Foto Vechiul Cluj: Știați de Muzeul de Relicve ale revoluției de la 1848?

Date cu privire la istoria Asociației de Relicve a Revoluției de la 1848 din Cluj.

Muzeul de Relicve ale revoluției de la 1848 a fost înființat de către Asociația Națională a Muzeului de Relicve Istorice (Országos Történelmi Ereklye-Múzeum Egyesület). La fel ca și Societatea Carpatină Ardeleană, aceasta îşi începuse activitatea în anul 1891.

Principalele obiective pe care şi le propunea asociația (şi care urmau a fi promovate la scara națională a întregii Ungarii) erau următoarele: "colectarea relicvelor, documentelor şi datelor istorice referitoare la revoluția maghiară; amplasarea definitivă a acestora la Cluj, pentru vizionare publică şi conservare; cultivarea şi menţinerea sentimentului patriotic". Aceste obiective erau prezentate într- o Carte aniversară (Emlékkönyv), publicată în anul 1896, care prezenta activitatea de până atunci a asociației şi din care putem afla că înființarea acesteia fusese hotărâtă de către Comisia Permanentă 15 Martie din Cluj, în şedinţa din 15 februarie 1891 a respectivei organizații.

Propunerea de înființare a asociației aparținuse jurnalistului Kuszkó István, membru al Comisiei 15 Martie. Ceilalți participanți la lucrările comisiei au primit însă această propunere "cu rezerve", deoarece nu nutreau prea multe speranțe în legătură cu posibilitatea înfăptuirii ei. În pofida acestor îndoieli inițiale, inițiativa lui Kuszkó s-a dovedit a fi viabilă. Potrivit afirmației de mai târziu a preşedintelui asociației, Deáky Albert, ea nu ar fi reprezentat altceva decât “exprimarea dorinței întregii națiuni", formulă menită să o legitimeze prin binecunoscutul argument al interesului şi voinței naționale.

În februarie 1891 va fi formulat şi primul apel adresat publicului (“națiunii”), prin care se solicita concursul acestuia în vederea înființării unui muzeu corespunzător scopurilor asociației. Se pare că această inițiativă s-a bucurat de un mare succes în întreaga țară, încă de la lansarea sa. Cu ocazia aniversării din 15 martie 1891 a revoluției, pe adresa muzeului vor fi expediate "o serie întreagă de relicve și documente, ca dovadă a faptului că propunerea se poate materializa”
De altfel, inițiativa clujenilor nu era singulară în Ungaria epocii. Ideea înființării unui muzeu comemorativ al revoluției de la 1848 fusese îmbrățișată și de Asociația Kölcsey, din Arad. În urma acțiunilor inspectorului regesc Varjassy Árpád, și aici va lua naştere o instituție asemănătoare celei de la Cluj, cu scopul similar, de a reprezenta un “templu al sentimentului patriotic pentru națiune". Un alt muzeu important de acest gen va ființa la Budapesta. Întemeierea acestuia se leagă de numele contelui Kreith Béla, care, conform opiniei custodelui Muzeului de Relicve din Cluj, Kuszkó István, s-a ocupat "cel mai devreme şi cu cea mai mare dăruire" de colecționarea relicvelor paşoptiste. În 1891, încurajat de reuşitele muzeelor de relicve din Cluj şi Arad, Kreith îşi va transporta colecția personală de la reședința sa din Viena, expunând-o în fața publicului budapestan".
Muzeul de Relicve din Cluj a urmărit în permanență activitatea celor două instituții surori, din Arad şi din Budapesta. Kuszkó István aprecia în special realizările lui Kreith Béla, nu numai datorită faptului că “această colecție era cea mai bogată”, ci mai ales pentru că “majoritatea obiectelor sale cu valoare patriotică” au fost adunate de către acesta "cu multe griji, intervenții, atenție, oboseală şi sacrificii de prin străinătate, acolo unde acestea au figurat ca simboluri ale biruinței [austriece] și unde, fără eforturile sale, acestea s-ar fi rătăcit cu siguranță și s-ar fi pierdut totalmente pentru ţară". Activitatea lui Kreith, mai afirma custodele clujean, merita toate laudele și pentru că ea a contribuit la îmbogățirea colecțiilor muzeelor de relicve din Cluj și Arad. Acestea au fost înzestrate, în urma donațiilor contelui, cu multe obiecte şi tablouri referitoare la revoluție
Kuszkó sublinia și ideea corelării eforturilor celor trei muzee, în vederea atingerii obiectivelor lor comune: "Atât împreună, cât şi separat, conducătorii acestor trei muzee au căzut de acord că fiecare are scopuri și sarcini proprii şi drept la existență. Iar ceea ce nu vor reuşi prin eforturi proprii în problema colecționării, vor izbuti mai bine împreună, adunând puteri şi însuflețire din munca celuilalt"

Scopurile Asociației Naționale a Muzeului de Relicve Istorice din Cluj erau detaliate şi explicate în Cartea aniversară editată în 18964. Cea mai importantă direcție de activitate era, bineînțeles, colecționarea propriu-zisă a obiectelor legate de revoluția de la 1848, conservarea și expunerea acestora în vederea vizionării publice.

