Acest lucru a fost cât se poate de vizibil la cele trei scrutinuri electorale amintite. Acolo unde PD a avut primari, scorul lui Băsescu sau al partidului a fost peste media pe ţară. Acelaşi lucru s-a întâmplat în cazul preşedinţilor de consilii judeţene PSD şi PNL. Ca să nu mai vorbim aici despre valul portocaliu pornit în marile oraşe în 2004 odată cu câştigarea alegerilor de către reprezentanţii defunctei Alianţe DA, PD şi PNL.
De asemenea, nu trebuie uitat nici mobilul descentralizării şi al regionalizării prezent în UE, motiv care va face ca în scurt timp rolul preşedinţilor de CJ să crească semnificativ. Pe acest fond dominat şi de începerea unui nou şir electoral, locale, generale şi prezidenţiale ce se vor influenţa prin sistemul “bulgărelui de zăpadă”, miza pe localele din mai este probabil cea mai mare din ultimii 18 ani.
La Cluj situaţia aparent clară are, totuşi, şi câteva necunoscute care merită analizate. Indiscutabil e greu ca cineva să se îndoiască de faptul că Emil Boc (care întârzie să îşi anunţe candidatura) va câştiga un nou mandat de primar. Boc domină autoritar sondajele de opinie şi acumulează întreaga apreciere cu privire la schimbarea majoră pe care a trăit-o Clujul în ultimii trei ani şi jumătate.
Pentru clujeni străzile, parking-urile, explozia din construcţii, mall-urile, investitorii veniţi la Cluj, întreaga paletă de hipermarket-uri, cash & carie şi supermarket-uri se confundă cu un singur nume, primarul Boc. Alegătorii nu văd în nuanţe şi nu caută responsabili pentru creşterea Clujului şi în ceilalţi lideri locali, în speţă preşedintele CJ, Marius Nicoară, sau chiar parlamentarii, relativ activi ai Clujului. Nuanţele le văd doar cei care cred că cineva va uita că banii pentru Cluj au fost în 2005-2006-2007 mai mulţi decât în toţi cei 14 ani anteriori.
Responsabilitatea nu este căutată nici înspre consilierii locali sau judeţeni care au avut cu siguranţă şi ei un rol cel puţin prin faptul că nu au blocat iniţiativele primarului, respectiv ale preşedintelui CJ. în cazul lui Boc, chiar dacă-i poate fi analizat procentual rolul în “miracolul clujean”, procentul rezultat îl va plasa peste ceilalţi actori locali.
Vor fi şi unii care să amintească că şi conjunctura i-a fost acestuia favorabilă. Intrarea României în UE şi un sistem politic în care Preşedintele, Guvernul şi administraţia locală clujeană a fost dominată cel puţin doi ani şi jumătate de “portocaliul politic” au contat în explozia oraşului. De asemenea, cu siguranţă sunt alte voci care vor spune că oricine, om relativ normal la cap, ar fi venit după dezastrul de 12 ani al epocii “primarului de tristă amintire”, ar fi putut să facă la fel de multe sau chiar mai multe. Poate da, poate nu.
Cert rămâne faptul că actualul edil Emil Boc are toate şansele să câştige un nou mandat. Restul sunt speculaţii şi comentarii pertinente sau răutăcioase ce rămân în seama celor preocupaţi de nuanţele din viaţa publică clujeană. Miza Clujului se mută astfel tocmai din cauza dominaţiei autoritare a lui Boc în cazul Primăriei dinspre instituţia de pe Moţilor spre cea din 21 Decembrie. Bătălia la Cluj nu se va da pe Primărie.
Acolo Boc va câştiga rămânându-i doar să forţeze câştigarea din primul tur. Miza alegerilor locale la Cluj o va constitui preşedinţia CJ, post-cheie în perspectiva următorilor patru ani, atât privind în perspectivă românească, cât şi în perspectivă europeană. Mizele secundare vor fi cele două posturi de viceprimari şi cele două de vicepreşedinţi de CJ, ambele condiţionate de scorul electoral pe care de această dată formaţiunile politice îl vor obţine la nivel local.
Numărul de voturi pe care îl vor obţine listele de la Consiliul Local şi Consiliul Judeţean va fi foarte important. La CL, Emil Boc, asemeni unei locomotive, va încerca să tragă după el la maxim lista de consilieri pentru a-şi putea impune printr-o negociere ulterioară, în forţă însă, cu UDMR sau chiar PSD un post de viceprimar pentru PD-L, celălalt urmând a fi dat la schimb formaţiunii care acceptă înţelegerea.
