Recuperarea scriitorilor exilului românesc, la Festivalul Internaţional de Carte Transilvania

ZIUA de CLUJ: De unde acest nume cu aromă de parfum franţuzesc?
Maria Vaida: Yvonne Rossignon este româncă după mamă, tatăl ei era francez, administrator al moşiei Brătienilor din fostul judeţ Romanaţi. S-a născut la Studina în 26 ianuarie 1912 şi a trăit zece ani la Cluj, iar din 1940 în Italia, în exil.     
 
Aţi fost prezentă la Festivalul Internaţional de Carte Transilvania, din 6-11 octombrie. Ce părere v-au făcut iniţiativele organizatorilor cum a fost cea numită Marşul lecturii, la care aţi participat şi dvs?
A fost o idee minunată, pe care colegii mei profesori din Mediaş, membri ai ANPRO, o fac de câţiva ani în oraşul lor, împreună cu elevii de liceu şi de gimnaziu, în frunte cu autorităţile locale. Aş fi dorit la acest marş o prezenţă mai mare a studenţilor de la UBB. Oraşul nostru e centru universitar, totuşi. Personal, am fost fericită să rostesc la megafon, în faţa a sute de ascultători, pe treptele Universităţii unde poeta noastră a păşit de atâtea ori, un catren din poemul „Moartea cerbului de Yvonne Rossignon”. Era o formă pioasă de recunoştinţă în memoria ei. A fost o studentă eminentă a Universităţii clujene, obligată de condiţiile istorice nefaste să plece în exil, ca mulţi alţi intelectuali români.     
 
Totuşi, pentru dvs, festivalul a însemnat ceva mai mult decât un marş sau un periplu printre cuvintele tipărite. Editura Grinta v-a inclus în seria de lansări ce au avut loc joi, 8 octombrie cu volumul  „Yvonne Rossignon, Cântec de lumină frânt”. Ce a însemnat prezenţa la lansare în mijlocul scriitorilor, editorilor, prietenilor cărţii?
Era ca un vis împlinit al Yvonnei. Un debut postum, avea parte de o recunoaştere postumă, aici, acasă, iar eu, în calitate de îngrijitor ediţiei primeam confirmarea criticii literare şi a scriitorilor cetăţii: Mircea Popa, Adrian Popescu, Horia Bădescu, Gabriel Cojocaru, Adrian Ţion, Constantin Cubleşan, Ion Cristofor, Ioan Pavel Azap, Maria Pal. 
 
Dar legătura dvs. cu Ivonne Rosignon cum a ajuns să devină un volum? Ce v-a determinat să adunaţi poeziile care rătăceau de atâta timp în paginile revistelor literare interbelice din bibliotecile ţării şi din străinătate?
În urmă cu zece ani, împreună cu prof. dr. Monica Grosu şi prof. dr. Olga Morar, toate trei foste doctorande ale domnului prof. univ. dr. Mircea Popa, proiectasem o monografie a revistei Pagini literare de la Turda, condusă de poetul Teodor Murăşanu. Eu trebuia să mă ocup de capitolul poezie. Am şi făcut asta, am şi publicat studiul în volumul de studii şi eseuri ”Povara luminii”, proiectul iniţial s-a pierdut, dar eu am rămas cu fascinaţia poeziei Yvonnei. De atunci am adunat materiale din bibliotecile româneşti, dar şi străine, de la anticariate, de la prieteni, cam tot ce am găsit de şi despre ea, în română, franceză şi italiană. 
 
Spuneaţi la lansare că, dacă am fi trăit în anii ‘30 la Cluj, am fi  putut să o întâlnim pe poeta Yvonne Rossignon chiar pe treptele Universităţii, la BCU sau pe strada Moţilor nr 72. De unde acurateţea aceasta a datelor?
Yvonne era cam avară cu datele biografiei sale, dar perioada clujeană a vieţii ei, deceniul patru al secolului trecut, este cea mai vizibilă, în presa vremii, în actele şcolare. De aceea, fiecare nouă descoperire era ca o revelaţie. La Arhivele Naţionale din Cluj, în iarna lui 2014 am descoperit foaia matricolă de absolvire a Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii Regele Ferdinand I,  ce bucurie! Avea data 13 februarie 1935, iar lucrarea se intitula: "Il grottesco e le grotte". La toate examenele importante de literatură română, franceză, italiană, limbă şi filosofie Yvonne Rossignon avea calificativul "foarte bine"!
 