Pe lângă această activitate de bază, asociația mai avea în vedere tipărirea unor publicații periodice şi a altor scrieri care să țină trează în conştiinţa publicului amintirea revoluției și să popularizeze, totodată, activitatea asociației și a muzeului. Acest rol va fi îndeplinit de revista 1848-49. Történelmi Lapok (File Istorice 1848-49), precum şi de volumele de mai mare anvergură, conținând lucrări istorice, apărute în cadrul colecției Történelmi Lapok Tára (Biblioteca Filelor Istorice). Cu privire la profilul revistei "File Istorice 1848-49", redacția acestei publicații scria următoarele: "Evenimentele de la 1848-49 constituie una dintre cele mai renumite şi, putem spune, cele mai frumoase perioade din istoria patriei noastre. Tocmai de aceea, am inițiat apariția unei reviste ilustrate bilunare, pentru a aduna datele istorice ale acestei epoci până când protagoniştii ei sunt încă în viață, ca și pentru a acoperi petele albe și a corecta greşelile existente în scrierile istorice de până acum. În acelaşi spirit al naționalismului istoriografic, specific epocii, revista urmărea “răspândirea cunoştinţelor despre evenimentele marilor zile", precum şi cultivarea cu pioșenie și păstrarea amintirii acestora.
""
În afara activității curente de îmbogățire a colecțiilor şi de sprijinire a publicațiilor referitoare la revoluție, asociația va iniția și numeroase acțiuni comemorative, festive, unele desfășurate la scară națională. Astfel, ea organiza anual serbări dedicate revoluției (aniversarea zilei de 15 martie, adunări consacrate martirilor de la Arad, lui Kossuth etc.); va iniția constituirea unei “case a honvezilor” la Cluj, precum şi alte acțiuni de sprijinire a foştilor participanți la revoluție, cum ar fi instituirea unor pensii acordate honvezilor; va lua măsuri pentru amplasarea unor plăci comemorative în diverse locuri cu semnificație istorică; va organiza “serate publice”, având ca scop “cultivarea sentimentului patriotic". Toată această gamă largă de manifestări ilustrează foarte bine căile de promovare şi de cultivare a sentimentului național în rândurile publicului, prin intermediul asociațiilor și inițiativelor de la nivelul societății civile, care secondau eforturile similare ale statului.
Muzeul de Relicve va fi amplasat în spațiile aparținând Sălii de scrimă şi gimnastică din Cluj, instituție care îşi avea sediul pe locul unde se află astăzi hala agroalimentară din Piața Mihai Viteazul". Clădirea a fost dăruită asociației de către autoritățile oraşului, iar inaugurarea oficială a muzeului a avut loc, într-un cadru festiv, pe data de 19 septembrie 1892, cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la nașterea lui Kossuth Lajos. Desigur, alegerea datei nu era întâmplătoare, ea ilustrând cultul dedicat liderului revoluționar maghiar de către opinia publică maghiară, respectiv de către membrii asociației. Despre acest moment relatează pe larg numărul din septembrie al gazetei 1848-49 Történelmi Lapok, care reînnoieşte, cu acest prilej, apelul adresat "publicului patriotic", în vederea achiziționării şi colecționării de relicve paşoptiste, ca și a înființării unor "cercuri provinciale" dedicate acestor activități.

Din publicațiile editate de către Asociația Muzeului de Relicve" reiese că obiectele urmărite în vederea colecționării şi trimise de pretutindeni din țară în acest scop puteau fi grupate în câteva categorii distincte, delimitate din rațiuni de organizare muzeistică. Aşa erau: bancnote şi monede din timpul revoluției; portrete ale unor personalități, tablouri şi alte ilustrații înfățișând scene de război; manuscrise, cărți și gazete, atât din timpul revoluției, cât şi materiale ulterioare, referitoare la evenimentele revoluționare. Direcțiunea muzeului ținea evidența obiectelor donate sau achiziționate şi făcea publică această situație, prin intermediul aşa-numitei Cărți de aur, care apărea ca supliment gratuit al gazetei Történelmi Lapok.

