Nu ştim cine conduce România dar ne este foarte clar că este condusă execrabil. Asta în cazul în care efectiv o conduce cineva. („Este vreun pilot în avion ?”)

La fel ca în Irak şi în Afganistan, ca şi în unele ţări arabe din nordul Africii (Libia, de exemplu), şi în România, înainte de a o experimenta pe oameni, democraţia ar fi trebuit încercată mai întîi pe cîini. Şi să nu se supere inutil doamna Brigitte Bardot, pentru că nu e aici decît o pastişă după o veche zicere despre comunism, adică o variaţiune.

Să reluăm discuţia pe tema comportamentului abuziv, penibil colonialist al reprezentanţilor marilor puteri (cu excepţiile notabile ale Rusiei şi Chinei) la Bucureşti, comportament care trebuie să înceteze de îndată şi, eventual, cu scuze publice.

Omul legii a renunţat la ideea de a-şi da foc în faţa Guvernului după ce a primit de la Ministerul de Interne 5.000 de lei. El este nemulţumit că a cheltuit foart mult într-o serie de procese prin care a încercat să demonstreze că a fost ultragiat.

Dacă marţi, cu ale sale trei ceasuri rele, a fost ziua catastrofală a încă nenăscutului parlamentarism românesc, joi i-a venit rîndul diplomaţiei străine la Bucureşti să cadă în fund cu zgomot şi să-şi rupă noada. Rar am văzut reacţii mai violente ale românilor la amestecul neruşinat în treburile interne ale României din partea ambasadorilor unor mari puteri aflaţi în post la Bucureşti. Oamenii ăştia îşi închipuie că au şi ocupat România ! zice toată lumea.

“De pe o zi pe alta” e o traducere intrată demult în limba română a expresiei franţuzeşti “au jour le jour”, care exprimă provizoratul. Adică situaţia de fapt de acum a mai tuturor românilor, incapabili să vadă mai departe de ziua de azi şi, mai ales, cu sfârşituri de lună de calvar, cu facturi neplătite, curentul electric tăiat, cu telefoane oprite.

Marii noştri prieteni chinezi, cei pe care-i avem încă de pe vremea relaţiilor întreţinute de Petru Groza, Emil Bodnăraş, Maurer, Dej şi socrul lui Adrian Năstase, Angelo Miculescu, ambasador în China dar şi ministru al Agriculturii, ştiu foarte bine că Traian Băsescu se pregăteşte să iasă definitiv la pensie.

Vinerea trecută am stat o zi întreagă de muncă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de pe Batiştei. Nemîncat, fără să beau apă, fără ţigări. Se judeca recursul, cu trei judecători, de continuare cu încă 30 de zile a reţinerii comisarului-şef Traian Berbeceanu.

Cu Consiliul lor naţional de sîmbătă, cu poza de familie - junele lor prim-ministru, flancat de baroni sensibili (Marian Oprişan, cu mîna pe inimă, Gabriel Oprea, din mafia personală a lui Adrian Năstase, dar şi a lui Traian Băsescu, Liviu Dragnea, baronul baronilor, Marian Vanghelie, care încă este, şi atîţia alţii ca ei la care justiţia nu a ajuns sau pe care alunecă precum apa pe gîscă) -, PSD i-a scos pe români din moţăială ideologică şi le-a adus aminte de cacealmaua electorală de anul trecut, cea cu bananierul 70 % pentru USL, şi de clapa pe care şi-au aplicat-o singuri.