Facultatea de Educaţie Fizică din cadrul Universităţii «Spiru Haret».
Nu-l sperie penalty-urile
În scurta carieră din prima ligă, Balauru a atras atenţia şi prin inspiraţia demonstrată la penalty-uri. „Am apărat în faţa lui Brandan, Zicu şi Dâlbea. Pe Brandan l-am văzut în Supercupă cu CFR şi ştiam cum bate, iar la Zicu a fost vorba de inspiraţie. Astăzi, informaţia este foarte importantă. În ligile inferioare nu am reuşit să apăr nici o lovitură de pedeapsă". Dragoş îl are ca model pe Lobonţ şi e fan Barcelona, „acolo nu mai e vorba de fotbal, e altceva". Fotbalistul Universităţii nu crede că există o criză de portari în România: „Avem destui portari talentaţi, dar nu sunt promovaţi". Wesley şi Dică sunt atacanţii care i-au produs cele mai mari probleme.
Probe la Rapid şi Steaua
Dragoş a avut şansa să fie legimat la Rapid la vârsta de 10 ani. „Am dat probe şi am fost acceptat, dar nu m-au lăsat părinţii să stau în capitală. Am fost sunat acasă, mi s-a spus să mă prezint. Bucureştiul era prea mare". După selecţia din Giuleşti, la 15 ani şi-a încercat norocul şi în Ghencea. „Aveam 1.55 m şi am fost considerat prea mic. M-au păstrat. M-am antrenat doi ani cu Ion Gabriel. Am jucat la «Mircea Eliade», care colabora cu Steaua. Era un avantaj pentru mine, făceam aceleaşi antrenamente, dar jucam două meciuri pe săptămână, la grupele 1989 şi 1990. În doi ani am ajuns să măsor în jur de 1,80 m. De acolo am plecat la CSS Nucet în Divizia D, unde eram numai copii. Am crescut foarte mult, pentru că jucam împotriva seniorilor".
Decontul unei nopţi pierdute
Dragoş spune că un sportiv are nevoie de două zile ca să recupereze o noapte pierdută: „Poate unii au nevoie să iasă. Îţi trebuie două zile să-ţi revii după o noapte pierdută, chiar dacă nu ai consumat alcool. Eu ies rar, doar în vacanţe. Mie îmi place liniştea". Portarul Universităţii Cluj preferă vacanţele în România. „Avem o ţară frumoasă. Merg des pe Valea Prahovei. Aici am învăţat să mă dau cu placa. M-a învăţat fostul meu coechipier, Vagner, care e născut la Azuga. Din păcate, nu am voie să practic sporturi de iarnă, fiindcă risc să mă accidentez", a mărturisit Dragoş, care conduce un Golf 5. În afara fotbalului, îi plac tenisul de masă, tenisul de câmp, handbalul, pescuitul şi biliardul.
CV Dragoş Balauru
Data naşterii:
11.11. 1989
Locul naşterii: Poroschia (jud. Teleorman)
Post:portar
Înălţime: 1,83m
Greutate: 72 kg
A jucat la CSS Nucet, Snagov, Tg. Mureş, „U" Cluj