În activitatea de colectare a obiectelor muzeale, un loc deosebit a revenit "cercurilor provinciale”, care aveau sarcina de a depista obiectele și de a înlesni procesul de achiziționare a acestora. lată ce scria custodele Kuszkó despre importanța respectivelor cercuri: "Am sperat multe lucruri frumoase și bune de pe urma acestei acțiuni, mai ales că ştim, din experiență, că în fiecare zi se pierd obiecte şi amintiri dragi, dintre care multe au valoare istorică și care pun în lumină un eveniment sau altul aflat până acum în ceață. Căci la sate şi astăzi se mai pot găsi prin podurile caselor manuscrise valoroase, precum și scrisori sau relatări de război întocmite la repezeală. "Potrivit lui Kuszkó, asemenea documente, “rătăcite în vâltoarea evenimentelor şi care pun în lumină amănunte importante", se pot găsi peste tot în casele țărăneşti, atât "pe fundul unor lăzi, cât şi în poduri sau folosite ca dopuri pentru damigene".

Pe baza surselor pe care le-am avut la dispoziție, nu am putut urmări în amănunt activitatea asociației decât până în anul 1902. Până la această dată, principala sursă de informații este reprezentată de organul de presă al asociației. După cum arată Postfața cărții aniversare editate de asociație în anul 1902, activitatea muzeului la sfârșitul secolului al XIX-lea poate fi urmărită în special pe baza "documentelor de arhivă ale asociației. Custodele muzeului a avut însă alte preocupări, care l-au împiedicat să publice rezultatele acesteia". În condițiile în care nu am reuşit să depistez documente de arhivă cu privire la activitatea din această perioadă a asociației, reconstituirea are la bază în primul rând Cartea aniversară din 1902 editată de către Kuszkó. Rezumând activitățile din această perioadă, acesta arăta că, între anii 1897-1901, “munca noastră s-a concentrat tot în jurul colecționării relicvelor şi a datelor istorice legate de anii 1848-1849, precum şi a clarificării amănuntelor istorice"22

Pentru perioada primelor decenii ale secolului al XX-lea, am reușit totuși să schițez câteva momente din istoria asociației și a muzeului, pe baza unor surse indirecte, citate în diverse lucrări consacrate istoriei culturale a Clujului, ca și a unor informații orale.

În 1903, de exemplu, într-un ghid al orașului Cluj, întocmit de profesorii universitari Rigler Gusztáv şi Filep Gyula, printre colecțiile istorice ale urbei care merită să fie văzute de către vizitatori sunt amintite şi materialele păstrate la Muzeul de Relicve24. În lucrări cum ar fi Lexiconul ardelean, din 1929, sau Monografia ardeleană, din 1934, muzeul este menționat în mod sumar: "Muzeul de Relicve. A fost înființat la Cluj, în 1892. În el se păstrează medalii, relicve, proclamații, portrete, manuscrise, cărţi şi gazete din 1848-49"25.
Informații mai ample ne oferă Călăuza clujeană, editată în anul 1941 de către profesorul Ferenczi Sándor. Pe baza ei, putem conchide că în perioada interbelică exponatele muzeului au fost mutate din Sala de scrimă şi gimnastică (din actuala Piață Mihai Viteazul), ajungând în clădirea Muzeului Carpatin, adică în Casa Matei Corvin, "în spatele curţii"26. Ceea ce reiese în mod clar din relatarea lui Ferenczi este faptul că în anul 1934, colecțiile Muzeului de Relicve se aflau deja în noul amplasament, fără a fi în măsură să precizăm momentul în care s-a săvârşit mutarea. În anul 1934 însă, afirmă Ferenczi, a avut loc “evacuarea” celor două muzee (Muzeul Carpatin şi Muzeul de Relicve), efectuată de către autoritățile oraşului. În urma acestei acțiuni, se spune în continuare, multe piese din inventarul Muzeului Carpatin sunt transferate în cadrul Muzeului Etnografic al oraşului, înființat de către autoritățile româneşti, în timp ce colecția Muzeului de Relicve este împachetată şi depozitată în pivnițe2.
Referiri privitoare la greutățile pe care le-ar fi întâmpinat Muzeul de Relicve în perioada interbelică întâlnim şi într-o lucrare publicată în anul 1943 de către Orosz Endre, de la Muzeul Național Ardelean28. Evocând expoziția comemorativă dedicată revoluției de la 1848, organizată la Cluj în anul 1942, Orosz face o relatare amănunțită cu privire la activitatea de până atunci a Muzeului de Relicve, exprimându-şi, de asemenea, punctele de vedere cu privire la viitorul acestuia. În opinia sa, ar fi de dorit ca acest aşezământ cultural, “existent deja de o jumătate de secol, care a fost interzis de către autoritățile române şi care, în urma războiului mondial, a rămas orfan până în zilele noastre", să se menţină în continuare ca "o instituție autonomă, sub patronajul oraşului liber regesc Cluj".

MITU, Melinda (autor) - Fotografii @ Hungarian National Museum
Arhiva de imagine: Clujul și clujenii
Cu mulțumiri domnului: Ferenczi Szilárd - Erdélyi Krónika pentru îndrumare informații.