Practic, un scor electoral de 57-58% obţinut din primul tur de Emil Boc poate însemna prin “simpatie” un scor de peste 40% pentru lista formaţiunii sale, PD-L. în acest caz celelalte partide de pe scena politică clujeană, UDMR, PNL, PSD şi PRM, pot uita că mai reprezintă ceva în următorii patru ani la nivelul Consiliului Local. Practic, va mai conta doar acel partid care îşi pune viceprimarul şi acela condiţionat fiind de acceptarea sa de către Boc şi PD-L.
Dacă la Primărie şi CL lucrurile sunt simple, miza, aşa cum am afirmat şi mai sus, este fantastic de mare şi necunoscutele pe măsură în cazul Consiliului Judeţean. Aici o schimbare a sistemului de vot prin introducerea sistemului uninominal majoritar pentru alegerea preşedintelui CJ poate crea suspans şi întrecere în care nu se cunosc toţi câştigătorii de la început. în acest caz prima şansă o are de departe actualul preşedinte liberalul Nicoară, chiar dacă împotriva sa PD-L îl va arunca în luptă pe cel mai bine clasat din punct de vedere al notorietăţii, încrederii şi eventualei opţiuni de vot dintre secunzii lui Boc.
Culoarul Prefecturii la fel ca la nivel naţional cel al Ministerului de Externe a funcţionat perfect şi la Cluj în crearea de notorietate şi încredere a corpului electoral, Alin Tişe având toate şansele să fie aruncat împotriva lui Nicoară în cazul în care se va impune varianta de uninominal. De la PSD opţiunea va pendula probabil între Vasile Soporan şi Dan Canta, alţi doi politicieni ce şi-au câştigat notorietatea pe culoarul Prefecturii.
Asta rămâne varianta în cazul, repet, al schimbării sistemului de vot pentru alegerea preşedintelui CJ. Văzând însă structura actualilor preşedinţi CJ, la nivelul ţării, dominată de reprezentanţi PNL şi PSD, putem trage concluzia că cele două partide vor încerca pentru a-şi conserva poziţiile impunerea acestei variante. în cazul în care sistemul va rămâne însă neschimbat intră în scenă din nou importanţa-cheie a candidaţilor de primar şi a influenţei directe pe care fiecare dintre ei va încerca să o exercite asupra listelor de la consiliile locale şi cele judeţene.
în această situaţie avem şansa să vedem o confruntare a greilor pentru postul de primar. Chiar dacă acesta pare adjudecat de Emil Boc, PNL şi PSD vor trebui să îşi pună cei mai buni oameni în postura de candidaţi pentru a creşte la maxim numărul de consilieri locali şi judeţeni care vor condiţiona ulterior alegerea viceprimarilor şi vicepreşedinţilor.
Şi, bineînţeles poziţia-cheie de preşedinte al CJ care se va constitui astfel pentru toate formaţiunile clujene în mare miză a alegerilor locale 2008 din capitala Ardealului. Nicoară va încerca să-şi păstreze funcţia de preşedinte al CJ, dar nu va putea dacă nu va avea un număr suficient de consilieri pentru a negocia cu UDMR şi PSD în schimbul unor funcţii de vicepreşedinţi. Boc, la rândul lui, va încerca impunerea lui Mihail Hărdău sau Daniel Buda în poziţia de preşedinte CJ, iar PSD alături de UDMR vor fi miresele curtate de către cei doi lideri politici locali.
Din negocieri putem să ne trezim la CJ chiar cu un preşedinte PSD, dublat însă de doi vicepreşedinţi PD. Aşa cum la fel de bine vom putea vedea un preşedinte PNL dublat de un vice PSD şi unul UDMR, dar la fel de bine puteam asista la păstrarea celor trei poziţii deţinute de UMDR, vicepreşedinţi CJ şi viceprimar al Clujului şi un preşedinte şi un viceprimar aparţinâd PD-L.
Singura certitudine în acest moment rămâne câştigarea Primăriei, fără nici o îndoială de către Emil Boc. Acesta, însă, ştie foarte bine că pentru a avea linişte deplină în următorii patru ani, atât el, cât şi formaţiunea pe care o conduce au nevoie de mai mult! Miza lui Boc şi a PD-L este postul lui Nicoară!
