De asemenea am menţionat majoritatea proiectelor mari aparţinând atât Primăriei Cluj-Napoca, cât şi Consiliului Judeţean Cluj. Centuri ocolitoare, inele de decongestionare a traficului, modernizare şi reabilitare a sute de străzi, parking-uri, pieţe agroalimentare, parcuri industriale, modernizarea principalei porţi aeriene de intrare în Transilvania, Aeroportul Cluj, şi o mulţime de alte proiecte, care din păcate au fost blocate politic timp de 12 ani de o administraţie clujeană inconştientă.
în ultimul paragraf al acelui text îmi exprimam îngrijorarea cu privire la o situaţie tensionată care poate duce la revendicări absurde asupra unor proiecte, atât din partea Primăriei, cât şi a CJ. Primii paşi au fost făcuţi deja cu privire la paternitatea proiectului Nokia la Cluj, a dezvoltării aeroportului şi a Autostrăzii Transilvania sau a centurilor ocolitoare. De asemenea, în acest moment, reprezentanţii Primăriei şi ai CJ nu ştiu cu exactitate cine a adus mai mulţi bani în oraş şi în consecinţă se ceartă, deocamdată de la distanţă, în emisiuni Tv sau în comunicate de presă.
Un subiect la care nu am făcut referire decât în trecere este dezvoltarea imobiliară a Clujului, care are o viteză incredibilă. Din păcate însă viteza incredibil de mare pentru un oraş care a evoluat mult timp în ritm de melc duce la încălcarea regulilor. Nu de circulaţie, ci de urbanism. Practic, în acest moment nimeni din acest oraş nu ne poate spune unde şi cum se va extinde Clujul în următorii 5 ani. Toţi, de la reprezentanţii agenţiilor imobiliare la reprezentanţii administraţiei, pot eventual specula.
Cei care decid în realitate sunt doar investitorii şi dezvoltatorii imobiliari. Nimeni nu ştie unde va fi zona de retail, unde va fi eventuala zonă industrială, unde va fi zona viitorului centru financiar-administrativ, unde vor fi cartierele de blocuri şi unde vor fi cele de case pe care le are orice aglomerare urbană civilizată din lume. în acest moment, toţi se bucură că vin companii prestigioase, că se construieşte mult şi că oraşul şi împrejurimile cresc într-un ritm incredibil.
Cel puţin deocamdată viziunea globală asupra dezvoltării ulterioare a oraşului nu reprezintă din păcate o prioritate. încă administraţia preferă să joace retroactiv. Investitorii vin, propun şi, cu un pic de noroc tardus în lobby, pot obţine aproape orice în Cluj. Neexistând restricţii sau reguli clare care să nu suporte derogări, celor care vin să investească la Cluj li se dă orice şi oriunde. Tocmai de aceea noile dezvoltări imobiliare, Bună Ziua, Europa, Câmpului, Floreşti, Borhanci sau Someşeni, arată absolut haotic.
Aici casele s-au făcut înaintea reţelelor edilitare şi a drumurilor, investitorii privaţi dictând practic regulile noilor cartiere ale Clujului. Aceştia nu pot fi acuzaţi însă de nimic deoarece unicul lor scop, profitul, nu-i obliga să gândească nici magistrale de 11 metri, nici străzi de 9 metri şi nici alei de 7. Şi până la urmă nici măcar servicii, deoarece cererea era şi este atât de mare încât se cumpăra şi se cumpără încă orice. De aceea lumea s-a trezit lângă o casă de P+1 cu o aşa numită locuinţă colectivă mică de P+4 sau 5 nivele.
Asta ca să nu vorbim de străzi unde pe o parte regimul de înălţime este de P+1+M, iar pe cealaltă, la solicitarea vreunui « băiat cu pile », s-a dat liber până la P+6 sau P+8. Haos total în urbanism, care a generat haos total în noile cartiere. La toată această stare de fapt se adaugă o luptă absurdă care poate degenera în blocaje asupra unor proiecte ale oraşului. Pe stadion, cele două comisii, ale CJ şi Primăriei, s-au luat la harţă şi în continuare cea mai iubită echipă din Ardeal, Universitatea, joacă pe un “Ion Moina” ce stă să se dărâme. La Spitalul de Urgenţă nimeni nu e în stare să spună cine pe cine a boicotat.
Cert este că investiţia rămâne în aşteptare. La viitoarea Autostradă Urbană Nokia au reuşit să vină din nou cu două viziuni privind traseul acesteia. La aeroport lucrurile au luat o întorsătură absolut aiuritoare pentru oraş. Fiecare doreşte dezvoltarea aeroportului, dar unii aruncă vina pe anumite clădiri cărora Primăria le-a dat autorizaţie fără să consulte Autoritatea Aeronautică Civilă, iar ceilalţi merg cu jalba în proţap la Bucureşti printr-un viceprimar să ceară nici mai mult, nici mai puţin decât anularea extinderii aeroportului în favoarea unor investiţii private care includ, ce-i drept, şi o componentă socială.
