Nu singur, ci cu Adrian Ghenie, Victor Man, Ciprian Mureşan şi Mircea Cantor, între alţii.
„Acum şase-şapte ani nu venea niciun curator din vest la Cluj să cerceteze scena de artă de aici, nu erau interesaţi de aceşti artişti. Acum nu este săptămână în care să nu vină cineva. După ce am ieşit în afara ţării, “Vestul" a realizat că se întâmplă ceva în Cluj”, relatează Pop.
Are un birou / atelier / depozit în fosta fabrică de pensule transformată în spaţiu de creaţie, în care a adus o bancă şcolărească - „am văzut-o la cel care ne face ramele pentru lucrările de la expoziţia din la Berlin, a aparţinut unui elev evreu înainte de război şi am adus-o aici la Cluj” – şi administrează o galerie de artă, Plan B. Galeria era astăzi goală: „Pregătim o expoziţie, pentru vineri, a artistului Victor Ciato, sunt lucrări care au fost expuse prima dată la sfârşitul anilor ’60 în prima expoziţie de artă abstractă de după al doilea război mondial de la Cluj. Vor putea fi revăzute, aici, la Plan B”.
Mihai Pop, Mircea Cantor şi Adrian Ghenie sunt artiştii clujeni care fac vâlvă peste hotare şi care au determinat un ziarist să afirme că marca de Cluj a devenit „un brand în sine” pe piaţa mondială. Într-o discuţie de o jumătate de oră, Pop nu a vorbit aproape deloc despre el şi despre munca sa; a vorbit în schimb despre restul artiştilor tineri din Cluj. „Românii sunt vizibili azi în lume prin artă, cinematografie, dans contemporan, arte vizuale, teatru. Mircea Cantor are un succes care nu trebuie subestimat doar pentru că lucrează în artele vizuale. E la fel de important ca regizorul Cristian Mungiu, diferenţa constă mai degrabă în vizibilitatea redusă a artelor vizuale cu publicul său de nişă, faţă de publicul din cinematografie”, spune Pop, care se recomandă în primul rând ca galerist şi abia apoi ca artist.
„În Cluj sunt oameni deştepţi, talentaţi şi care nu s-au culcat pe o ureche, ci şi-au luat treaba în serios, nu s-au cramponat în structuri date – Uniunea Artiştilor Plastici, Universitatea de Artă şi Design – care sunt prestigioase în teorie, dar lente în felul lor”, explică Mihai Pop, aşezat în biroul său – măsuţă adus din Berlin, în jurul unor lucrări care fie urmează să fie expuse, fie provin de la galeria din Germania, fie sunt în curs de creaţie.
Pop le face pe toate la galeria Plan B şi la Fabrica de Pensule: „când trebuie sunt cel care face curăţenie, administrator şi torn vin în pahare la vernisaje”. „Când lucrez la o expoziţie mă concentrez doar pe ea: fiecare proiect are propria energie, iar ca galerist trebuie să o ştii accesa”, dar spune că în ce priveşte creaţia îi rămâne doar puţin timp. El şi-a înfiinţat propria galerie, Plan B, în 2005, împreună cu Ghenie, după care, trei ani mai târziu, a deschis o extensie în Berlin, unde organizează expoziţii noi cu o ciclicitate de două luni.
Galeria Plan B funcţionează în Fabrica de Pensule de pe strada Henri Barbusse, care a fost transformată în urmă cu un an într-un spaţiu expoziţional. Are ateliere, spaţii de creaţie pentru artişti, săli de spectacole şi galerii de artă dispuse pe trei etaje, iar printre spaţiile artiştilor sunt conservate afişe de protecţie a muncii, din regimul comunist. Spaţiul găzduieşte în jur de 30 de entităţi de artă, fie artişti plastici, fie asociaţii, companii de teatru şi altele.
Adrian Ghenie, Mircea Cantor şi Mihai Pop sunt trei dintre artiştii care au determinat un jurnalist britanic să afirme că arta din Cluj a devenit „un brand în sine” pe plan mondial şi că aceasta poate fi comparată, în aceiaşi termeni, cu „noul val” al regizorilor români în cinematografia mondială.
Autorul Ginanne Brownell s-a documentat „trei sferturi de an” pentru a scrie materialul respectiv, spune Mihai Pop, care spune că a întâlnit-o pe jurnalistă doar la sfârşitul documentării materialului. „În ce priveşte arta contemporană, reţeta nu mai include doar talent brut, ci şi un simţ al promovării. În anii ’90, artişti între care Dan Perjovschi şi Ion Grigorescu, au pornit scânteia interesului iniţial pentru România pe piaţa internaţională de artă. Mai recent, Clujul, capitala Transilvaniei, a dezvoltat artişti şi curatori ca Ghenie, Pop, Victor Man şi Mircea Cantor, care au muncit împreună pentru a-şi promova articolele la evenimente ca Târgul de Artă din Viena sau Armory Show în New York. În timpurile noastre, mulţumită succeselor lor, arta contemporană din Cluj a devenit propriul brand global”, scrie Brownell în Global Post.