Trăind în era tehnologiei, cum vedeţi relaţia tinerilor cu poezia? Credeţi că cititorul de poezie e un exemplar pe cale de dispariţie sau autorul de poezie nu mai găseşte calea spre inimile noastre? Poate această poetă interbelică să atingă o coardă sensibilă a contemporanilor?
Din experienţa mea didactică, mărturisesc că există mulţi tineri care iubesc poezia, care scriu. Unii dintre foştii mei elevi au volume de versuri. Am făcut odinioară un experiment didactic în acest sens, numit „Aria de suflet sau vârsta edenică ireversibilă”, pe care l-am şi publicat, despre psalmi. Veţi fi uimiţi să vedeţi cum „discipolii mei” au devenit autorii unor splendide secvenţe poematice. Trebuie doar să cauţi un mod adecvat de a-i apropia pe tineri de opera lirică. Iar Yvonne ar trebui introdusă în manualele şcolare, după ce va intra în istoriile literare, de unde a lipsit până acum. Această poetă interbelică nu are un aer vetust, este vie, proaspătă, modernă, „contemporană cu fluturii şi cu Dumnezeu”, cum ar spune Blaga. O fostă elevă, Diana B.,  absolventă de Artă cinematografică, spunea că ar merita să facem un film despre fascinanta Yvonne Rossignon...
 
Ne puteţi cita nişte versuri care să ne provoace la o lectură a cărţii?
O, da! „Cu iederele-n ceruri am crescut; Ci-n lut aveam adâncă rădăcina. Cu ierburile m-am plecat în lut, Şi mă-nchinam în ceruri cu lumina.” /  „Trec colindele tăcerilor pe drum. Sub icoane heruvimii cântă. Cum stau lângă ieslea sfântă / La care se-nchinau tămâi cu mâini de fum.” / „Copilărie pierdută pe drumuri pustii de cenuşă, o boare de vânt te recheamă, un zmeu înălţat lângă soare. Uşor baţi cu deget de mugur şi-aştepţi... Ce-aştepţi, oare? umbră cu glas de lăstun prin zări şi lumini jucăuşă?” / „Umbre ... umbre şi tăceri mor în azi, nasc în ieri. De vreau să mă întâlnesc cu mine mă caut în timp, aşa cum vara îşi caută aurul în somnul pământului, în tăcerile morţilor.” / „ca un cireş văzduhu-aprins, din necuprins în necuprins, din munţi în munţi, din mări în mări ca-n arătări.  Şi citatele ar putea continua pe... 300 de pagini!
 
Am înţeles că aţi primit deja aprecieri referitoare la volum de la oameni de cultură clujeni sau din ţară. Vreţi să ne împărtăşiţi câteva opinii?
Domnul prof. univ. dr. Mircea Popa a semnat un Cuvânt înainte la ediţia a II-a; este criticul care a publicat mai multe articole despre Yvonne şi considera că: „e vorba de un lirism stilizat, trecut prin retortele unui intimism spiritualizat, cu trimiteri heraldice la o lume mirifică de basm ardelean”; criticul Constantin Cubleşan o numea „o poetă din Ardeal”; poetul Adrian Popescu o consideră „o voce reprezentativă a exilului românesc”; poetul Ion Cristofor o numea „o poetă de factură expresionistă”; scriitorul Mihail Diaconescu o numea „voivodeasă a luminii”; criticul Florentin Popescu o considera „o poetă valoroasă”, academicianul Răzvan Teodorescu o numea „o revelaţie lirică”; poeta Claudia Voiculescu o considera „un spirit reîntrupat după 100 de ani”; poetul Dumitru Cerna o definea ca „făcând parte din stirpea nobiliară a poeţilor interbelici; o poetă a tainei, în vecinătatea solară a lui Blaga; o poezie a reculegerii, a comuniunii şi a cuminecării” şi lista poate continua. 
 
Aţi citat la lansare din Monica Lovinescu o remarcă deosebită la adresa poetei. Vă rugăm să ne-o redaţi şi nouă, însoţită de sentimentele care vă stimulează să continuaţi munca la proiectul Yvonne Rossignon.
Monica Lovinescu spunea: „Yvonne Rossignon se odihneşte acum într-un cimitir din Roma. Mai rămâne să-i facem loc şi în literatura română”. Prin acest volum, iată, locul i se oferă. Trăiesc mereu un sentiment de bucurie, descoperind noi valenţe ale poeziei Yvonnei Rossignon. Vă închipuiţi ce emoţie poţi trăi când găseşti în cutia poştală o scrisoare de mulţumire, cu un scris de mână, semnată de un academician erudit! Şi toate acestea vin din partea Yvonnei Rossignon, înspre mine. De la Cartea de pământ la Predoslovia de aur!