Un dezechilibru hormonal ascuns ar putea explica de ce tensiunea arterială nu scade la unii pacienți

O echipă internațională de cercetători a identificat un posibil mecanism biologic care ar putea influența în mod direct capacitatea organismului de a regla tensiunea arterială.

Hipertensiunea arterială rămâne una dintre cele mai răspândite afecțiuni cardiovasculare la nivel global, iar în unele cazuri, pacienții nu răspund la tratamentele obișnuite, chiar dacă urmează corect terapia prescrisă.

Un studiu american de amploare sugerează că în spatele acestor situații ar putea sta un mecanism biologic mai puțin cunoscut, legat de acțiunea unui hormon care nu a fost suficient investigat până acum. Cercetătorii spun că acest „semnal invizibil” ar putea menține tensiunea arterială la valori ridicate, chiar și în prezența medicației standard.

Cercetătorii au constatat că aproape 300 de pacienți cu hipertensiune arterială rezistentă din cei peste 1.000 care au participat la studiu au prezentat hipercortizolism, reprezentând 27% din grup. Această constatare este importantă deoarece arată că excesul de cortizol este mult mai frecvent la acești pacienți decât se credea anterior, scrie Science Daily.

Hipertensiunea arterială rezistentă apare atunci când tensiunea arterială rămâne ridicată chiar și după administrarea mai multor medicamente.

Descoperirea ar putea schimba modul în care este înțeleasă hipertensiunea, sugerând că afecțiunea nu este întotdeauna determinată de aceiași factori la toți pacienții, ci poate avea mecanisme diferite, suprapuse.

Adesea numit „hormonul stresului”, cortizolul ajută la reglarea răspunsului organismului la stres. Cu toate acestea, atunci când nivelurile de cortizol rămân ridicate în timp, acest lucru poate duce la probleme grave de sănătate.

În prezent, echipa de cercetare analizează dacă blocarea sau reglarea acestui hormon ar putea duce la noi tipuri de tratamente pentru pacienții rezistenți la terapiile existente.

Studiul a identificat, de asemenea, și alți factori care cresc probabilitatea de a dezvolta această afecțiune. De exemplu, pacienții cu funcție renală redusă aveau mai multe șanse de a avea niveluri crescute de cortizol.

O altă afecțiune legată de hipertensiunea rezistentă este „hiperaldosteronismul primar”, care apare atunci când organismul produce prea mult aldosteron. Aproximativ 20% dintre participanți aveau această tulburare, iar aproximativ 6% aveau atât hipercortizolism, cât și hiperaldosteronism.

Specialiștii spun că, deși rezultatele sunt promițătoare, este nevoie de studii clinice suplimentare pentru a confirma rolul exact al acestui mecanism și pentru a evalua siguranța unor posibile tratamente viitoare.

Dacă ipoteza se confirmă, descoperirea ar putea deschide o nouă direcție în tratamentul hipertensiunii arteriale, una dintre principalele cauze de infarct și accident vascular cerebral la nivel mondial.