"Linoleum" de Vladimir și Oleg Presniakov, la Teatrul Național

Frații Oleg și Vladimir Presniakov scriu în tandem. Semnătura sub care publică, frații Presniakov, a devenit, rapid, „marcă înregistrată" a teatrului rusesc. S-au născut la Ekaterinenburg, făcându-și studiile la Universitatea Gorki din orașul natal. Sunt romancieri, dramaturgi, scenariști, regizori, fiind considerați cei mai jucați dramaturgi ruși, după Cehov.

Au devenit cunoscuți cu piesa "Terorism", care le-a adus celebritatea internațională, fiind jucată din Europa (Anglia, Germania, Suedia, Polonia, Norvegia, Spania, Irlanda) până în Australia. Teatrul de Artă din Moscova a organizat un Festival Presniakov cu spectacole bazate exclusiv pe textele lor. Dialogul pieselor scrise de ei pare luat direct din stradă, ei examinând, de fapt, cu tristețe și umor, viața în Rusia de azi.

"Linoleum" a apărut în volumul Cel mai bun, publicat în 2005. Doi inși închiriază un apartament într-un cartier sărac și se hotărăsc să-l renoveze. Sub podeaua acoperită cu linoleum, găsesc un cadavru de care vor neapărat să scape, însă își face apariția proprietarul, care află că omul vânăt este... fratele celor doi. Pentru a scăpa de cadavru, începe o odisee delirantă.

Printre altele, hotărăsc să-l ducă în aeroport, să-l târască pe pista de decolare pentru a înscena moartea insului necunoscut: „Trebuie mers și văzut pe unde e mai puțin periculos să-l târâm prin aeroport... și să alegem zborul sub care să-l vârâm... Să vedem ce și când decolează".

În aeroport întâlnesc un Băiețel, care le povestește despre celebrul pianist rus Anton Rubinstein și cât de aproape a fost el, dintr-o eroare de control la graniță, să fie deportat în Siberia. Dar cadavrul începe să se miște și atunci lumile se amestecă, iar mortul le spune: „vă propun să recapitulați în liniște ce vi s-a întâmplat pe ziua de azi?! Și cum se face că mă auziți și mă vedeți pe mine, mortul - nu vă dați seama? Fiindcă și voi sunteți..."

„E un teatru simplu, direct, adevărat" le spunea actorilor regizorul Alexandru Dabija. „Cheia este în felul în care ne purtăm cu cadavrul. Aici piesa zboară din realism și trece în altceva. Cine-i mortul pe care l-ați scos de sub linoleum? Ce facem noi cu un cadavru? Sunt întrebări la care vă invit să răspundeți".