Adevăr sau provocare? Fără bărci cu motoare pe Tarniţa

Există persoane care elimină dejecţii, aruncă gunoaie, se dau cu bărci cu motor sau aruncă rumeguş în apa care ne curge la robinet.

Lacul Tarniţa este un obiectiv turistic pentru mii de persoane, dar şi locul din care beau apă sute de mii. Deşi Cluj-Napoca şi multe alte localităţi sunt alimentate de aici cu apă potabilă din 2010, lacul este în continure navigabil şi nu are statuată oficial funcţiunea de sursă de apă brută pentru potabilizare în vederea consumului uman. Compania de Apă Someş (CAS) a pornit o nouă ofensivă pentru a apăra rezervorul nostru de apă de băut, deşi administratorul lacului este Hidroelectrica SA.

CAS cere expres aplicarea unei zone de excludere de 200 m de la baraj, în care să fie interzise orice activitate umană cu excepția celor legate de întreținerea barajului/turnului de captare (în care să se aplice legislația privind protecția sanitară a surselor de apă) şi interzicerea navigaţiei cu motoare termice pe tot lacul, dar şi pe lacurile Gilău şi Someşul Cald.

„Am trimis propuneri la prefectul judeţului Cluj şi la Ministerul Apelor şi Pădurilor, dar nu am primit deocamdată răspuns", spune Lucian Croitoru, director de comunicare al CAS. Am încercat să luăm şi noi legătura cu prefectul Gheorghe Vuşcan, dar ne-a transmis că nu poate vorbi.

Faptul că pe Tarniţa este o autostradă a bărcilor cu motor este de notorietate. Lacul apare în lista căilor navigabile interioare ale României, anexă la hotărârea de guvern nr. 665/2008, care stabileşte nominal şi pe porţiuni căile navigabile interioare ale României. Mai mult, aici s-a navigat în voie de-a lungul timpului, deşi o hotărâre de Consiliu Judeţean din 1994 interzicea acest lucru.

Pe această temă, în 23 martie 2017, a existat şi o interpelare în Senatul României, adresată ministrului Apelor şi Pădurilor. Autorul ei este senatorul PSD de Cluj Vasile Ilea, care vorbeşte despre „nevoia unor măsuri urgente pentru a împiedica ambarcaţiunile cu motoare să mai navigheze pe cele două amenajări hidrografice din judeţul Cluj: Tarniţa şi Fântânele".

Acest demers a primit răspuns în 12 aprilie. „Precizăm că interzicerea navigaţiei ambarcaţiunilor cu motor pe lacurile Tarniţa şi Fântânele poate fi dispusă de către administratorul acestora, respectiv Hidroelectrica SA - Sucursala Hidrocentrale Cluj", a scris ministrul Adriana Petcu.

În apă se aruncă rumeguş, de la exploatările forestiere mai mult sau mai puţin legale din zonă.

„Potrivit planului de prevenire a poluării Tarniţa - Gilău, propus de societatea noastră la demararea programului ISPA (în cadrul căruia s-a construit priza de apă brută Tarniţa și acesta a devenit începând cu 2010 sursa de bază de apa brută pentru potabilizare), se avea în vedere și inventarierea și reglementarea tuturor gaterelor oficiale sau individuale din întreg arealul geografic care înconjoară bazinul de captare: gaterele produc rumeguş, care conţine tanin, ce ajunge în cursuri de apă ce se varsă în lac", a spus Croitoru.

Taninurile sunt folosite ca agent de clarificare a băuturilor alcoolice. Se obţin din stejar şi nu au efecte adverse cunoscute, dacă sunt consumat în doze mici. Cea mai importantă utilizare a taninurilor este pentru tăbăcirea pielor de animale.

Sunt şi persoane care aruncă gunoaie în apă sau unele care deversează diverse substanţe. ZIUA de CLUJ a relatat în urmă cu doi ani că proprietarul unei case de vacanţă de pe plaja I deversa printr-o ţeavă apă uzată în lac (AICI şi AICI). CAS a cerut respectarea de către toate construcțiile a regulilor de deversare a apelor uzate: fose septice ecologice vidanjate pe bază de contract cu firme de specialitate.

Legislaţia românească are o hotărâre de guvern (HG), nr. 930/2005, care arată că în zonele de captare de apă trebuie instituită o zonă de protecţie sanitară cu regim sever, ceea ce înseamnă eliminarea pericolului de alterare a calităţii apei. La Tarniţa însă nu se respectă această HG, pentru că lacul nu este oficial considerat sursă de apă potabilă.