Probabil în ochii bucureştenilor părem de-a dreptul tâmpiţi. Până unde se poate ajunge în războiul dintre CL şi CJ pentru ca măcar cei doi reprezentanţi de seamă ai Clujului, Emil Boc şi Marius Nicoară, să-şi oprească subordonaţii să facă gesturi sau acţiuni care în cele din urmă atentează la binele Clujului?
Dacă se blochează dezvoltarea aeroportului printr-o acţiune inconştientă a unui clujean au de suferit nu doar cei 500.000 de locuitori care acum trăiesc în Cluj, ci şi cei peste 1 milion care vor ajunge să locuiască aici până în 2021 sau celelalte milioane de ardeleni care trăiesc ancoraţi într-un fel sau altul de capitala Ardealului.
Cei care se află acum în fruntea administraţiei, de la primar, preşedinte, vicepreşedinţi, viceprimari la consilieri locali şi judeţeni aflaţi vremelnic în funcţii, vor rămâne răspunzători dacă proiecte importante sunt blocate inconştient, dacă clădiri construite ilegal vor fi piedică în calea dezvoltării sau dacă investitori serioşi vor sta la distanţă de Cluj din cauza haosului absolut care există în cadrul celor două instituţii centrale ale administraţiei clujene.
Din păcate pentru ei, vreau să îi informez eu dacă nu au fost informaţi, atât pe Emil Boc, cât şi pe preşedintele CJ, Marius Nicoară, că nu pot gândi dezvoltarea Clujului decât împreună. Oraşul nu poate fi scos din judeţ şi mutat într-un altul, aşa cum nici judeţul nu poate să facă abstracţie de locul unde trăiesc mai mult de jumătate din totalul locuitorilor Clujului. Sper din tot sufletul ca investiţiile fără precedent şi realizările incontestabile din Cluj şi Cluj-Napoca din epoca Boc-Nicoară să nu pălească din cauza unor ambiţii şi reglări de conturi ce nu-şi au locul între cei doi edili. Ar fi păcat pentru ei ca persoane şi ar fi şi mai mare păcat pentru acest oraş care părea intrat în sfârşit în zodia investiţiilor şi a dezvoltării durabile.
PS. Colegii mei Alin Golban şi Luminiţa Silea au început documentarea pentru o serie de articole despre subiectul retrocedărilor inexistente de la Palocsay. Puteţi citi inclusiv în ediţia de astăzi mărturii incredibile pentru anul 2007 despre concetăţeni de-ai noştri care aşteaptă de 17 ani să-şi primească pământurile bunicilor şi străbunicilor înapoi.
Le-au promis ex-preşedinţilor CJ, Victor Romulus Constantinescu şi Graţian Şerban, ex-primarul Clujului Gheorghe Funar şi toţi prefecţii de la Zanc, Fărcaş, Cerghizan, Rus, Soporan, Hărdău şi Tişe, şi în cele din urmă oamenii din Cluj-Feleac s-au ales doar cu promisiuni neonorate. Responsabilitatea stă în acest moment pe umerii primarului Emil Boc, care, deşi a pasat-o către viceprimarul Boros Janos şi Camera Agricolă, nu poate rămâne indiferent la cele peste 800 de familii care au acte şi solicită un drept care li se cuvine în Palocsay.
Acum o săptămână, tot ZIUA de Cluj scria despre clujeni şi felecani plecaţi în Germania care se pregătesc să se întoarcă cu autocarele acasă pentru a-şi lua ceea ce le aparţine. Probabil încă nimeni din jurul Primăriei Cluj-Napoca şi al primarului Emil Boc în persoană nu au sesizat butoiul cu pulbere care îl reprezintă adevăraţii proprietari de la Palocsay.
Deocamdată din decenţă, respect şi dorinţă sinceră de a se rezolva problema Palocsay pe cale amiabilă atât eu, cât şi colegii mei care se ocupă de acest subiect, am ales să nu publicăm declaraţiile disperate şi de-a dreptul războinice ale unor oameni aflaţi la senectute care privesc cu mânie spre Primăria Cluj.
Suntem convinşi că inconştienţa celor din jurul primarului Boc, care ar fi trebuit să se ocupe de această problemă, nu este cunoscută întru totul şi domniei sale primarului Clujului. Dacă va citi ziarul ZIUA de Cluj, în zilele care urmează va putea vedea disperarea la care au ajuns mulţi dintre oamenii din Palocsay care şi-au pus speranţele în el.
