o oportunitate de aprofundare şi de mărturisire a credinţei
"Încă de la începutul slujirii mele ca Succesor al lui Petru am amintit exigenţa de a redescoperi drumul credinţei, pentru a pune în lumină cu tot mai mare claritate bucuria şi entuziasmul reînnoit al întâlnirii cu Hristos", scrie Papa Benedict al XVI-lea în scrisoarea apostolică "Porta fidei", prin care anunţă Anul Credinţei (11 octombrie 2012 - 24 noiembrie 2013).
"Nu putem accepta ca sarea să devină insipidă şi lumina să fie ţinută ascunsă. Şi omul de astăzi poate să simtă din nou necesitatea de a merge asemenea femeii samaritene la fântână pentru a-L asculta pe Isus, care invită la a crede în El şi la a lua din izvorul Său din care ţâşneşte apă vie. Trebuie să regăsim gustul de a ne hrăni cu Cuvântul lui Dumnezeu, transmis de Biserică în mod fidel, şi cu Pâinea vieţii, oferite în sprijinul celor care sunt discipolii Săi".
De aceea, explică Sfântul Părinte, "am decis să convoc un An al Credinţei. El va începe la 11 octombrie 2012, la aniversarea a cincizeci de ani de la deschiderea Conciliului Vatican II, şi se va termina în solemnitatea Domnului nostru Isus Hristos, Regele Universului, la 24 noiembrie 2013". Nu este prima oară când în Biserica Catolică se va celebra un An al Credinţei: Papa Paul al VI-lea a convocat unul similar în anul 1967, pentru a comemora martiriul Apostolilor Petru şi Pavel, în al nouăsprezecelea centenar al mărturiei lor supreme.
Papa Benedict mai explică în scrisoarea apostolică: "Am considerat că a iniţia Anul Credinţei, în coincidenţă cu aniversarea a cincizeci de ani de la deschiderea Conciliului Vatican II, poate să fie o ocazie propice pentru a înţelege că textele lăsate ca moştenire de părinţii conciliari, conform cuvintelor Fericitului Papă Ioan Paul al II-lea, nu îşi pierd valoarea lor şi nici vigoarea lor". Anul Credinţei, se mai afirmă în text, "este o invitaţie la o autentică şi reînnoită convertire la Domnul, unic Mântuitor al lumii". După ce îi invită pe Episcopi să se alinieze temei propuse, Pontiful scrie: "Dorim să celebrăm acest An în manieră demnă şi rodnică. Va trebui să se intensifice reflecţia despre credinţă, pentru a-i ajuta pe toţi cei care cred în Hristos să facă mai conştientă şi să revigoreze adeziunea lor la Evanghelie, mai ales într-un moment de profundă schimbare, cum este aceea pe care omenirea o trăieşte. Vom avea oportunitatea de a mărturisi credinţa în Domnul Înviat în catedralele noastre şi în bisericile din toată lumea, în casele noastre şi în familiile noastre, pentru ca fiecare să simtă puternică exigenţa de a cunoaşte mai bine şi de a transmite generaţiilor viitoare credinţa dintotdeauna. [...] Dorim ca acest An să trezească în fiecare credincios aspiraţia de a mărturisi credinţa în plinătate şi cu reînnoită convingere, cu încredere şi speranţă. Va fi o ocazie propice şi pentru intensificarea celebrării credinţei în liturgie şi îndeosebi în Euharistie. În acelaşi timp, dorim ca mărturia de viaţă a celor care cred să crească în credibilitatea sa. A redescoperi conţinuturile credinţei mărturisite, celebrate, trăite şi rugate şi a reflecta asupra actului însuşi de a crede este o angajare pe care orice credincios trebuie să şi-o însuşească, mai ales în acest An. Nu întâmplător, în primele secole creştinii erau obligaţi să înveţe pe de rost Crezul. Acesta le folosea ca rugăciune zilnică, pentru a nu uita angajarea asumată la Botez. [...] A mărturisi cu cuvântul, la rândul său, arată că credinţa implică o mărturie şi o angajare publice. Creştinul nu poate considera niciodată că a crede este un fapt privat. Credinţa înseamnă a decide să stăm cu Domnul pentru a trăi cu El. Iar acest «a sta cu El» introduce în înţelegerea motivelor pentru care credem. Credinţa, tocmai pentru că este act al libertăţii, cere şi responsabilitatea socială cu privire la ceea ce credem.[...] Viaţa creştinilor cunoaşte experienţa bucuriei şi cea a suferinţei. Câţi sfinţi au trăit singurătatea! Câţi credincioşi, şi în zilele noastre, sunt încercaţi de tăcerea lui Dumnezeu în timp ce ar dori să asculte glasul Său mângâietor! Încercările vieţii, în timp ce permit să înţelegem misterul Crucii şi să participăm la suferinţele lui Hristos (cf. Coloseni 1,24), sunt un preludiu la bucuria şi speranţa la care conduce credinţa: «Atunci când sunt slab, atunci sunt puternic» (2 Corinteni 12,10). Noi credem cu certitudine fermă că Domnul Isus a învins răul şi moartea. Cu această încredere sigură ne încredinţăm Lui: El, prezent în mijlocul nostru, învinge puterea celui rău (cf. Luca 11,20), iar Biserica, comunitate vizibilă a milostivirii Sale, dăinuie în El ca semn al reconcilierii definitive cu Tatăl. Să încredinţăm Maicii lui Dumnezeu, proclamată «fericită» pentru că «a crezut» (Luca 1,45), acest timp de har". (Textul integral al scrisorii apostolice "Porta fidei" poate fi găsit pe site-ul Documente.Catholica.ro).
(catholica.ro)
