Tradiţii şi obligaţii

Tradiţii şi obligaţii
În cazul României, clamarea acuzatoare a faptului că nici o universitate nu este în primele cinci sute din lume trece sub tăcere împrejurarea că niciodată vreo universitate din România nu a fost în plutonul din faţă.

în aceasta nu este o scuză, ci doar un fapt. Actualmente, pentru a fi exacţi, de pildă, Universitatea “Babeş-Bolyai”, după comunicări făcute de la Shanghai, se află în primele şapte sute de universităţi din lume (dintre cele aproximativ douăzeci şi cinci de mii, câte există acum). Rămâne însă, fireşte, actual obiectivul al “urcării” în primele cinci sute (pe care Universitatea “Babeş-Bolyai” l-a dezbătut deja în 2004).

Unul din argumentele preocupării este tradiţia academică ce se află în spatele Universităţii “Babeş-Bolyai” (care este universitatea din România cu cea mai lungă tradiţie în urma ei) – o tradiţie de contribuţii efective la cultura universală, care îi obligă mereu pe cei ulterior născuţi. Care sunt însă performanţele intelectuale de nivel universal recunoscute ca atare în tradiţia pe care stă principala universitate din Transilvania?

Harald Zimmermann a arătat, în cartea sa Siebenbürgen und seine hospites teutonici (Böhlau, 1996, p. 5), că Transilvania a câştigat profil în cadrul european odată cu venirea saşilor. în orice caz, în 1581 Papa Grigore al XIII-lea a trimis misiunea care a înfiinţat Colegiul Iezuit la Cluj, prima instituţie de învăţământ superior în regiune (vezi Doru Radosav, Ionuţ Costea, Scientia et Pietas. Colegium Claudiopolitanum Societatis Jesu, 1581, Presa Universitară Clujeană, 2005). Istoria academică ulterioară avea să fie complexă, corespunzător dinamicii confesionale, etnice, culturale, dar a generat mereu iniţiative intelectuale de relevanţă internaţională.

Astfel, istorii recente franceze menţionează Transilvania (1571-1572) drept loc al primelor (alături de Polonia) proclamaţii ale toleranţei religioase în Europa, cu două decenii înainte de Edictul din Nantes (1598). în 1630, Alsted, care a activat în Transilvania, publică Archeologia, scriere ce avea să stea la baza emergenţei filosofiei pe coasta de Est a Americii (cum a arătat Frederic Copleston, A History of Philosophy, New York, 1994, p. 254). n

După datele care există, grupul de profesori aduşi de Gabriel Bethlen în Transilvania a jucat un rol precis în geneza filosofiei lui Leibniz. Martin Opitz, cu care începe poezia germană elaborată după o tehnică definită, a petrecut câţiva ani pe meleaguri ardelene. Janos Bolyai, cu celebrul “Apendix” Scientia spatii absolute veran exhibens (1832) şi cu scrierea neterminată Raumlehre (1850), a izbutit nu numai să se apropie de personalităţi de vârf ale matematicii mondiale (Gauss, Riemann), dar şi să propună o soluţie de concepere a spaţiului ce a rămas.

La Viena medieşanul Paul T. Meissner propusese invenţia caloriferului cu aburi (Heißluftheizung) (după cum arată H. Barth, Von Honterus zu Oberth..., Bukarest, 1980). Hugo Meltzl şi Samuel Brassai au publicat “Acta comparationis litterarum universarum” (1877), care avea să fie recunoscută drept prima revistă de literatură comparată din lume, de către cercetători americani. Fizicianul Gyula Farkas a formulat lema privind inegalităţile liniare, care a rămas în disciplină. Hermann Oberth, cu disertaţia Die Rakete zu den Planetenräumen (Oldenburg, München, 1923), ce oferea primul calcul pentru zborurile spaţiale, a obţinut doctoratul la Cluj cu Augustin Maior.

Acesta avea să capete, la rândul său, recunoaştere ca descoperitor al telefoniei multiple. D. D. Roşca a propus o nouă interpretare a filosofiei lui Taine, într-un doctorat vestit. Emil Racoviţă a publicat la Cluj concepţia asupra biospeologiei (după ce a început să o expună în 1907 la Banyuls sur-mer şi a adus revista “Biospeologica” din Franţa în oraşul de pe Someş) şi a consacrat-o apoi cu Evoluţia şi problemele ei (Cluj, 1929). Petru Sergescu avea să contribuie la profilarea istoriei ştiinţei ca disciplină, la Paris, după ce publicase Gândirea matematică  (Ardealul, Cluj, 1928). Eugeniu Speranţia a prezentat, la congresul din capitala Franţei, Remarques sur le propositions interrogatives. Projet d’une logique du problčme (1936), prin care s-a pus în mişcare elaborarea logicii interogaţiilor.

Foarte probabil că, la o analiză istorică riguroasă (din păcate, preocupările de istoria ştiinţei nu sunt încă atrăgătoare la noi, chiar şi noua Catedră de Istoria Ştiinţei, înfiinţată la Universitatea “Babeş-Bolyai” în 2003, având de luptat încă cu reluctanţele mentalităţii dominante), pot fi scoase în relief şi alte performanţe intelectuale de nivel internaţional, recunoscute ca atare, ce formează tradiţia pe umerii căreia stă Universitatea “Babeş-Bolyai”.

Comenteaza