Leacurile bunicilor. 10 plante pentru o piele sănătoasă

Rănile, eczemele, dermatitele şi tenul cu probleme se tratează cu ceaiuri, tincturi şi uleiuri din plante.

Sucul de aloe, cicatrizantul-minune

Una dintre cele mai cunoscute plante folosită pentru prepararea produselor cosmetice este clasica aloe. Cine nu a auzit de sucul proaspăt de aloe, care se pune pe răni pentru a ajuta cicatrizarea, pe pielea afectată de arsurile soarelui pentru a o calma sau de proprietăţile lui antimicrobiene, hidratante şi antiinflamatorii? Aloe vera hrăneşte şi hidratează pielea ofilită prin conţinutul bogat de vitamine A, B1, B2, B6, minerale, microelemente şi aminoacizi. Se poate folosi şi în cazul înţepăturilor de insecte. Aloe vera se foloseşte încă din antichitate în scopuri medicinale şi nici pînă în ziua de azi nu şi-a pierdut din importanţă. Are rol în regenerarea celulară, protejează împotriva bacteriilor şi a fungilor (ciuperci), potoleşte senzaţia de mîncărime de la nivelul pielii, poate vindeca şi aftele de la nivelul gurii. Sucul de Aloe vera împiedică îmbătrînirea pielii, prevenind apariţia ridurilor doar cu o compresă ţinută 10 minute pe faţă, de cîteva ori pe săptămînă.

Gălbenelele fac pielea fină

Florile de gălbenele se folosesc ca cicatrizant şi antiinflamator sub formă de spălături, comprese şi cataplasme în plăgi, hemoroizi, arsuri, degerături, acnee, herpes sau pentru activarea tenului uscat. Infuzia are rol antiinflamator şi cicatrizant, antibacterian şi antifungic (datorită uleiului volatil pe care îl conţine). Se mai foloseşte sub formă de băi, cataplasme sau pansamente în bolile de ochi sau pentru spălarea rănilor. Cataplasmele şi tinctura din flori de gălbenele se folosesc ca pansament pentru rănile care se vindecă greu (ulceraţii, plăgi cu puroi, acnee, eczeme). Gălbenelele stimulează epitelizarea, îmbunătăţesc circulaţia sanguină, ajutînd vindecarea în profunzime a ţesuturilor. pentru că fac pielea fină, cremele pe bază de gălbenele sînt recomandate pentru pielea călcîielor, a mîinilor uscate. Bio-flavonoidele conţinute în florile de gălbenele acţionează prin reducerea fragilităţii vaselor de sînge capilare, de aceea extractul de gălbenele este recomandat în tratarea cuperozei.

Coada-şoricelului, prietena tenului uscat

Coada-şoricelului ajută la afecţiuni vasculare, eczeme, arsuri, contuzii, răni purulente, ulceraţii, hemoroizi, abcese dentare, astm bronşic, leucoree, prolaps uterin. Sucul plantei se foloseşte sub formă de comprese aplicate pe locul afectat, pentru tratarea bătăturilor, a arsurilor uşoare, precum şi pentru a favoriza cicatrizarea rapidă a rănilor. Tinctura are cele mai bune efecte pentru tratarea infecţiilor, inflamaţiilor şi a leziunilor pielii, în aceste cazuri coada-şoricelului acţionînd ca un foarte eficient dezinfectant. Uleiul de coada-şoricelului redă pielii necesarul de grăsime. Iată o reţetă pentru îngrijirea tenului uscat: se prepară o infuzie dintr-o lingură de flori uscate şi mărunţite de coada-şoricelului peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită. Se lasă acoperită 30 de minute, se strecoară, se foloseşte sub formă de comprese pe faţă.

