Micuţul contribuabil adormit din căruciorul verde parcat lângă unul dintre ghişee e singura prezenţă calmă din sala Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, unde toţi ceilalţi, oameni mari (vorba vine), sunt încruntaţi, preocupaţi, îngânduraţi ori de-a dreptul deznădăjduiţi.
Paranteză: cum se face că nici vreunul din Guvernele Boc şi nici măcar Guvernul Ponta nu au lansat secţiunea Micuţi Contribuabili? De ce doar mari şi mijlocii, persoane juridice? De ce nu îi avem în vedere şi pe cei Micuţi? Nu fac ei oare un soi de evaziune, nu profită ei de diversele nuanţe de griuri din economie? Şi dacă sunt plimbaţi în cărucioare de către persoane care nu le sunt rude, poate ar trebui să plătească şi taxa de pseudo-autostop...
Revenind la contribuabilii cu hârtii... Gradul de disperare al fiecăruia e la cote diferite, dar poţi limpede să observi că el creşte direct proporţional cu numărul zecilor de minute de stat la coadă ori plimbat între ghişeele cu micile lor ferestre ovale, puse între omul de rând (om de rând şi de coadă) şi Maşinăria Bugetului de Stat. Pentru că la Finanţe, cam orice treabă ai avea, e neapărată nevoie să stai la minim două ghişee. Minim.
Ai de plătit dări (contribuţii) ca persoană fizică? Mai întâi iei o hârtie dintr-o sală, unde au apărut într-adevăr panouri pentru a arăta numerele de ordine ale celor care au de aşteptat, dar care în această perioadă nu sclipesc cu cifre, deoarece acum nu sunt operaţionale. La Persoane Juridice - alte ghişee, alte cozi. "Aici e ca într-o sală de aşteptare dintr-o gară de provincie", constată uimit/disperat/inspirat un prieten de suferinţă. "Şi uită-te la scaune!". Mă uit. Din tainice raţionamente de tehnică de amenajare Feng Shui si inspiratie ZEN, scaunele sunt puse... sub nişte tejghele. Deci dacă vrei să te aşezi (dar de ce ai vrea?), e musai să stai ghemuit ca să nu te loveşti de plăci ori să ocupi doar partea din faţă a scaunului.
Deasupra banchetelor de muşama ieftină, pe pereţi sunt lipite, cu scotch, diverse afişe listate la imprimantă care îţi dau tot soiul de îndrumări de supravieţuit în drumurile din Instituţie. Nişte ventilatoare de un alb murdar, cu palete bolnăvicioase mă fac să mă gândesc că dacă înaintea erei noastre s-ar fi inventat ventilatoare, probabil acestea ar fi arătat aşa ca astea de la Finanţe. Noroc că dincolo de unul dintre ghişee se întrezăreşte un mini-altar: dincolo de un geam despărţitor, în partea funcţionarilor, e un perete decorat cu mici icoane şi cruciuliţe. Păi nu e firesc la DGFP? Să vă ajute Dumnezeu! Unde nu pot face faţă nici funcţionarii, nici lucrătorii pentru bugetul de stat, se impune invocarea unei Puteri Superioare.
Şi totuşi supravieţuieşti. Treci prin curtea interioară, unde e în derulare şantierul pentru noua clădire proiectată. Aici ajungi la Trezorerie. Dar la Trezorerie... la Trezorerie e jale! Jale, jale, jale, fiindcă pe final de an sunt de dat mulţi bani. Aici funcţionează însă maşinăria, adică sistemul electronic cu numere de ordine. Tu primeşti biletul cu fabulosul număr 932. Adică în faţa ta mai sunt 517 plătitori. 517!!! Dacă te întorci peste vreo patru ore, îţi vine rândul. Verificat!
Disperarea e aici la cote maxime. Unii care au îndrăznit să părăsească incinta din cauza ritmului lent (la un moment dat doar două ghişee sunt operaţionale) se întorc şi constată că au pierdut rândul. Alţii aşteaptă de dimineaţă şi nu mai suportă. Toţi au nevoie de câte un prieten de susţinere şi la cel mai mic semn că cineva ar avea de gând să ia pe nedrept locul altcuiva sunt mari şanse ca deznodământul poveştii să includă un linşaj. Între afară şi înăuntru, pe hol şi printre şiruri de contribuabili se plimbă căciuli, pălării şi fulare nervoase ori doar ostenite şi mai apare câte un pahar (de plastic) cu cafea. Scanner-ul nu poate citi un cod de bare. "Avem nevoie de altă hârtie!". "Doamnă, vă rog să nu ridicaţi vocea la mine!". Un bătrânel a ieşit în curte şi ronţăie dus pe gânduri un covrig din care împarte cu porumbeii aterizaţi în preajmă.
Sute şi sute de oameni de sacrificiu, sute şi sute de contribuabili de stat la coadă. Aşadar, oriunde e posibil: trăiască Online-ul şi sistemele de plăţi electronice! Să facem cumva să piară suveranitatea ghişeelor şi să spulberăm cozile! Uniţi Salvăm!?
