Verifică cineva certificatul verde la Big, în Mănăştur? Am intrat ca în brânză. Odată cu mine şi alţii... care nu aveau certificat

Verifică cineva certificatul verde la Big, în Mănăştur? Am intrat ca în brânză. Odată cu mine şi alţii... care nu aveau certificat
| Foto: ZIUA de CLUJ / Silvia Pugna

Restricţii la Cluj-Napoca? Cine mai crede? Se poate intra, în miezul zilei, în complexul Big din cartierul clujean Mănăştur, fără ca cineva să verifice dacă avem sau nu certificatul verde.

De joia trecută încoace ni se cântă şi descântă cum că, începând de luni, OBLIGATORIU!!! nu mai putem călca în magazinele mari fără a prezenta un certificat verde care atestă fie vaccinarea, fie faptul că am trecut prin boală. Care? Asta care omoară zilnic câte 500 de români sau asta care „nu există”? 

Oricum ar sta lucrurile, autorităţile şi-au pierdut credibilitatea în faţa oamenilor şi mulţi au ajuns să creadă că dacă guvernanţii au talelt înnăscut să ne spună baliverne, atunci şi COVID-ul o fi una dintre balivernele lor. Aşa că viaţa merge mai departe. Cum? Aşa, cu spitale pline, dar cu morţi „inventaţi” după spusele unora.

Dacă pintre cei care cred că acest virus e o invenţie a politicienilor şi că morţii sunt „inventaţi” se află şi cei care au pe mână complexul Winmarkt din Mănăştur, zis şi Big, eu una acolo nu mai pun piciorul până nu ieşim măcar din valul patru. De ce? Pentru că miercuri, 27 octombrie, anul doi al pandemiei 2021, a treia zi după trâmbiţarea restricţiilor, nici urmă de verificator al certificatului verde COVID la intrarea în complexul de magazine.

Şi  la Big nu e vorba doar de supermarketul Carrefour de la parter, ci şi de Germanos sau DM, de naturiste, bijuterii, accesorii telefoane, asigurări, cadouri, ace, brice şi... etc. Complexul e întins pe două etaje cu pomelnic mare de magazine de la parter până la 2. Sală de fitness, Pepco, magazinul chinezesc, Beauty Salon (unde toţi erau fără mască înăuntru, apropo), încălţăminte, farmacie, shaorma cu de toate!    

Pe la 15:30 mă împinge nevoia către magazin şi mascată, cu o plasă în mână dau de zor filele pe telefon să ajung la documentul cu pricina. Aud o doamnă în spate vorbind cu altcineva. „La ăştia le trebe certificat? Eu intru, nu mă intersează”. Şi nici una, nici două, mă depăşeşte regulamentar şi pe mine şi pe un individ care părea a fi responsabil cu verificatul, dar omul avea treabă pe telefonul lui şi nici că i-a avut baiul femeii fără certificat. Mie nici atât, care stăteam ca un cerşetor cu certificatul la pomană. La intrarea în supermarket mai văd o doamnă cu uniformă şi o întreb dar pe noi cine ne verifică? Ea arată cu capul către omul de la intrare, care era prea ocupat cu viaţa lui ca să verifice ceva sau pe cineva...

La casă femeia era cu nasul pe deasupra măştii, la etaj, la salonul de înfrumuseţare cu toţii fără mască, precum în vremurile bune şi tot ce mai sper e ca în cele din urmă, la ieşire, pe partea cealaltă a Bigului, pe ultima redută, să găsesc vreo urmă de intenţie pentru respectarea restricţiilor anti-COVID şi pe cineva la poartă cu vreun scanator de coduri QR. Vise, taică! Însă mai dau de o doamnă, cireaşa de pe tort, care era cu masca pe o ureche pentru că se pregătea de ieşit la ţigară. Şi se eliberase de mască în incinta Big-ului, nu afară, ci cu 5 metri înainte de a păşi pe uşă, pentru că o strângea prea tare dorul de pipă şi trebuia eliberat elasticul de pe urechea dreaptă.

Şi uite aşa am tulit-o frumuşel pe uşa rotativă de sticlă întrebându-mă eu, care am văzut-o pe mama în martie cu un picior în groapă din cauza Covid-ului, dacă nu cumva Covidul ăsta ne-a luat minţile tuturor înainte să ne ia sănătatea şi viaţa. Dar, chiar cu minţile luate, eu în Big nu mai am de gând să calc prea devreme.

Comenteaza