Muşeţelul, dezinfectantul ideal

Cremele pe bază de muşeţel sînt foarte uzuale în hidratarea pielii mîinilor şi a corpului. Ajută şi la hemoroizi, furunculoză, răni purulente, ulceraţii, leucoree sau reumatism, ceaiul de muşeţel fiind cunoscut pentru calităţile sale antiseptice şi bactericide. Muşeţelul are efect sudorific, calmant, antispasmodic, dezinfectant şi antiinflamator în inflamaţii de tot felul, mai ales ale mucoaselor. Se administrează sub formă de comprese şi spălături în conjunctivite şi alte inflamaţii ale ochilor, în erupţii cutanate care provoacă mîncărimi sau supuraţii, precum şi în alte dermatoze. Remediu universal, muşeţelul poate fi folosit şi în cazul celulitei. Activînd circulaţia capilarelor, ajută la eliminarea toxinelor din epidermă. În urma unui tratament cu muşeţel, pielea devine mai fermă şi netedă, iar celulita dispare. Se prepară o tinctură de muşeţel din 40 g flori macerate timp de 6-8 ore în 4 linguri de alcool. Se împarte maceratul în două părţi egale. O parte se depozitează într-o sticluţă închisă la culoare, iar în cealaltă se adaugă 100 ml ulei de măsline. Preparatul se fierbe în baie de abur 2-3 ore, apoi se filtrează prin presare şi se depozitează într-o sticlă de culoare închisă. Zonele afectate de celulită se masează cu ulei de muşeţel amestecat cu tinctură (20 ml tinctură la 60 ml ulei de muşeţel), timp de 15-20 minute, în fiecare seară. Florile acestei plante pot fi utilizate şi în decolorarea naturală uşoară a părului blond.

Uleiul de sunătoare calmează

Virtuţile terapeutice ale sunătoarei sînt bine cunoscute de veacuri, această plantă avînd un renume în vindecarea bolilor de piele. Este folosită ca analgezic, antiseptic, cicatrizant, descongestionant, antiiritativ, calmant al mîncărimilor şi în alte probleme ale dermatozelor. Uleiul din sunătoare luptă împotriva alergiilor, eczemelor, iritaţiilor; fierii leneşe, a pietrelor la vezică, a durerilor de cap. Acest ulei se aplică pe piele în caz de alergie, arsuri (inclusiv solare), eczeme, iritaţii. Unguentul din flori calmează, fiind extrem de util în diminuarea suferinţelor, dar şi pentru vindecarea arsurilor de gravitate mică şi medie (inclusiv cele solare). Pentru combaterea mîncărimilor pielii şi a usturimii se adaugă în unguentul de sunătoare zece picături de ulei volatil de mentă, efectul este imediat şi de lungă durată. Infuzia de plantă este bună în caz de gingivite, afte, abcese dentare, rană, sub formă de gargară.

Rozmarinul luptă cu durerea

Rozmarinul e o plantă condiment, dar are şi proprietăţi curative. Folosit în uz extern, are rol antiseptic, cicatrizant, stimulent al circulaţiei pielii capului (de unde şi un efect de creştere a părului). Este adjuvant în paraplegie spastică şi hemiplegie. După cîteva minute de la aplicare pe piele, aceasta se încălzeşte, semn că s-a actival circulaţia în zona masată.
Uleiul de rozmarin se recomandă şi în cazul persoanelor care suferă de reumatism. Corpul se masează bine, iar apoi se acoperă pielea cu ţesături de bumbac ca să-şi poate face efectul. Acest ulei are o puternică acţiune dezinfectantă, tonică şi astringentă, fiind, în acelaşi timp, un excelent antiinflamator, antifebril şi diuretic. Masajul cu acest ulei calmează crampele abdominale, durerile reumatice şi cele provocate de entorse ori luxaţii, iar băile aromate (circa 20 picături la o cadă cu apă) relaxează şi combat insomnia.

Băile călduţe cu ulei de rozmarin sînt eficiente şi pentru îmbunătăţirea circulaţiei periferice, fiind recomandate celor ce suferă de ateroscleroză sau se plîng de senzaţia de mîini şi picioare reci. Pentru combaterea migrenelor, se recomandă masarea tîmplelor cu ulei de rozmarin, simplu sau amestecat cu ulei de lavandă.

Brusturele e bun la înţepături de insecte

Tinctura de brusture este excelentă în tratarea bolilor de piele (psoriazis, impetigo) şi pentru sănătatea firului de păr.

Tot pentru întărirea rădăcinilor, se foloseşte infuzia din rădăcină de brusture în ulei de migdale sau de măsline. Decoctul e bun contra mîncărimilor, iar în cazul afecţiunilor cutanate, al erupţiilor, coşurilor şi furunculilor se foloseşte rădăcină de brusture sub formă de infuzie cu care se pun comprese. Se pun 2 linguri de rădăcină mărunţită în 500 ml apă clocotită, se continuă fierberea timp de 2-3 minute la foc mic. Se lasă vasul acoperit timp de 15 minute. Folosit atît intern, cît şi extern, vindecă acneea, furunculoza, diferite eczeme. Prin clătirea gurii cu un astfel de ceai se combat gingivita şi amigdalita. Frunzele crude se aplică pe zona dureroasă, în reumatism. Frunzele zdrobite sînt bune contra muşcăturilor de şarpe sau înţepăturilor de insecte. Brusturele reprezintă un remediu valoros pentru tratarea pielii uscate şi cu cruste. Extern, cataplasmele şi compresele de brusture pot accelera vindecarea rănilor şi ulcerelor.

Coada-calului curăţă abcesele

Ceaiul din coada-calului este recomandat în erupţii de piele însoţite de mîncărimi, în dureri reumatismale, artrite şi nevralgii, hemoragii. Se recomandă gargara cu ceai de coada-calului în amigdalite, inflamaţii ale mucoasei bucale, stomatite ulceroase, sîngerări ale gingiilor, gingivite, fistule şi polipi în cerul gurii şi gît, dar şi în tumori maligne. Pentru abcese, se pun comprese cu decoct de coada-calului ceva mai concentrat (6 linguri la litru) pe locul afectat. Compresele se ţin cîte un sfert de oră, schimbîndu-le din cînd în cînd. Această aplicaţie curăţă abcesele, le drenează şi accelerează cicatrizarea treptată. În caz de eczeme, se fac spălături cu decoct de coada-calului, după care se aplică o cataplasmă, ce se ţine vreme de 1-3 ore, iar apoi locul tratat se lasă să se zvînte la aer. Băile fierbinţi la picioare cu decoct din plantă ajută la tratarea transpiraţiei abundente a picioarelor. Extractul din coada-calului e foarte important în refacerea elasticităţii şi în reducerea celulitei. Coada-calului a fost folosită de secole pentru întărirea unghiilor, a părului şi pentru împiedicarea apariţiei semnelor de îmbătrînire a pielii. Coada-calului, aplicată extern, are efect antitumoral (mecanismul de acţiune nu a fost deocamdată elucidat) şi cicatrizant, ajută în dermatoze şi plăgi cu risc de malignizare.

Mugurii de plop inhibă cancerul de piele

Inhibă formarea şi dezvoltarea tumorilor, favorizează procesele de regenerare. Extern, se foloseşte ca antiseptic, stimulent al imunităţii locale, favorizează cicatrizarea estetică şi ajută în dermatoze, este anticandidozic şi antihemoroidal. Este indicat pentru cicatricele inestetice, tumorile exteriorizate, cancerul de piele, pentru revitalizare şi menţinerea sănătăţii. În tratarea afecţiunilor dermatice s-au constatat cele mai diversificate efecte, mai ales în leziunile cutanate, răni dureroase, ulceraţii atone, ulcere varicoase, arsuri, degerături, acnee, herpes, bube dulci, eczeme, micoze, foliculită, hemoroizi, fisuri anale. Se aplică comprese cu tinctură de muguri, recomandată şi în candidoze bucale şi vulvo-vaginale, în febre eruptive, crampe şi dureri musculare (la sportivi), tuberculoză cutanată şi crăpături de piele. Unguentul se prepară din 200 g muguri de plop uscaţi şi zdrobiţi în 500 g untură de porc, proaspătă şi nesărată, cu adaos de 50 g ceară de albine. Se strecoară prin tifon şi se amestecă pînă la uniformizarea alifiei. Se utilizează în caz de bube dulci, ulceraţii infectate, hemoroizi, fisuri dureroase, gută. În cosmetică şi în parfumerie, se folosesc extractele din muguri ca fixatoare de arome şi pentru tratarea tenurilor acneice.

Rostopasca topeşte negii

Se poate folosi extern contra bolilor de piele, bătăturilor, a verucilor şi a eczemelor care nu vor să se vindece. Cataracta şi petele pe cornee pot să dispară treptat cu ajutorul acestei plante. Sucul ajută chiar în cazul sîngerării retinei. Rostopasca tratează tuberculoza pielii: 30 g rostopască făcută pulbere, 15 g lanolină, 15 g vaselină şi 10 picături de acid fenic. Se unge rana şi se lasă pansamentul 2-3 zile, după care se schimbă, repetîndu-se pînă la vindecare. Pentru căderea negilor se utilizează sucul proaspăt din tijele de rostopască. Acesta se aplică de 3 ori pe zi, în straturi succesive, timp de 2-3 săptămîni. Treptat, negii îşi schimbă culoarea, scad în dimensiune şi apoi cad. Rostopasca are şi acţiune antimicotică, tratează şi herpesul, bubele dulci, psoriazisul şi alte boli de piele. Ajută la cicatrizarea rănilor şi la prevenirea apariţiei cheliei, fortificînd părul. Tinctura se administrează pe porţiunile de piele afectate de cancer de piele, negi, bătături şi eczeme care nu se vindecă.